VP8DEU/MM, navigatorul solitar
David are zilnic skeduri pe 18.160 kHz la orele 05.00 UTC. Cu toate acestea frecvenţa şi ora se pot schimba, pe măsură ce el navighează în jurul globului. Locaţia sa curentă poate fi aflată la această adresă, înscriind indicativul VP8DEU în caseta din dreapta sus Track callsign şi apoi cu clic pe Search. În aceste zile David se află în apropierea Noii Zeelande. Cei care reuşesc să-l contacteze pot solicita un QSL prin managerul său David ZL2USB.
O ştire ca atâtea altele în presa de radioamator, unde anunţurile despre călătorii spre zone exotice şi de cele mai multe ori pustii nu sunt o raritate. Dar de data aceasta avem de-a face cu un anunţ despre un om cu totul ieşit din comun.
Cine este VP8DEU?
Motto: «Omul poate fi distrus, dar nu poate fi învins» ("Bătrânul şi marea" de Ernest Hemingway)
Un articol publicat de Neil Tweedie pe saitul Telegraph.co.uk la 18 august 2009 ne dezvăluie personalitatea fascinantă a acestui navigator solitar britanic, care se află acum la cea de a şasea sa călătorie în jurul lumii.
Nu a cântat nicio fanfară atunci când David Scott Cowper a părăsit luna aceasta micul port liniştit din Maryport cu ambarcaţiunea motorizată Polar Bound. Soţia sa Carolina, o «văduvă» de marinar a venit în Cumbria pentru a-şi lua rămas bun de la el, iar pentru o zi sau două l-a însoţit pe mare singurul său fiu, Freddie.
După ce şi-a ajutat tatăl să verifice dacă totul este în ordine cu vasul Freddie a coborât pe uscat pe insula Man. Din acel moment Cowper a rămas din nou singur, aşa cum a rămas de atâtea ori de-a lungul carierei sale de navigator - o carieră aproape necunoscută de marele public.
La vârsta de 68 de ani el porneşte în al şaselea său periplu în jurul Terrei: 15 luni şi 35000 de mile, un drum care îl va duce prin înşelătoarele gheţuri ale Pasajului de nord-vest, prin strâmtoarea Behring, în Fiji, în Australia şi la Capul Bunei Speranţe, în insulele Falkland, South Georgia şi Antarctica. După aceasta, în loc să se pregătească pentru întoarcerea acasă, aşa cum ar proceda orice om cu mintea-ntreagă, el va porni să traverseze din nou Pacificul, pentru a trece prin Pasajul de nord-vest, de data aceasta prin extremitatea sa vestică, înainte de a reveni în cele din urmă în Atlanticul de nord. Va fi prima călătorie circumterestră care va realiza o trecere dublă a Pasajului, cimitirul exploratorilor din secolele 18 şi 19, în care gheaţa Mării arctice obişnuia să prindă vasele în strânsoarea sa mortală, înainte de a zdrobi şi viaţa membrilor echipajelor.
Cowper este un om cu glas scăzut, placid şi introvertit, şi nu un ahtiat de publicitate. Dar lui i se cuvine aceeaşi admiraţie de care au avut parte Sir Francis Chichester , Sir Robin Knox-Johnston şi Sir Chaz Blyth, deşi în general nu s-a bucurat de notorietatea acestora.
«Am avut întotdeauna ghinion cu sponsorizările, spune David. «Pentru treaba asta trebuie să fii un fel de măscărici. Atunci când apar eu oamenii îşi zic: un tip al naibii de plicticos, cu el nu-i rost de nici un amuzament. Să ne păstrăm aşadar portofelele închise».
Născut în Newcastle, unde locuieşte şi acum, Cowper a urmat şcoala la Stowe. Dorea să se înroleze în armată, dar tatăl său, care i-a făcut cunoştinţă cu marea, a insistat ca el să se califice ca evaluator şi inspector de construcţii. Însă spiritul său însetat de aventură căuta o cale de evadare, şi a găsit-o în navigaţia solitară. O traversare a Atlanticului i-a deschis apetitul şi în 1979 a pornit în prima sa călătorie în jurul lumii pe un vas cu pânze. A încheiat-o pe calea estică în 225 de zile, doborând recordul lui Chichester cu o zi. Doi ani mai târziu a urmat calea vestică, ceea ce i-a luat 237 de zile – cu 71 de zile mai puţin decât lui Blyth. Cowper a fost primul om care a navigat singur în jurul lumii în ambele direcţii. Puterea de a îndura dificultăţile el o atribuie «îndărătniciei» sale.
Următoarea sa aventură a fost primul înconjur al lumii cu o navă motorizată în ianuarie 1984. Apoi, în cursul celei de a treia călătorii circumterestre el a doborât un alt record, prin realizarea primului tranzit solitar complet al Pasajului de nord-vest. Călătoria a început în 1986 şi a durat patru ani – trei ierni cumplite a trebuit să îndure pentru a traversa zona arctică a Canadei la temperaturi de –50 de grade Celsius.
Cea de a cincea călătorie a făcut-o cu vasul său actual, Polar Bound şi a constat din traversarea Pasajului dinspre vest. A recurs la această rută după ce ruşii i-au refuzat permisiunea de a folosi ruta lor arctică, Pasajul de nord-est.
Şi iată-l din nou, pornind în căutarea unei noi premiere. Are totală încredere în «grăsuţa» sa, Polar Bound, cu un deplasament de 50 de tone cu încărcătură completă, care poate atinge viteza de nouă noduri şi îi va consuma motorină preţ de 20000 de lire sterline până să ajungă să vadă din nou Marea Britanie.
«E perfectă pentru mine: se poate răsturna şi îşi revine în poziţie, poate suporta presiunea a 65 de tone de gheaţă pe metru pătrat de carenă, iar prova sa are forma unei linguri, aşa că nu poate fi prinsă în strânsoarea sloiurilor, se eliberează sărind dintre ele.»
David acceptă cu stoicism inevitabilul de a fi imobilizat între gheţuri săptămâni sau luni de zile şi s-a dotat cu un iPod pe care a înmagazinat 1500 de piese muzicale. Va şedea acolo, ascultând scrâşnetele sloiurilor care încearcă să-i zdrobească micuţul adăpost, în vreme ce în cabină vor fi 20 de grade, iar afară minus 40.
«Încerci să te relaxezi, să citeşti cărţi, dar nu te concentrezi prea mult. Te gândeşti tot timpul la tine însuţi. ‘Va rezista oare cârma?’ Cu o biata motonavă, atunci când lucrurile ajung să ia o întorsătură neplăcută, eşti pierdut – e cât se poate de simplu.»
Şi atunci, de ce să faci astfel de lucruri la 68 de ani?
«Din nenorocire, eu am mintea unui puşti de 18 ani.»
Cu toate acestea, el acceptă că are o viziune demodată despre lume. «Cultura sănătăţii şi a siguranţei au eliminat orice spirit combativ din această ţară», spune el. Se înşeală, mai există câţiva luptători – e drept, nu prea mulţi – şi unul din ei este, cu siguranţă, David Scott Cowper.
Poziţia lui VP8DEU/MM la 20 februarie 2011
Alte articole despre călătorii şi radio:
