CALENDAR 
           DX
            LINKURI UTILE                
                                GHID DE CONVERSAŢIE PENTRU RADIOAMATORI
                            PRESCURTĂRI UZUALE ÎN TRAFICUL DE TELEGRAFIE
                                                         110 PAGINI DESPRE RADIO

13 septembrie 2012

A doua "DXpediţie" în YOFF-021
Anul trecut am lucrat câteva ore din QTH-ul meu din Istria în cadrul programului  «World Fauna and Flora», dat fiind că locaţia se află în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (YOFF-021), dar şi al cetăţii antice Histria, deci valabilă şi pentru programul de diplome «Obiective istorice româneşti» (YO/00306/CT-F07). Mi-am descris impresiile în articolul «DXpediţie» în YOFF-021
N-am putut sta atunci mai mult de 24 de ore, de aceea mi-am propus ca în 2012 să fac mai multe legături printr-o activitate de circa 48 de ore, însă temperaturile caniculare din această vară m-au descurajat de la deplasarea echipamentului, cu tot ce presupune ea: demontare, transport, montare în locaţie, ridicarea antenei şi întreaga procedură inversă la plecare. Dar vremea din acest septembrie blând şi încă însorit s-a arătat ideală pentru noul proiect, aşa că sâmbătă 8 septembrie am încărcat în maşină cele necesare şi am pornit spre «rezervaţie», unde am ajuns la orele 11.
Înainte de plecare, când toate bagajele erau deja făcute, mi-a venit ideea de a-mi arunca privirea pe lista concursurilor lunii actualizată de SM3CER şi am descoperit cu îngrijorare că tocmai în weekendul respectiv era programată etapa de SSB de 48 de ore a marelui concurs german Worked All Europe (WAE), ceea ce făcea problematică activitatea pe 14244 kHz, frecvenţa principală consacrată activităţilor WFF în fonie. Eh, atunci o să lucrez mai mult în telegrafie, mi-am zis. Chiar aşa s-a şi întâmplat, legăturile în fonie au fost extrem de puţine, cam 5% din totalul QSO-urilor, spre deosebire de anul trecut, când situaţia a fost exact inversă.
Am sosit în faţa porţii la orele 11.00 şi când am coborât din maşină am avut parte de o surpriză de proporţii: la circa 300 de metri, în casa din colţul uliţei avea loc o nuntă, se vedea şi cortul instalat în curtea vecinilor. Surpriza consta de fapt în cumplitul tsunami sonor revărsat de o orchestră care dispunea de o amplificare suficientă pentru a alimenta cu decibeli spaţiul unui stadion de mari dimensiuni. Intrând în curte şi începând să descarc din maşină toate cele cărate pentru o şedere de 48 de ore mi-am dat seama că planul meu de a lucra de pe terasă sau din grădină în timpul zilei era zădărnicit de producţia muzicală festivă, care îşi pusese în gând să desfete nu numai invitaţii la nuntă, ci întreaga suflare a comunei.
Dar, fiind optimist din fire, i-am spus XYL-ului: «doar nu vor putea s-o ţină tot aşa două zile, astă-seară concertul se va încheia...» «Asta s-o crezi tu, vor cânta până la 5 dimineaţa, iar mâine o vor lua de la capăt», m-a încurajat zâmbind XYL-ul. Repertoriul era extrem de bogat, dar destul de monoton, o mixtură de manele, toate în acelaşi ritm spasmodic de sârbă - dar care nu avea nimic în comun cu folclorul autentic românesc -, interpretate de un solist acompaniat de o orgă electronică, o chitară-bas şi de baterie. Îmi puneam întrebarea când mai respira solistul, piesele se succedau obsedant una dupa alta, aproape fără pauză, inexorabil. Era o orchestră bine rodată de profesionişti, specializată în nunţi, textele erau adaptate scopului, unele cu aluzii sexuale mai mult sau mai puţin străvezii.  Solistul făcea toţi banii (nuntaşilor), nu l-am auzit o singură dată repetând vreo piesă, printre nenumăratele pe care le-a interpretat. El ţinea întreg programul, piesele pur instrumentale erau rare. O performanţă remarcabilă, dar ucigătoare pentru urechile şi nervii unui «DXpediţionar» sosit la ţară pentru a se relaxa şi a asculta cântecul păsărilor «rezervaţiei» între două pailapuri ... Se pare că până şi zburătoarelele au fost nevoite să se refugieze terifiate în zone mai puţin poluate sonor, nu se mai zărea niciuna în copaci.
Am montat antena 14AVQ şi patru radiale în mijlocul grădinii şi, contrar planului iniţial,  mi-am instalat aparatura în birou. Am închis geamurile şi uşa şi am deschis transiverul. Se auzeau multe semnale pregnante în telegrafie, în banda de 15 metri prima staţie recepţionată a fost un PY, venea cu S9! Am acordat antena în porţiunea de SSB a benzii de 40 de metri şi am lansat un apel, închipuindu-mi că voi fi instantaneu asaltat de solicitanţi. Spre dezamăgirea mea am constatat ca porţiunea între 7040 şi 7100 kHz (transiverul meu de deplasare FT-897 nu e deschis la emisie pentru a lucra mai sus) era ocupată aproape total de staţii vorbitoare de limba rusă, cu semnale extrem de puternice, nu aveai unde să arunci un ac între frecvenţele lor. Până la urmă l-am auzit aproape de 7100 pe YO5CUX, l-am chemat şi i-am cerut un control. Mi-a dat 59, dar staţiile din HA cu care se afla în legătură nu mă auzeau prea bine, aşa că am făcut QSY rapid în 20 de metri. Am reuşit o singură legătură cu UN7MMM în SSB, însă banda era plină de competitorii în WAE,  nu se putea distinge aproape nimic din cauza spleterelor. Am trecut în telegrafie, acolo avea loc un alt concurs, Kulikovo Polye de 24 de ore, în cinstea unei bătălii din Evul mediu, dar participanţii nu urcau până la 14044 kHz. De aici încolo lucrurile au intrat relativ în normal, nu aveam deocamdată pailapuri consistente, dar într-o jumătate de oră se strânseseră totuşi circa 25 de legături în log. În casă sunetele atroce ale orchestrei nupţiale erau mult atenuate, cu casca pe urechi nici nu mă mai deranjau.
În următoarele ore am alternat activitatea din shack cu treburi gospodăreşti şi leneveală în şezlong în bătaia soarelui alături de XYL, de teama că aveam parte de una dintre ultimele zile însorite ale anului.  La orele 17.00 s-a făcut în sfârşit linişte. Am aşteptat cu inima strânsă să văd dacă e vorba doar de o pauză muzicală – sau poate a răguşit solistul de atâta efort? - dar se pare că după vreo opt ore de cântare aproape neîntreruptă artiştii au obosit, şi-au strâns sculele şi au plecat spre casă. Petrecăreţii au continuat distracţia cu resurse proprii de sonorizare până duminică noaptea târziu, însă volumul muzical al acestora era un susur delicat în comparaţie cu tunetele live ale profesioniştilor manelelor.
Propagarea era axată mai mult pe distanţă scurtă în 20 de metri, deşi m-au chemat spre seară şi câţiva japonezi şi staţii din zona UA9/0. În 15 metri se auzeau câteva DX-uri în SSB, dar nu prea mă auzeau ele pe mine, am reuşit doar QSO-uri cu un HS0 şi un A4. Când s-a întunecat am coborât în 40 de metri telegrafie cam sceptic, după eşecul de dimineaţă, şi spre surpriza mea am devenit în scurt timp obiectul unui pailap îngrozitor, cu semnale extrem de viguroase atât dinspre est cât şi dinspre vestul Europei, încât abia reuşeam să extrag câte un crâmpei de indicativ din vacarm. Totul a durat vreo oră şi jumătate, după care s-a aşternut liniştea, dar fenomenul s-a repetat şi în seara următoare. Am avut şi bucuria câtorva legături cu staţii YO, în total 18 la număr în 20 şi 40 de metri.
Încă o dată mi s-a demonstrat că dacă nu eşti pe DX Cluster sau nu ai un kilowatt practic nu exişti, nu prea te bagă nimeni în seamă ... Unde sunt vremurile în care radioamatorii filau cu răbdare benzile în căutarea unor legături interesante?! Acum aproape toată lumea stă cu ochii aţintiţi pe ecran aşteptând ca alţii să-i servească DX-ul pe tavă. După cum spune Monk (Tony Shalhoub) în serialul cu acelaşi nume (îmi place la nebunie) vorbind despre darul lui de detectiv: este «o binecuvântare şi un blestem». Aşa şi cu clusterul. Marele său dezavantaj este că atunci când un DX e semnalat pe cluster există toate şansele ca în câteva minute să se creeze un pailap care îngreunează realizarea contactului. Câteodată mult mai utilă şi mai productivă poate fi descoperirea DX-urilor cu forţe proprii. Eu cred că filarea benzilor este în continuare o resursă importantă a DX-manului serios. Capitolul «Clusterul DX – noţiuni de bază» al lucrării Ghidul DX-manului începător de Bryce K. Anderson K7UA în traducere românească oferă informaţii despre acest important instrument de lucru. 
Am fost semnalat de 45 de ori pe cluster, ceea ce a contribuit decisiv la realizarea celor 422 de legături cu 42 de entităţi DXCC de pe trei continente. Simţeam că am fost tocmai semnalat când pe neaşteptate apăreau pe frecvenţă o mulţime de staţii, iar acestea odată lucrate urma întotdeauna o pauză şi numeroase apeluri CQ WFF fără niciun rezultat ... până la următoarea semnalare.


Printre cele mai interesante legături înscrise în log aş aminti de o activare  în cadrul programului Summits on the Air (Piscuri în eter) de către o echipă austriacă care transmitea de pe vârful unui munte din Alpi, de câteva alte activări WFF din Germania, Rusia, Polonia şi Franţa, de o activitate LH (Lighthouse) dintr-un far de pe insula germană Sylt şi de o staţie canadiană VE1 deplasată în zona rară 2.
Din păcate nici de această dată nu am avut o antenă pentru banda de 80 de metri, ca să pot continua lucrul şi în timpul celor două nopţi petrecute la Istria. Luni dimineaţa la ora 5 am demontat staţia şi antena, era întuneric, frig şi umezeală, iarba din jurul antenei era udă de rouă, pe cer se mai zăreau stelele şi secera Lunii. Am cărat totul la maşină, am băut o cafea decaf fierbinte şi am pornit spre casă prin comuna încă adormită. Tocmai se crăpa de ziuă, drumul era liber, doar de la Năvodari încolo s-a aglomerat cu navetiştii care se grăbeau să ajungă prin Mamaia la Constanţa la locurile lor de muncă.
Îi încurajez pe toţi cei care au posibilitatea de a întreprinde astfel de mini-DXpediţii să nu ezite, să iasă din casă şi din rutină şi să savureze indescriptibila bucurie de a te afla «de cealaltă parte a pailapului».  Marele expediţionar Roger Western G3SXW, înscris în CQ DX Hall of Fame (Galeria celebrităţilor), a fost întrebat o dată ce rost are întreg chinul de a te deplasa cu cheltuieli considerabile în locaţii izolate, de multe ori ostile prezenţei omului, trambalând echipamente grele, montând şi demontând antene, mâncând şi dormind pe sponci în cort şi înfruntând criticile de multe ori nedrepte ale comunităţii DX-manilor. Te-ai fi aşteptat să povestească despre dorinţa de a cunoaşte oameni şi culturi ale altor ţări, de a fi util comunităţii, şi alte asemenea idei frumoase şi generoase. Dar Roger a fost sincer: «Noi, masochiştii, cărora ne place să ne chinuim, facem asta ... pentru pailapuri. E ca un drog, nu te mai saturi de ele.»
Mulţumiri tuturor celor care m-au chemat, sper că i-am auzit pe toţi. Aştept să-i reîntâlnesc şi în 2013 la următoarea mea activitate din YOFF-021 .
44 de YO4PX









*   *   * 
 
                               Înapoi la pagina principală

Despre mine

Fotografia mea
Constanţa, Constanta, Romania

ARHIVA ARTICOLELOR

free counters Stats Copyright©Francisc Grünberg. Toate drepturile rezervate. All rights reserved