CALENDAR 
           DX
            LINKURI UTILE                
                                GHID DE CONVERSAŢIE PENTRU RADIOAMATORI
                            PRESCURTĂRI UZUALE ÎN TRAFICUL DE TELEGRAFIE
                                                         110 PAGINI DESPRE RADIO

09 noiembrie 2012

Adio, IRC-uri!
Majorităţii DX-manilor le este cunoscut cuponul internaţional de răspuns (International Reply Coupon), în vorbirea uzuală IRC-ul. Acesta a fost introdus în circulaţie la 1 octombrie 1906. Conform saitului Uniunii poştale universale (Universal Postal Union, UPU) utilitatea sa este descrisă astfel:
«Atunci când cineva adresează o scrisoare unei persoane străine şi solicită un răspuns se consideră ca fiind politicos să anexezi un plic de răspuns timbrat autoadresat. (self-addressed stamped envelope, SASE - nota mea, YO4PX) Metoda funcţionează bine când ambele persoane trăiesc în aceeaşi ţară, dar dacă ele îşi au reşedinţa în ţări diferite timbrul poştal anexat nu va fi valabil. Această problemă tehnică a fost rezolvată în 1906 când Uniunea poştală universală în cursul congresului său de la Roma a introdus serviciul cuponului internaţional de răspuns.»
Dat fiind că serviciul îşi are începuturile înainte de zilele existenţei poştei aeriene primele cupoane scoase în circulaţie puteau fi preschimbate pentru un timbru necesar unei scrisori obişnuite care urma să fie trimisă într-o ţară străină. În condiţiile Convenţiei UPU din zilele noastre IRC-ul poate fi preschimbat în toate ţările-membre ale Uniunii contra timbrelor necesare expedierii în toată lumea a unei scrisori Prioritaire sau Par avion nerecomandate.
Şi în domeniul radioamatorismului - şi mai cu seamă în rândul DX-manilor - IRC-urile au constituit un apreciat sistem internaţional de plată pentru francarea corespondenţei. UPU era cea care proiecta, tipărea şi distribuia IRC-urile pe bază de comenzi statelor-membre, actualmente în număr de 192. Teoretic un DX-man dintr-o ţară putea trimite un IRC din ţara sa unui DX-man din altă ţară. Primitorul putea duce IRC-ul la oficiul său poştal şi să-l preschimbe pentru timbrele necesare expedierii răspunsului aşteptat. În majoritatea ţărilor un IRC este suficient pentru francarea unui plic de mărime şi greutate minimă, dar există şi ţări în care se pretinde o francare mai substanţială, ceea ce încalcă prevederile UPU.
În 1920 o afacere frauduloasă de investiţii din Statele Unite, care a atras sume uriaşe din partea credulilor şi a dus chiar şi la falimentarea câtorva bănci, a avut iniţial ca pretins obiect de activitate IRC-urile. O metodă asemănătoare cu schemele piramidale, cunoscute şi în România ca urmare a afacerilor Caritas şi FNI, a fost aplicată de un anumit Charles Ponzi, om de afaceri italian, care încerca să realizeze profituri din diferenţele dintre preţurile IRC-urilor în diferite ţări. «Schema Ponzi», o denumire care până în zilele noastre este folosită pentru a desemna fraude de acest tip, promitea investitorilor profituri anormal de mari – 50% în 45 de zile sau 100% în 90 de zile - şi a colapsat în mod previzibil, dar abia după mai mulţi ani de suspiciuni, procese şi scandaluri, ca urmare a faptului că plăţile erau efectuate nu din bani rezultaţi din fructificarea unor investiţii, ci din banii noilor investitori, iar profiturile erau mai mici decât sumele achitate. Viaţa lui Ponzi, împănată de noi şi noi afaceri dubioase şi eşuate şi de încarcerări pe mai mulţi ani în închisorile americane, ar putea constitui subiectul unui roman sau al unui film.
De atunci preţul de vânzare şi valoarea de schimb a IRC-urilor în fiecare ţară au fost ajustate pentru a elimina pe cât posibil posibilitatea obţinerii unui profit din cumpărarea şi revinderea cupoanelor, însă permanentele fluctuaţii în costul vieţii şi ale cursurilor de schimb au făcut dificilă realizarea acestui deziderat.

În decursul anilor formatul IRC-ului a fost modificat, actualizat, iar preţul său a crescut în permanenţă. IRC-ul actual, denumit şi «modelul Nairobi», costă acum în S.U.A. la preţul oficial 2,20 USD şi poate fi cumpărat din iulie-august 2009. Cei care primesc mari cantităţi de IRC-uri - managerii marilor DXpediţii - le comercializează la un preţ radioamatoricesc de circa 1, 55 USD. Acest IRC  este valabil până la 31 decembrie 2013.  


IRC-urile emise înainte de această dată nu mai trebuie trimise QSL-managerilor sau altor destinatari de la care se aşteaptă un răspuns, pentru că şi-au pierdut valabilitatea şi doar nişte colecţionari ar mai putea fi eventual interesaţi de acestea.






Însă două veşti vin să pună sub semnul întrebării perenitatea şi viitorul IRC-ului. In ediţia din 23 octombrie 2012 a Federal Register se menţionează că după data de 27 ianuarie 2013 Serviciul poştal al Statelor Unite (United States Postal Service, USPS) nu va mai vinde cupoane internaţionale de răspuns. Cu toate acestea cupoanele vândute anterior acestei date de USPS vor putea fi folosite şi preschimbate în continuare. Decizia este motivată prin faptul că nu mai există o cerere suficient de mare pentru a justifica oferirea de IRC-uri clienţilor. Conform reglementărilor Uniunii poştale universale USPS trebuie să continue şi preschimbarea IRC-urilor cumpărate în ţări străine şi prezentate oficiilor poştale ale USPS. Pentru intrarea în vigoare a noii reglementări USPS aşteaptă aprobarea Comisiei de reglementare poştală (Postal Regulatory Commission). Comentarii la acest proiect de modificare legislativă vor mai putea fi acceptate până la data de 23 noiembrie 2012 la această adresă.
Pe de altă parte cunoscutul DXpediţionar şi QSL-manager pentru numeroase expediţii şi staţii DX Phil Whitchurch G3SWH scrie pe saitul său:
«Aici în Regatul Unit al Marii Britanii am încercat de ceva timp să primim informaţii privind valabilitatea pe termen mai lung a cupoanelor internaţionale de răspuns. Acum avem un răspuns oficial de la Royal Mail despre eliminarea IRC-urilor, despre care circulau nişte zvonuri. Iată răspunsul:
“Din cauza scăderii volumului de trimiteri poştale şi a înlocuirii acestora cu corespondenţa electronică cererea clienţilor pentru IRC-uri a scăzut şi ea dramatic în decursul ultimilor ani. În general vânzarea de cupoane internaţionale a fost oricum minimală – în medie de 4 IRC-uri pe an de la fiecare oficiu poştal. De aceea din punct de vedere comercial menţinerea vânzării lor nu mai este viabilă, prin urmare Royal Mail a luat decizia de a le retrage de la vânzare. Dar conform regelmentărilor UPU serviciul Royal Mail este obligat să preschimbe IRC-urile prezentate cumpărate în alte ţări, deşi nu este obligat să le vândă. Cu toate acestea Royal Mail poate confirma că clienţii au posibilitatea de a le preschimba până în decembrie 2013.”»
G3SWH anunţă că nu va mai accepta IRC-uri cu începere din a doua jumătate a anului 2013.

La diminuarea cererii de IRC-uri au contribuit fără îndoială şi noile modalităţi de confirmare a legăturilor radio, şi anume sistemele LoTWeQSL şi OQRS, care nu mai presupun trimiterea de scrisori către corespondenţi.
Am expediat nenumărate IRC-uri în cei peste 30 de ani de activitate ca DX-man. Era o posibilitate de obţinere a râvnitelor QSL-uri pe cale directă, în condiţiile în care deţinerea de valută, deci şi de bancnote green stamps era interzisă prin lege. Însă în lipsa IRC-urilor am apelat de multe ori şi la trimiterea unor serii de frumoase timbre poştale româneşti, noi sau ştampilate, cumpărate de la magazinele «Filatelia», contând pe faptul că destinatarul era colecţionar sau avea în familie un filatelist. Spre deosebire de alte ţări în România înainte de 1989 oficiile poştale nu vindeau IRC-uri la cerere, procurarea lor era dificilă. Prin relaţii amiabile cu funcţionarele de la poştă le mai puteam obţine din când în când la cursul oficial pe cele care le fuseseră prezentate de alţi clienţi, care le-au primit în corespondenţa lor şi doreau să le fie preschimbate în timbre. A fost pentru mine o perioadă frumoasă, cu multe emoţii, aşteptări şi bucurii, mai ales când, ca rezultat al expedierii IRC-urilor anexate la QSL şi la un SAE (self-addressed envelope, SAE), în căsuţa mea poştală poposea confirmarea legăturii cu câte o nouă entitate DXCC. Pot spune că nu a existat nici măcar o singură DXpediţie majoră care să nu-mi fi certificat QSO-ul atunci când solicitarea era însoţită de un IRC. De aceea am un sentiment de nostalgie la gândul că cupoanele internaţionale de răspuns, atât de preţioase pe vremuri, vor dispărea din peisajul hobby-ului nostru. Dar cu siguranţă ele vor rămâne în amintirea DX-manilor şi în istoria radioamatorismului. Adio, IRC-uri! 
((Text, documentare şi prezentare de YO4PX. Surse: OPDX 20.02.2013, saitul ARRL, Wikipedia, Daily DX, saiturile UPU, G3SWH, QRZ.com. Federal Register, USPS)


Ultima oră - A fost introdus noul IRC. 

Buletinul informativ al ARRL (ARRL Letter) informează că Uniunea postală universală (UPU) a introdus cel mai nou model al cuponului internaţional de răspuns (IRC). Modelul Doha, denumit astfel după Congresul poştal universal desfăşurat în Doha, Quatar în octombrie 2012, va înlocui modelul actual, cunoscut sub numele de modelul Nairobi. 
Deşi Serviciul poştal al Statelor Unite nu mai vinde IRC-uri, ele mai sunt disponibile în alte ţări, iar oficiile poştale din S.U.A sunt mandatate să le preschimbe. Modelul Doha va fi disponibil spre cumpărare din data de 1 iulie 2013 şi este valabil până la sfîrşitul anului 2017. Modelul Nairobi rămâne valabil până la 31 decembrie 2013.
*   *   * 

Despre mine

Fotografia mea
Constanţa, Constanta, Romania

ARHIVA ARTICOLELOR

free counters Stats Copyright©Francisc Grünberg. Toate drepturile rezervate. All rights reserved