CALENDAR 
           DX
            LINKURI UTILE                
                                GHID DE CONVERSAŢIE PENTRU RADIOAMATORI
                            PRESCURTĂRI UZUALE ÎN TRAFICUL DE TELEGRAFIE
                                                         110 PAGINI DESPRE RADIO

19 aprilie 2014

Legendarul HAARP între dispariţie şi supravieţuire
Conform unei articol intitulat Air Force predicts summer shutdown for powerful HAARP transmitter in Alaska apărut la 9 aprilie 2014 în publicaţia online 'Alaska Dispatch' sub semnătura lui Dermot Cole instalaţia de cercetări cunoscută sub numele de High Frequency Active Auroral Research Program (HAARP) situată lângă Gakona, Alaska, întinsă pe o suprafaţă de 35 acri (141.645 metri pătraţi), ar putea fi dezafectată şi demontată dacă Forţele aeriene ale Statelor Unite nu vor găsi un antreprenor care s-o preia.  Materialul citat menţionează că Institutul de geofizică al Universităţii din Alaska-Fairbanks speră să întocmească un plan pentru folosirea în continuare a instalaţiei, care multă vreme a constituit o temă fascinantă pentru radioamatori şi a alimentat o puzderie de teorii conspiraţioniste
Aceste teorii susţin ideea că sistemul HAARP este capabil să modifice vremea, să întrerupă funcţionarea sateliţilor şi să exercite un control asupra minţii oamenilor, fiind folosit şi ca o armă împotriva teroriştilor. Conspiraţioniştii (şi printre ei şi teroriştii) au blamat la rândul lor programul ca aflându-se la originea cutremurelor, a secetelor, a furtunilor şi inundaţiilor, a unor boli cum ar fi sindromul Războiului din Golf şi acela al oboselii cronice, a prăbuşirii zborului TWA 800 din 1996 şi a distrugerii în 2003 a navetei spaţiale Columbia. 


Potrivit teoriilor conspiraţioniste proiectul HAARP ar invada cerul cu «raze» energetice care, reflectate în ionosfera terestră pe frecvenţe extrem de joase, numite ELF (extremely low frequencies), le-ar transforma în arme de distrugere în masă deosebit de periculoase.
Comentatorii şi savanţii spun că susţinătorii acestor teorii sunt «neinformaţi», dat fiind că majoritatea presupunerilor lor depăşesc cu mult abilităţile instalaţiei şi se situează deseori în afara domeniului însuşi al ştiinţelor naturii.

Instalaţia a fost închisă anul trecut şi, cu excepţia câtorva cercetări finanţate prin contracte, a fost păstrată în stare de aşteptare. Una dintre principalele probleme sunt banii. Laboratorul de cercetări al Forţelor aeriene ale S.U.A. ar dori ca HAARP să supravieţuiască, «dar numai dacă altcineva ar plăti facturile, estimate la circa 5 milioane USD pe an» (6000 de dolari pe oră), se menţionează în articol.
Conform unor informaţii recente Institutul de geofizică al Universităţii din Alaska face eforturi pentru a elabora un plan destinat menţinerii HAARP-ului în scopul continuării cercetărilor ionosferice. O întâlnire din februarie a agenţiilor federale interesate în aceste cercetări, desfăşurată la Casa Albă sub egida Oficiului pentru politicile din domeniul ştiinţei şi tehnologiei, nu a evidenţiat niciun candidat viabil de a conduce HAARP.
Noi ştiri îl citează pe purtătorul de cuvânt al Forţelor aeriene care ar fi spus că ultimele experimente finanţate de Agenţia proiectelor în domeniul cercetărilor avansate din domeniul apărării (Defense Advanced Research Projects Agency, DARPA) sunt programate să se finalizeze luna viitoare.
Pagina HAARP de pe saitul Universităţii din Alaska rămâne indisponibilă, însă saitul oficial al HAARP poate fi accesat şi oferă celor interesaţi o multitudine de informaţii lămuritoare. Administratorii HAARP au indicat de acum trei ani că urmează să închidă instalaţia şi nu au depus o cerere de finanţare, dar la vremea respectivă ştirea nu a suscitat o atenţie deosebită.


Construcţia instalaţiei a început acum două decenii şi a costat peste 290 de milioane de dolari. Ea foloseşte energie electrică produsă la faţa locului pentru a alimenta cele 180 de antene. HAARP a intrat în funcţiune deplină în 2007. Echipamentul nu încălzeşte atmosfera şi nu este o maşină de controlat minţile oamenilor sau vremea, deşi acuzaţiile celor care afirmă contrariul au devenit o parte a culturii conspiraţioniste din ultimii 20 de ani.
Finanţat în comun de Laboratorul de cercetări a Forţelor aeriene şi de Laboratorul de cercetări navale ale S.U.A. HAARP este o instalaţie destinată cercetărilor ionosferice. Cel mai cunoscut dispozitiv al său este un instrument de cercetări ionosferice (ionospheric research instrument, IRI), de fapt un emiţător cu o putere de  3,6 MW în HF (3,6 milioane de waţi) lucrând pe o plajă aproximativă între 3 la 10 MHz, care alimentează un uriaş sistem format din 180 de antene cu câştig, folosit pentru a «excita» secţiuni ale ionosferei. Alte echipamente ale instalaţiei sunt întrebuinţate pentru a evalua efectele experimentelor.

Instalaţia, care poate transmite cu puteri extrem de mari, a aprins ani de zilei imaginaţia radioamatorilor, chiar şi a celor aflaţi în afara Alaskăi. În 1997 HAARP a transmis semnale experimentale în unde scurte (pe 3,4 MHz şi 6,9 MHz) şi a solicitat rapoarte de recepţie din partea amatorilor emiţători şi receptori din cele 48 de state americane situate la sud de Alaska, pentru a se determina cât de bine sunt recepţionate transmisiunile HAARP. În 2007 savanţii de la HAARP au reuşit să obţină reflectarea de pe Lună a unui semnal emis în banda de 40 de metri. Atunci emiţătoarele de mare putere ale HAARP au lansat unde radio în direcţia Lunii. Semnalul reflectat, atenuat din cauza distanţei mari pe care a trebuit s-o parcurgă până la satelitul natural al Pământului şi retur, a fost detectat de antene de recepţie situate în statul New Mexico. O echipă de savanţi ai Laboratorului de cercetări navale în colaborare cu Directoratul pentru vehicule de cercetări, cu Baza militară a Forţelor aeriene din Kirtland şi cu Universitatea din New Mexico au recepţionat ecoul radar al semnalelor emise pe cele mai joase frecvenţe percepute vreodată de receptoarele pământene.

Antenele LWA (Long Wavelength Array) folosite la recepţie sunt destinate să lucreze sub 88 MHz la limita benzii de FM, dar pentru a le coborî la frecvenţele semnalelor de la HAARP ele au fost echipate cu receptoare digitale şi sisteme de acord special concepute. «A detecta semnale radio extrem de slabe care au parcurs drumul dus-întors Pământ-Lună a fost o adevărată provocare şi a necesitat modificarea atentă a antenelor LWA pentru a le îmbunătăţi performanţa pe aceste frecvenţe», a precizat Stewart, unul dintre cercetătorii participanţi la proiect, iar dr. Namir Kassim, un alt participant, a spus: «Unul dintre scopurile acestui experiment a fost acela de a demonstra că antenele LWA pot lucra cu instrumente ca HAARP pe frecvenţe mai joase decât cele pentru care au fost concepute.»
La începutul anului trecut cercetătorii din  Gakona au produs cu succes un nor de plasmă de înaltă densitate în straturile superioare ale atmosferei.
«Norii de plasmă artificală produşi anterior aveau o durată de viaţă de doar 10 minute, sau chiar mai scurtă. ‘Globul’ nostru de mare densitate s-a menţinut mai mult de oră prin transmisiunile de la HAARP şi s-a stins numai după ce emiterea fasciculului generat de radioul HAARP-ului a fost oprită», a spus Paul Bernhardt (Ph.D.)  de la U.S. Naval Research Laboratory.

Folosind emiţătorul HAARP cu o putere de 3,6 megawaţi în unde scurte norii (sau globurile) de plasmă sunt studiaţi pentru a juca rolul de oglinde artificiale. Plasaţi la o înălţime de 50 de kilometri sub ionosfera naturală ei ar urma să fie utilizaţi pentru reflectarea semnalelor radar şi de comunicaţii pe frecvenţele înalte (HF).
În cazul în care nu se va găsi nicio agenţie dispusă să preia instalaţia unică în genul ei, aflată acum în proprietatea Forţelor aeriene, aceasta va fi dezmembrată.
Robert McCoy, directorul Institutului de geofizică al Universităţii din Alaska încearcă să organizeze o campanie pentru a păstra HAARP funcţional. El şi alţi cercetători din Alaska şi din alte ţări consideră instalaţia ca fiind una dintre cele mai importante din lume pentru studierea ionosferei. «Ne ţinem răsuflarea pentru a afla ce vrea să facă guvernul federal cu HAARP. Ne adresăm comunităţii ştiinţifice din S.U.A. pentru a închega un parteneriat şi pentru a identifica împreună resursele de finanţare necesare. Odată ce vom şti că există o cale şi o procedură de urmat vom începe să contactăm experimentatori şi organizaţii ştiinţifice pentru a vedea în ce măsură există posibilitatea de a asigura o finanţare internaţională pentru HAARP. Noi nu suntem proprietarii instalaţiei şi nu avem vreun control asupra ei, aşa că tot ce putem face este să plănuim şi să lucrăm pentru conştientizarea celor interesaţi», scria McCoy într-un e-mail.
(Traducere, adaptare şi completări de YO4PX. Surse: The Daily DX, Alaska Dispatch.com, Cracked.com, NRL.Navy.mil, Phys.unm.edu, Haarp.alaska.edu, Wikipedia, Google Images,  YouTube)

Alt articol pe aceeaşi temă, publicat în august 2015: 
Militarii predau HAARP oamenilor de ştiinţă



*   *   * 

Despre mine

Fotografia mea
Constanţa, Constanta, Romania

ARHIVA ARTICOLELOR

free counters Stats Copyright©Francisc Grünberg. Toate drepturile rezervate. All rights reserved