19 iunie 2014

Radioamatori celebri: David Sumner, K1ZZ
(Partea a II-a)
Utilizarea cea mai eficientă
(editorial publicat în revista QST în mai 2007)

Acum, că fiecare radioamator autorizat de Comisia federală pentru comunicaţii (FCC) are dreptul să opereze pe cel puţin patru benzi de unde scurte, şi în acelaşi timp mii de noi radioamatori autorizaţi din clasa General şi Extra Class ni se alătură în benzile medii şi superioare, e momentul potrivit să examinăm în ce măsură ne ridicăm la înălţimea principiilor enunţate în Secţiunea 97.101(b) a Regulamentelor FCC: «Fiecare persoană autorizată a unei staţii şi fiecare operator trebuie să coopereze în alegerea canalelor de transmisie şi în utilizarea cea mai eficientă a frecvenţelor destinate serviciului de radioamator. Nici o frecvenţă nu va fi alocată uzului exclusiv al vreunei staţii.»
Să facem mai întâi puţină aritmetică. În lume există peste două milioane de radioamatori autorizaţi să opereze în benzile de unde scurte. Numai în Statele Unite şi Canada numărul lor se ridică la circa 700.000. Chiar dacă îi scădem pe cei din clasa Novicilor şi pe Tehnicieni, considerând că drepturile lor de a lucra în scurte este deosebit de limitat, cifra este totuşi în jur de 350.000 - şi ea creşte. Aceeaşi situaţie se întâlneşte în Europa şi pe coasta asiatică a Pacificului.
Dacă o legătură între două sau mai multe staţii ocupă numai 2 kHz - o lăţime cu puţin mai mică decât aceea a unui filtru tipic de SSB -, înseamnă că o porţiune de 100 de kHz poate găzdui doar 50 de QSO-uri. În faza de activitate solară diminuată cu care trebuie să ne descurcăm pentru următorii câţiva ani, lăţimea totală a benzilor deschise la un moment dat este în cel mai bun caz de câteva sute de kiloherţi - suficientă pentru câteva sute de QSO-uri simultane, aşadar nici pe departe suficientă pentru a putea găzdui toate staţiile autorizate să opereze pe aceste benzi.
Evident, acesta este un calcul simplist. CW, PSK31, RTTY şi anumite alte moduri digitale au nevoie de ceva mai puţin de 2 kHz. Capriciile propagării şi întrebuinţarea antenelor directive permite deseori ca perechi de staţii să folosească aceeaşi frecvenţă fără a se interfera între ele. Dar oricum am lua-o, dacă un procentaj semnificativ dintre noi decidem să ieşim în eter pe o anumită bandă în acelaşi timp, spaţiul disponibil nu este suficient pentru ca toată lumea să se poată bucura de o operaţiune scutită de interferenţe.
Potrivit unei interpretări eronate, dar destul de răspândite a regulilor FCC, ar trebui să se evite transmiterea în situaţia în care aceasta ar putea cauza orice interferenţă unei comunicaţii aflate în desfăşurare. Minimizarea interferenţei prin, de exemplu, întrebarea dacă frecvenţa este ocupată înainte de lansarea unui CQ, face parte fără îndoială din «codul bunelor maniere radioamatoriceşti» prevăzută de Secţiunea 97.101(a). Cu toate acestea, printre numeroasele referiri la evitarea şi atenuarea interferenţelor prezente în Partea 97, singurele care se aplică în general la staţiile de radioamator sunt interdicţiile cauzării de interferenţe intenţionate şi răuvoitoare, precum şi cele care condamnă spleterele şi clicsurile de manipulare. În rest, din punctul de vedere al FCC noi cu toţii suntem egali, indiferent dacă ne întâlnim pe aceeaşi frecvenţă în ultimii 50 de ani sau dacă am fost autorizaţi cu cinci minute înainte. (...)
Să ne lămurim în privinţa interferenţei intenţionate şi răuvoitoare, care este interzisă. Transmiterea cu singurul scop de a interfera o altă staţie este o acţiune de neiertat. Ea nu poate fi niciodată acceptabilă, nici de FCC şi nici de comunitatea radioamatorilor. Dacă aveţi o altă părere în această chestiune aţi face bine să scăpaţi cât mai repede de aparatura dumneavoastră şi să vă găsiţi un alt hobby. Dacă ştiţi bine că interferarea intenţionată este un lucru detestabil şi cu toate acestea vă lăsaţi pradă impulsurilor emoţionale şi o făptuiţi, consultaţi-vă - probabil că aveţi nevoie de serviciile unui specialist pentru a învăţa să vă controlaţi furia, laolaltă cu alte câteva probleme de viaţă.
Dar să fie la fel de clar: interferenţa rezultată ca efect secundar al activităţilor legitime ale radioamatorilor în benzile noastre aglomerate este o realitate a vieţii. Interferenţa cu adevărat intenţionată şi răuvoitoare este destul de rară. Câteodată interferenţa se datorează erorii operatorului - cu toţii suntem supuşi greşelii. Alteori cauza o constituie diferenţa dintre eficienţa staţiilor: dacă lucrezi cu putere mică, antena ta nu e prea grozavă sau selectivitatea receptorului tău lasă de dorit nu e nimeni de vină că uneori ajungi să fii «călcat pe bătătură». Interferenţa se poate produce pur şi simplu prin schimbarea propagării şi staţia care se afla iniţial în zona ta de tăcere izbucneşte deodată cu 20 de dB peste S9. Ar fi lipsit de fair play faţă de colegii tăi radioamatori să presupui că fiecare caz de interferenţă pe care îl întâlneşti este un demers ostil.
Într-adevăr, cu toţii noi ar trebui să facem tot posibilul pentru a nu ne deranja unii pe alţii. FCC spune că noi trebuie să cooperăm pentru utilizarea cea mai eficientă a benzilor noastre limitate. Ni se cere să lucrăm cu emiţătoare «curate» (fără spletere şi clicsuri de manipulaţie). Ni se cere să folosim minimul necesar de putere pentru realizarea comunicării dorite. Dar ni se cere totodată să ştim că nu putem pretinde dreptul exclusiv de utilizare a vreunei frecvenţe. Majoritatea litigiilor care izbucnesc din când în când pe benzile de scurte cele mai populare pot fi evitate dacă suntem dispuşi să dăm dovadă de flexibilitate în alegerea frecvenţelor noastre.
Benzile noastre sunt limitate şi le folosim în comun. În cele 168 de ore care formează o săptămână este timp suficient pentru toată lumea care doreşte să opereze. În orele de vârf - la sfârşit de săptămână şi serile - mai ales atunci când frecvenţa maximă utilizabilă (maximum usable frequency, MUF) este joasă, poate fi destul de greu să-ţi găseşti un locşor liber. Dacă reuşim să acceptăm această situaţie şi să ne adaptăm la ea aşteptările şi tabieturile, dar şi să ne îmbunătăţim staţia şi calităţile de operator, benzile de radioamator vor continua să fie - aşa cum au fost de decenii - porţiunea cea mai eficient folosită a spectrului undelor scurte.

Discursul lui David Sumner K1ZZ la PACIFICON, Convenţia din 2012 
a secţiunii Pacificului a ARRL (video K7AGE)


*   *   * 
Alte articole (editoriale) de David Sumner, K1ZZ:
În partea I-a articolului de mai sus: Radioamatorismul nu mai e ca pe vremea bunicilor

Despre mine

Fotografia mea
Constanţa, Constanta, Romania

ARHIVA ARTICOLELOR

free counters Stats Copyright©Francisc Grünberg. Toate drepturile rezervate. All rights reserved