08 septembrie 2014

UN  ZÂMBET  ÎN  ETE (53)
Pisica DX
de Paul M. Dunphy VE1DX
Traducere şi adaptare de Francisc Grünberg, YO4PX

Există pe lumea asta lucruri de-a dreptul inexplicabile. Unul dintre QRP-iştii locali urcă ieri dealul, gâfâind niţel pe ultimii metri ai drumului. Căra o cutie de carton cu capacul închis şi o aşeză cu grijă pe masa din shack. «Vrei o pisică?» întrebă el intrând direct în subiect şi privindu-mă ţintă în ochi. Nu mi se întâmplă prea des să rămân fără grai, şi sunt destui cei care o pot confirma. Însă de-astă dată eram pe-aproape. «O pisică!» a fost tot ce am fost în stare să bâigui … însă mi-am revenit imediat şi mi-am afişat cea mai impenetrabilă expresie de DX-man de care eram în stare.
«Da», continuă QRP-istul, «o pisică. Însă nu-i o pisică oarecare. E o adevărată pisică DX!». Am stat un răstimp să cuget, căci nu îmi era clar care ar putea fi diferenţa între o pisică DX şi o pisică obişnuită. Aşa că am ridicat încet capacul cutiei şi am aruncat o privire înăuntru. «Mi se pare că arată ca oricare altă pisică», i-am spus QRP-istului. «Prin ce anume s-ar deosebi asta de suratele ei?» De-acum eram deja pregătit pentru orice, inclusiv pentru niscai variante ale poveştii publicate în QST acum câţiva ani despre mâţa care recepţionează telegrafie … şi ştiam că povestea aia apăruse într-un număr din aprilie.
QRP-ul mă privi cu seriozitate. «De aproape cinci ani am pisica asta. Şi sunt convins că cel puţin jumătate dintre DX-urile pe care le-am lucrat le datorez direct ei. E nelipsită din shack. Îi place căldura degajată de amplificatorul meu. Stă tolanită ore-ntregi pe capacul acestuia, câteodată doarme, dar în majoritatea timpului mă urmăreşte din priviri cum străpung pailapurile. Îşi dă seama când reuşesc câte-un QSO … îşi ridică capul imediat ce mă aude transmiţând RR TU 5NN. O adevărată pisică DX! Nu aş fi reuşit mai nimic dacă n-aş fi avut-o în preajmă.»
Trebuia să aflu mai multe căci, în loc să mă lămurească, explicaţiile QRP-istului au iscat noi nedumeriri. «Cum poate pisica asta, sau oricare altă pisică, să te ajute să străpungi pailapuri?» QRP-istul nu întârzie cu răspunsul. «Ştii prea bine că în lumea asta a DX-ului nu toate lucrurile sunt chiar atât de evidente, iar pentru ca să ajungi un DX-man adevărat trebuie să fii un Adept. Iar atunci când ceva funcţionează, cum ar fi bunăoară metoda ta tail-ending* sau felul în care prinzi momentul cel mai bun pentru a-ţi strecura indicativul în pailap, sau oricare dintre celelalte zeci de tertipuri, atunci nu-i aşa că nu le schimbi?» A trebuit să admit că aici avea dreptate. Căci deţineam şi eu nişte tehnici care au funcţionat, chiar dacă unele dintre acestea sfidau orice explicaţie logică.
«Ei bine», continuă QRP-istul, «aşa şi cu pisica mea. Când e în shack, torcând pe liniar, străpung de regulă pailapul cu o chemare sau două. Dacă e undeva prin casă, chem ore-ntregi în zadar. Această pisică este unul dintre Misterele vremurilor, una dintre Eternele enigme ale DX-ului. Nu ştiu cum reuşeşte, dar ea mă ajută să lucrez DX-ul.» Ajuns în acest punct mă mai încercau niscai îndoieli, dar am învăţat de multă vreme că drumul spre înţelegerea DX-ului parcurge deseori poteci întortocheate. Cine ştie, poate că QRP-istul chiar a descoperit ceva. Aşa că am ridicat din umeri şi am dat din cap a încuviinţare. 
Dar încă eram contrariat, aşa că i-am pus o întrebare la mintea cocoşului: «Dacă pisica asta e chiar atât de grozavă şi, oricare ar fi explicaţia, te ajută să străbaţi prin toate acele pailapuri, de ce vrei s-o dai?» QRP-istul mă ţintui cu privirea şi răspunse: «Iată de ce», spuse el, «am lucrat o grămadă de DX-uri cu ea ... vreo 150 de ţări noi, în timp ce era în shack. Acum mi-am zis că, potrivit Codului de conduită al radioamatorilor aceasta îmi conferă un avantaj necinstit. Fiind DX-mani, noi trebuie să ne ajutăm între noi, nu-i aşa? Iar pisica asta m-a ajutat să-mi iau DXCC-ul, şi apoi chiar mai mult. Aşa că m-am gândit că ar trebui s-o ofer şi altcuiva pentru o vreme. Tu m-ai ajutat întotdeauna cu sfaturi, m-ai călăuzit spre direcţia cea bună şi m-ai învăţat cam tot ce ştiu despre lucrul DX. Drept recunoştinţă îţi dăruiesc pisica mea DX!»
Nu prea ştiam ce aş putea spune. Şi de fapt nici n-am avut vreo şansă să mai articulez ceva, QRP-istul ieşise deja pe uşă şi o luă fluierând la vale, cu mâinile în buzunare. Mi-am întors privirea spre pisică. De-acum ieşise din cutie şi începuse să-mi exploreze shack-ul. Ce-aş fi putut face? N-am mai avut în viaţa mea o pisică. Şi ce era de făcut cu ea? Mai cu seamă cu una atât de valoroasă, o pisică DX. Aşa că am adus nişte lapte şi i l-am oferit. Pisica era agreabilă, bău laptele, apoi sări pe liniarul meu, îl adulmecă de câteva ori, apoi se tolăni pe el cu o privire somnoroasă. Mii de tunete şi trăznete! Poate că QRP-istul avea dreptate. Liniarul era pornit, încălzit şi pregătit pentru următoarea semnalare care ar fi putut apare pe clusterul DX. Aveam sentimentul sâcâitor că ceva nu era în regulă. N-aş fi putut spune exact ce anume, dar mersul QRP-istului la plecare mi s-a părut cam prea relaxat.
Atunci am făcut ceea ce am făcut ori de câte ori aveam nevoie de o lămurire. Am luat-o la deal, spre casa Veteranului. El tocmai trata baza pilonului său cu o vopsea anticorozivă. I-am relatat despre noua mea pisică şi despre cea mai recentă dorinţă a QRP-istul, aceea de a-şi împărtăşi secretul succesului său în lucrul DX. Veteranul puse jos cutia cu vopsea, îşi şterse mâinile şi mă privi cu un rictus amuzat. «QRP-istul acesta …», spuse el, «ai auzit că el ar fi lucrat acel 3B7 care a fost activ săptămâna trecută?» A trebuit să recunosc că n-am auzit asta. De fapt, dacă era să mă gândesc mai bine, mi-am amintit cum se plângea QRP-istul că n-a reuşit să străpungă pailapul cu cei 100 de waţi ai lui. «De ce nu l-a lucrat pe 3B7?», l-am întrebat pe Veteran, «şi de ce avea numai 100 de waţi?»
Rictusul Veteranului îi cuprinse întreg obrazul. «N-ai auzit? Liniarul lui e la reparat. Pisica aia are o problemă cu vezica urinară.» O străfulgerare a înţelegerii m-a năpădit brusc! Şi nu era înţelegerea DX-ului! Mi-am adus aminte de felul în care pisica se instalase confortabil pe amplificatorul meu cu mai puţin de o oră înainte … şi că probabil mai e şi acum acolo. «Trebuie să plec degrabă!», i-am spus Veteranului în vreme ce ieşeam pe uşă, ca s-o iau apoi zorit spre shack. Cine ştie, dacă ajung la timp aş putea împacheta la loc pisica în cutie şi aş putea s-o predau noului DX-man care tocmai s-a mutat aici din Palos Verdes. DX-manii trebuie să se ajute între ei. Cu siguranţă că ar fi conform Codului radioamatorului dacă aş izbuti să dăruiesc pisica asta DX colegului cel nou-venit în zonă. Fără nicio îndoială! Căci aceasta este una din raţiunile de a fi a lui DX IS!

* tail-ending, metodă controversată de realizare a unei legături DX. Detalii în capitolul 9 «TAIL ENDING (“Tăiatul cozii”») din lucrarea Practici de operare de Mark Demeuleneere ON4WW în traducere românească – nota mea, YO4PX

*   *   *
Alte scrieri de acelaşi autor:

Despre mine

Fotografia mea
Constanţa, Constanta, Romania

ARHIVA ARTICOLELOR

free counters Stats Copyright©Francisc Grünberg. Toate drepturile rezervate. All rights reserved