04 decembrie 2015

Cortul roşu
În ianuarie 2010, la scurt timp după lansarea acestei pagini, am republicat traducerea în limba română a articolului Tragedie în nordul Arcticii (publicat iniţial pe Radioamator.ro în martie 2008) scris de doi radioamatori, Mark Solomon KQ0A şi Philip Cala-Lazar K9PL, care a apărut în original în revista americană K9YA Telegraph. Publicarea traducerii răspundea într-un fel apariţiei în K9YA Telegraph a trei dintre articolele mele traduse în limba engleză. Cei doi autori trec succint în revistă principalele momente ale dramei desfăşurate în 1928, concentrându-şi relatarea pe acţiunea de salvare a exploratorilor, care a ţinut cu răsuflarea tăiată o lume întreagă – o acţiune care în final nu s-ar fi soldat cu succes fără contribuţia operatorului radio al expediţiei Giuseppe Biagi şi a radioamatorului rus Nikolai Schmidt.
Mark şi Philip îşi încheie relatarea cu o scurtă referire la filmul «Cortul roşu» lansat în 1971, regizat de Mihail Kalatozov, cu Sean Connery (Roald Amundsen), Peter Finch (generalul Umberto Nobile), Claudia Cardinale (sora Valeria) Hardy Kruger (aviatorul Lundborg), Eduard Martsewich (Finn Malgrem), Mario Adorf (Giuseppe Biagi) în rolurile principale.

Ca multe alte creaţii cinematografice de gen «Cortul roşu» încearcă să ofere răspunsuri la inevitabilele întrebări care îţi vine în minte la vederea dificultăţilor şi riscurilor pe care le presupun astfel de explorări ale unor ţinuturi îndepărtate şi inospitaliere: care este mobilul care îi animă pe temerariPrintre răspunsurile posibile se numără fără îndoială orgoliul, competiţia, faima, banii, ambiţiile, dar şi dorinţa romantică de a descoperi teritorii neumblate, impregnate de puritate şi de frumuseţe.
Însă filmul «Cortul roşu» nu se limitează la o relatare mai mult sau mai puţin romanţată a nefericitei expediţii (prezenţa Claudiei Cardinale într-un rol romantic imaginar sugerând o astfel de abordare spre deliciul spectatorilor), ci transcende întâmplările pentru a se ancora în domeniul ideilor, al rememorării chinuitoare a atitudinilor, a curajului, a responsabilităţilor şi a vinovăţiilor, dar mai cu seama a rolului liderului în situaţii-limită.
La 40 de ani după consumarea tragediei îl vedem pe generalul Nobile, bătrân şi copleşit de regrete, urmărind un documentar care prezintă scene filmate în alb-negru din expediţia sa eşuată şi auzim glasul din off al naratorului care pune întrebări şi sugerează răspunsuri: «Pentru ce? De dragul ştiinţei? Fără îndoială. La care se adaugă şi motivarea dintotdeauna  a exploratorului: de dragul vanităţii, al dorinţei de a fi primul.»
Torturat de gândul propriei sale vinovăţii sau inocenţe Nobile nu poate dormi, e urmărit de amintirea echipajului şi a salvatorilor, pe care îi imaginează apărând în casa sa ca să îl judece pentru abandonarea exercitării rolului său de comandant, pentru dezertarea de la datorie, pentru laşitate. Adevăratul filon dramatic al filmului este centrat pe deciziile luate de Nobile, transformând epicul faptelor concrete într-o dramă psihologică.
În cursul discuţiilor imaginare dintre Nobile şi personajele dramei reiese că nici acuzatorii săi nu sunt pe de-a-ntregul convinşi că acţiunile lor au fost neprihănite din punct de vedere moral, astfel că filmul de acţiune găzduieşte şi o adevărată şedinţă de psihanaliză. Cu toţii, ei sunt legaţi pe vecie de tragedia pe care au trăit-o împreună şi de rolul pe care l-au jucat în această tragedie – un rol pe care îl examinează şi îl supun judecăţii celorlalţi, avându-l drept judecător pe Amundsen - cel care, mânat de dorinţa de a-l salva pe Nobile şi pe expediţionarii acestuia, porneşte într-o sinucigaşă călătorie împotriva dorinţei rivalului său trufaş şi îşi pierde viaţa.

Desigur că pentru noi radioamatorii scenele care îl înfăţişează pe Giuseppe Biagi improvizând în pustietatea albă pentru a-şi pune în funcţiune staţia radio şi lansându-şi apelurile disperate de ajutor şi entuziasmul tânărului radioamator rus Nikolai Schmidt care le recepţionează şi alertează autorităţile sovietice – ceea ce declanşează o uriaşă acţiune internaţională – sunt cât se poate de emoţionante. Însă forţa filmului rezidă în creionarea caracterelor complexe şi conflictuale ale personajelor, într-o retrăire plină de întrebări şi chinuitoare îndoieli care le pun la încercare minţile şi conştiinţele.

În încheierea filmului realizatorii săi adresează un  mesaj  spectatorilor:
«Acest film este dedicat celor care au rămas pe gheaţă, celor care nu s-au mai întors şi tuturor celor care, învingând graniţele şi deosebirile dintre ei au demonstrat încă o dată că pot fi îndrăzneţi şi solidari. Personajele filmului aparţin de-acum istoriei. Interpretând întâmplări şi caractere autorii au dorit să restituie celor mai tineri povestea unor oameni între oameni.»


Dirijabilul Italia înainte de plecarea spre Polul Nord


Sunt în viaţă! S.O.S.-ul expediţiei Nobile recepţionat de un radioamator rus
(captură din film)


Filmul La tenda rossa de mai jos, cu o durată de 2 ore şi 13 minute, este o versiune sincronizată în limba italiană.  doresc vizionare plăcută în acompaniamentul sublimei coloane sonore a lui Ennio Morricone!
(Comentariu introductiv, documentare, traduceri şi prezentare de YO4PX. Surse: articolul «Tragedie în nordul Arcticii», RCC Rai Cinema Channel, www.imdb.com, www.popmatters.com, Google Images)


Sean Connery

Peter Finch

Claudia Cardinale

Hardy Kruger

Eduard Martsewich

Mario Adorf


*   *   *
Poate doriţi să citiţi două articole despre alţi exploratori:

 

Despre mine

Fotografia mea
Constanţa, Constanta, Romania

ARHIVA ARTICOLELOR

free counters Stats Copyright©Francisc Grünberg. Toate drepturile rezervate. All rights reserved