10 iulie 2016

Războiul rece şi radioamatorii lituanieni
Un articol apărut în Eurasia Daily Monitor, o publicaţie a fundaţiei Jamestown cu sediul în Washington, onorează acţiunile radioamatorilor LY din perioada de încheiere a Războiului rece. 
Iată în traducere articolul publicat în EDM de Paul Goble în ediţia din 8 iulie 2016 sub titlul «Cum au înşelat radioamatorii lituanieni vigilenţa sovieticilor în 1991».

«Regimurile dictatoriale de toate facturile au încercat dintotdeauna să-şi menţină controlul asupra comunicaţiilor, mai cu seamă a comunicaţiilor dintre cetăţenii din propriile lor ţări şi lumea exterioară. Odată apărut internetul abilitatea lor de a face acest lucru s-a redus considerabil; dar e important să ne amintim că nici până la apariţia World Wide Web-ului controlul nu a fost vreodată într-atât de total după cum şi-ar închipui unii. În lupta dintre cei aflaţi în căutarea libertăţii şi cei care căutau s-o suprime cei dintâi au reuşit deseori să găsească modalităţi pentru a înşela vigilenţa regimurilor dictatoriale.

Unul dintre cele mai remarcabile eforturi – deşi prea puţin cunoscut – a fost crearea de către radioamatorii lituanieni a unei noi punţi între Statele Unite şi restul lumii în zilele întunecate ale sfârşitului anului 1990 şi începutul anului 1991, atunci când regimul lui Mihail Gorbaciov a făcut totul pentru a bloca recucerirea independenţei Lituaniei. În zilele în care autorităţile sovietice au blocat apelurile telefonice iar în capitala ţării Vilnius nu funcţiona nicio reprezentanţă diplomatică permanentă un grup de pasionaţi ai radioului s-au asigurat că S.U.A. şi celelalte ţări occidentale primesc informaţii în timp real despre ceea ce se întâmplă în ţara lor. Dacă nu ar fi făcut-o guvernele din vest nu ar fi putut să se ţină la curent cu evenimentele, Moscova ar fi câştigat o victorie nemeritată, iar marşul Lituaniei pe drumul libertăţii ar fi fost cu siguranţă mai dificil.

Istoric vorbind regimurile dictatoriale au avut tendinţa de a păstra o relaţie ambivalentă cu radioamatorii. Pe de o parte nu le convenea faptul că aceştia puteau să-i contacteze pe colegii lor din străinătate. Pe de altă parte ele considerau radioamatorismul ca fiind potenţial util, în primul rând datorită capabilităţii radioamatorilor de a asigura comunicaţii în interiorul ţării în cazul unor dezastre naturale care întrerupeau alte mijloace de comunicare, dar şi ca o reclamă a presupusului lor liberalism. (A se vedea eHam.net, 26 aprilie 2009, Archive.org iunie 1965) 

[Sunt foarte onorat să citesc că autorul articolului face referire la articolul meu «Dictatorii şi radioamatorismul» apărut, printre multe alte publicaţii, pe eHam la 26 aprilie 2009, care se găseşte la această adresă. Articolul a apărut şi în revista CQ Magazine în aprilie 2010 şi poate fi citit în versiune românească pe această pagină, iar în limba engleză şi aici, alături de alte două articole traduse de mine în limba engleză – nota mea, YO4PX]


Lituania se poate mândri cu o îndelungă tradiţie în radioamatorism, atât sub ocupaţia sovietică cât şi după încheierea acesteia. Radioamatorii lituanieni deţineau o armă secretă, însă în decursul perioadei sovietice ei evitau să se angajeze în eter în conversaţii pe teme politice, care ar fi putut duce la blocarea acestei punţi de comunicare.
Cu toate acestea, atunci când forţele sovietice şi-au lansat atacul criminal împotriva demonstranţilor la turnul de televiziune din Vilnius doisprezece radioamatori lituanieni şi-au asumat rolul de a acţiona pentru ca glasul Lituaniei libere să se facă auzit în lumea exterioară.

Rytis Žumbakis, Tadas Vyšniauskas, Arvydas Bilinkevičius, Virgis Zalensas, Rita Dapkus, Vilius Vašeikis, Viktoras Peteraitis, Valentinas Mackevičius, Alfredas Turauskas, Gintautas Gaidamavičius, Remigijus Lašinis şi Jonas Baniūnas au instalat staţii de radioamator în turnul televiziunii şi în clădirea Parlamentului, operând cu indicativele LY2WR şi LY2WR/A. S-a păstrat un video al activităţii lor, care este disponibil pe YouTube. [postat la sfârşitul acestui articol – nota mea, YO4PX]


LY2WR/A, staţia de radioamator din Parlamentul lituanian în octombrie 1990 
(Sursă: Janjkrogh.com)

Iniţial aceşti amatori lituanieni emiteau aproape neîntrerupt către conaţionalii lor aflaţi în S.U.A. sau în alte ţări. Însă după câteva zile au devenit mai organizaţi şi transmiteau în fiecare zi câte trei rapoarte de ştiri, întrerupând perioadele de tăcere numai în situaţiile în care survenea vreun eveniment mai grav. În Statele Unite amatori originari din Lituania înregistrau transmisiunile lor - dimineaţa devreme în Boston, în miezul zilei în Chicago şi după-amiaza târziu în San Francisco ora Coastei de est. Aceste eforturi erau coordonate de Rimas Pauliukonis, care trăia în New Hampshire, dar lucra în Boston. El a fost asistat de Vidas Bysniauskas din Detroit.

Operatorii lituaniano-americani înregistrau cele raportate de partenerii lor din Vilnius – dar şi din alte oraşe lituaniene – şi îi predau înregistrările lui Asta Banionis, care lucra în Oficiul din Washington al comunităţii lituaniano-americane. La rândul său Banionis le preda oficialităţilor din guvernul american, inclusiv autorului acestor rânduri, care lucra pe atunci ca şef de birou al Departamentului de stat în chestiuni legate de Lituania. Ori de câte ori Banionis mă suna şi îmi transmitea ştiri provenind de la LY2WR şi LY2WR/A simţeam fiorul care îi încearcă pe mulţi la sfârşitul filmului Air Force One în momentul în care pilotul avionului trimis în ajutor anunţă că avionul său a trebuit să-şi schimbe indicativul din cel obişnuit în acela al unui avion care îl are la bord pe preşedintele Statelor Unite.

Dintre toţi cei implicaţi nemijlocit în acest efort doar Žumbakis mai este în viaţă. Strădaniile lor eroice se cuvin a fi rememorate ca un model de aflare a unei modalităţi remarcabile prin care cei care luptă pentru libertatea lor pot găsi căi de a învinge opresiunea. Din fericire, la o generaţie distanţă de la acele evenimente Lituania nu mai este nevoită să recurgă la acest unic canal de comunicare; la fel de îmbucurător este că cei doisprezece radioamatori lituanieni curajoşi sunt acum imortalizaţi printr-o placă comemorativă din Centrul de televiziune de la Vilnius, iar o copie a acestei plăci va fi expusă la Ambasada Lituaniei din Washington, D.C.»
.....................................................................................................................

Eurasia Daily Monitor este o publicaţie de avangardă a fundaţiei Jamestown cu sediul în Washington, D.C. EDM a fost lansat în 3 mai 2004 şi a devenit de atunci o resursă analitică singulară despre realităţile de securitate schimbătoare din fostul spaţiu sovietic. EDM supraveghează evenimentele recente din Eurasia, plasându-le în perspective geostrategice şi oferind analize care evidenţiază implicaţiile acestora pentru Statele Unite şi celelalte ţări occidentale.

În cursul atacurilor armatei sovietice între 11 şi 13 ianuarie 1991 ianuarie au murit la turnul de televiziune din Vilnius dar şi în alte oraşe ale Lituaniei 14 persoane şi au fost rănite 702.


(Traducere, adaptare şi prezentare de YO4PX. Sursă: Eurasia Daily Monitor, CQ Magazine,  imagini Wikipedia, YouTube)


Mesaj din Lituania:
Thank you so much Francisc for the reference! Greatly appreciated!
I will repost this on social media soon.
Indeed, it is a very important part of living history of our ham radio society today.
Best regards,
Simonas Kareiva LY2EN
LRMD, Chairman and President


*   *   * 

Despre mine

Fotografia mea
Constanţa, Constanta, Romania

ARHIVA ARTICOLELOR

free counters Stats Copyright©Francisc Grünberg. Toate drepturile rezervate. All rights reserved