28 octombrie 2016

În căutarea extratereștrilor
de Gheorghe (Tavi) Oproescu, YO4BKM

Întâmplări, fenomene, întâlniri inexplicabile există de la începuturile omenirii și multe din ele au fost consemnate în diferite moduri, rămânând până în zilele noastre. Sub formă de inscripții pe stânci sau pe pereții peșterilor, sub formă de artefacte care suscită mereu interpretări, sub formă de documente scrise sau legende ori mituri orale, toate acestea cât și interpretările lor au fost și sunt tributare nivelului de înțelegere al omului de la momentul respectiv. Nu mă aplec decât asupra unui singur exemplu, foarte vechi, pe care îl consider reprezentativ din mai multe puncte de vedere. 
Este vorba de viziunea profetului Ezechiel (sau Iezechiel), cca 622 – cca 570 înainte de Era Creștină, recunoscut ca profet evreu în religiile avraamice (Iudaism, Creștinism, Islam). În cartea lui Ezechiel acesta descrie ce a văzut pe când era prins (prizonier de război) pe râul Chebar (în nordul Mesopotamiei, se varsă în Eufrat), o apariție stranie, greu de imaginat, dar care nu arată decât felul în care le-a perceput Ezechiel, nu cum le-a interpretat. Unii au încercat să redea viziunea precum în imaginea de mai jos, credit la http://portal.tfm.ro/istoria-ascunsa-viziunea-profetului-ezechiel-iezechiel/


Ezechiel nu formulează exprimări categorice ci, cu rezervă și prin comparație cu ce se cunoștea, el se exprimă prin „păreau a fi …” sau ”a căror înfățișare avea o asemănare omenească” ori „talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui vițel” care arată că a avut grijă să nu inventeze, să nu fabuleze cum de multe ori se face astăzi. Acest lucru îl apropie de maniera în care Herodot a scris Istoria sa, arătând că a consemnat ceea ce a văzut ori „așa cum mi s-a spus” sau „așa cum mi s-a arătat (probabil demonstrat, nota G.O.)”, acest lucru fiind, probabil, stilul cronicarilor din antichitate, pentru a nu altera adevărul prin interpretări proprii, din respect pentru corectitudine sau din motive determinate de o anumită morală. Între timp cunoștințele omenirii s-au îmbogățit continuu, s-au dezvoltat astronomia, matematica, electricitatea, motoarele termice, reactoarele nucleare, radiocomunicațiile, informatica și sigur vor mai urma și altele. Au apărut științe interdisciplinare ca radioastronomia, care a deschis porțile Universului cu mult dincolo de granițele astronomiei optice. Odată cu lărgirea ariei de cunoaștere atât în volumul cercetat din Univers cât și ca metodologii a crescut corespunzător și numărul aparițiilor inexplicabile. Dacă în antichitate nu producea prea mare deranj să recunoști că nu poți explica ceva de neînțeles și să faci comparații cu ce era cunoscut, azi a devenit practic o modă să poată fi explicat orice, chiar inventând ipoteze neprobate sau prin adunare de laicuri, de parcă în știință adevărurile se stabilesc prin majoritate de voturi. Și dacă explicațiile nu se susțin după cum se dorește, apare salvarea cea mai des folosită, bazată pe „dacă este greu de explicat, înseamnă că este făcut de extratereștri”. Combinarea fenomenelor inexplicabile cu fenomenul UFO (OZN), cel mai tânăr pe scena misterioaselor fenomene unde apar tot mai mulți martori, la care se adaugă o bogată sursă de Science Fiction în literatură, filme sau arte plastice, nelipsind chiar și o doză însemnată de isterie mai ales din partea mass media, au creat o platformă extrem de convenabilă și ușor manipulabilă în scopuri din cele mai diverse, de la publicitate (mult râvnitul publicity din lumea bună) până la acoperirea unor interese secrete.

Cea mai sigură cale de a descoperi adevărul cu privire la existența sau inexistența unor civilizații extraterestre sau de a intra într-un contact rațional cu ele a fost și este mereu cea oferită de cele mai avansate tehnici și tehnologii ale momentului. Mari matematicieni ai secolelor trecute, printre care Carl Friedrich Gauss, sugerau să fie amenajate în tundra siberiană suprafețe imense cu culturi vizibile din spațiul cosmic și care să ilustreze grafic teoreme cu caracter universal precum Teorema lui Pitagora. În timp ce în 1899 Nikola Tesla făcea experimente cu uriașul emițător de la Colorado Springs, a detectat semnale coerente a căror origine a determinat-o a fi pe Marte. După cum arată http://www.bibliotecapleyades.net/tesla/esp_tesla_11.htm, care descrie convingător experimentele lui Tesla, în iulie 1988 inginerul electrotehnist Greg Hodowanec confirmă experimental rezultatele lui Tesla, recepționând și el semnale telegrafice nedescifrate având o origine artificială și care au fost emise de pe Marte.

Între cele două evenimente, dar și după, se plasează multe altele, se descoperă radioemisia corpurilor cerești ca fenomen natural, dar și o descoperire impresionantă la care autorul prezentului articol a fost martor al publicității care s-a făcut în lumea profană avidă de senzațional dar și în lumea științifică, anume descoperirea „omuleților verzi”.  În iulie 1967 astronomul nord-irlandez Jocelyn Bell (24 de ani), asistenta astrofizicianului Antony Hewish cu care lucra la construcția unui nou radiotelescop la Cambridge, a descoperit în timpul testelor o sursă de semnale radio periodice emise din constelația Vulpecula (Vulpea sau Vulpița), extrem de regulate, cum numai semnalele produse artificial pot fi. Am văzut în presă, dar și în reviste de știință, euforia care a cuprins lumea științifică, Jocelyn fiind convinsă că semnalele sunt emise de acei mult căutați Little Green Man, „I see them” afirma ea cu convingerea descoperitorului sau, cel puțin, așa îmi amintesc că scriau ziarele pe atunci. În realitate astrofizicianul se confrunta cu un semnal neașteptat venit din cer, a cărui sursă a fost definitiv plasată în anii următori în categoria pulsarilor, corpuri cerești a căror existență era necunoscută până atunci, Bell botezând sursa cu codul CP 1919 şi care acum se numește PSR B1919+21.

Printre alte semnalări care au produs deseori emoții au fost și destule recepționări de semnale cu adevărat artificiale care s-au dovedit a fi de origine terestră, fie emise de pe Pământ și reflectate de diverse corpuri care satelizează planeta noastră, fie emise de sateliți (în special militari), fie emise de pe Pământ și ajunse înapoi ca urmare a unor anomalii severe de propagare provocate de marile explozii solare. Acestea din urmă au fost semnalate și în țara noastră când prin anii ’70 unele televizoare (cu tuburi și antene cu maximum 7 elemente cum erau atunci, deci cu o sensibilitate destul de scăzută pe ansamblul antenă-aparat) aflate la nord de emițătorul din București sau de releul de pe Omul recepționau programe ale RAI atât de bine, încât rupeau sincronizarea imaginilor transmise de televiziunea română. În acea perioadă participam deseori ca arbitru la competiții de „vânătoare de vulpi” organizate în pădurea Trivale de lângă Pitești, țineam legătura între noi și cu ceilalți oficiali folosindu-ne de RTP pe 27 MHz cu modulație de amplitudine și, uneori, se auzeau stații din I, DL sau F foarte puternice și care acopereau semnalul coechipierilor aflați la cel mult câțiva km.

Fac acum o mică diversiune trecând pe un plan diferit de subiectul în discuție, dar pot spune că paralel cu el. În vara anului 1969 eram pe Valea Buzăului, în localitatea natală, terminasem facultatea și așteptam să vină momentul plecării la Pitești unde luasem repartiția. În luna iulie au fost inundații mari provocate de ploile care au generat alunecări de teren în satele de munte și de râul Buzău care a distrus porțiuni mari din satele prin care trecea. Se intervenea cu elicoptere militare pentru transport de alimente, medicamente sau alte materiale în zona sinistrată, elicopterele aterizau pe un teren din apropiere care a aparținut părinților mei până la colectivizare, când veneau la aterizare aproape atingeau pomii din curte. M-am învârtit de câteva ori pe lângă ele (curios ca un proaspăt inginer), m-am dus și cu un coș de caise ca să nu mai încerce să le culeagă ei din aer (motivarea mea) până ce comandantul m-a luat și pe mine alături de echipaj într-o misiune de recunoaștere aeriană, apele încă nu se retrăseseră. În timpul zborului comandantul mi-a explicat prin intercomunicație, printre altele, câte probleme au cu cei din zonele sinistrate care, induși în eroare de tot felul de legende din filmele de aventuri sau din benzile desenate, în care elicopterele intervin chiar și prin hornul sobei, erau intrigați că trebuie să amenajeze platforme de aterizare și să organizeze transportul spre unde era nevoie de cărat produsele aduse pe cale aeriană și nu înțelegeau de ce elicopterele nu le pot duce exact la destinația finală.

Această amintire mă duce cu gândul la cât de mare este influența spectaculosului în rândul oamenilor care preferă să se înșele în pofida evidențelor nespectaculoase. Iar influența devine și mai mare când spectaculosul se combină cu fantasticul și aprinde tot felul de imaginații cu urmări de neînchipuit. Este suficient să se producă o emoție globală ca cea când a fost descoperit primul pulsar sau să provoace cu bună știință astfel de emoții, peste care să se lanseze ideea că ne stă în putință să intrăm în contact cu inteligențe extraterestre, pentru ca drumul spre aventură să beneficieze de tot ce trebuie, în special de fonduri, multe fonduri.
Poate că mă înșel și mi-ar conveni și mie să mă înșel dar, în toată experiența mea pe tărâm științific, dar și în domeniul logicii, nu am găsit și nici nu găsesc motive raționale care să justifice finanțarea pe termene foarte lungi, de decenii, a unor proiecte de mare anvergură chiar pentru țări foarte bogate, proiecte prin care se caută intrarea în contact cu presupuși extratereștri.  De aici începe punctul meu de vedere cu privire la cele mai renumite proiecte, le voi aminti pe rând după care voi expune concluziile mele.

Programul CETI (Communication with extraterrestrial intelligence) a  demarat spectaculos în 1974 când Frank Drake și Carl Sagan au transmis prin radiotelescopul din Arecibo (Puerto Rico) ceea ce este cunoscut ca Arecibo message. CETI a fost axat pe patru domenii largi: limbaje matematice, sisteme pictoriale de comunicare (de genul mesajului de la Arecibo), sisteme de comunicare algoritmică (ACETI) și software pentru descifrarea limbajelor încă secrete, cum ar fi descifrarea misteriosului Linear A, o veche scriere a grecilor în antichitate.
Programul SETI (Search for Extra-Terrestrial Intelligence) vizează, după cum arată Wikipediacăutarea în spațiu a unor semnale ce ar putea proveni (sublinierea G.O.) de la civilizații extraterestre dezvoltate, inteligente. Există și un institut internațional de cercetare pe acest domeniu, numit SETI Institute, aflat în orașul Mountain View din California, SUA. În acest program lucrează radioastronomi din multe țări ale lumii pe domenii de frecvență repartizate de coordonatorii lui. În 1979 a fost modernizat radiotelescopul de la Arecibo prin mărirea diametrului cupei la 310 m și prin echiparea cu tehnici de a analiza 60000 canale de frecvențe diferite. În New Mexico (la San Augustin) s-au montat 27 de radiotelescoape mobile pe șine de cale ferată, fiecare cu o cupă orientabilă cu diametrul de 24,6 m care, sincronizate și fazate, formează echivalentul unui radiotelescop cu o cupă de 27 km diametru.
Programul MEGASETI a constat în realizarea unui receptor MCSA-1 (Mega Channel Spectrum Analyzer-1) care analizează simultan 74000 canale cu o rezoluție de bandă de 0,5 Hz și cu care s-au putut recepționa în 1985 semnalele sondei Pioneer 10 emise cu o putere de 1 W de la peste cinci miliarde de km de Terra, apoi în 1989 MCSA-2 care prelucrează simultan 14 milioane de canale cu o rezoluție de bandă de 1 Hz, devenit operațional în 1992, când s-a construit și calculatorul capabil să analizeze informațiile.

Este evident că toate acestea au necesitat fonduri uriașe. La fel de evident este că, după cca patru decenii, nu s-a reușit recepționarea niciunui mesaj emis de ipoteticii omuleți verzi, dar să mai fie și descifrat. Redau din sursa citată mai sus, https://ro.wikipedia.org/wiki/Search_for_Extra-Terrestrial_Intelligencecâteva păreri ale unui renumit om de științăUfologul american și fost fizician nuclearist Stanton T. Friedman (cunoscut și de la emisiunile canalelor de știință de la TV) critică puternic programul de cercetare SETI. El contestă premisa implicită a SETI, care presupune că nu a existat nicio vizită extraterestră pe planeta noastră - deoarece SETI caută doar semnale (radio sau similare) din cosmos, dar nu și inteligențe extraterestre sau ființe nepământene de pe Pământ. El susține că importanța și pretențiile publice larg răspândite ale celor implicați în programul SETI au avut tendința de a preveni cercetările mai serioase ale OZN-urilor, inclusiv cercetările unor jurnaliști. El a „redenumit” SETI ca fiind „Silly Effort To Investigate” (Efort stupid de investigare). Friedman l-a criticat aspru și pe Carl Sagan, un inițiator și susținător al SETI.

Părerea mea este că ipoteza folosirii undelor radio pentru a veni în contact cu civilizații extraterestre este sortită eșecului. Noi folosim undele radio de puțin mai mult de un secol. Dacă acum două secole se punea problema unor comunicări rapide la distanțe mari se folosea telegraful optic, acum cinci secole sau mai mult s-ar fi folosit tobe mari cât casa sau semnalizarea cu fum. Cu toată viteza uriașă a undelor radio, ele au nevoie de mii de ani să realizeze un contact între civilizațiile unei singure galaxii, așadar sunt la fel de inutilizabile ca telegraful optic sau tam-tamul pe aceleași spații. Să nu fi fost cunoscute aceste particularități când s-au alocat enormele fonduri? Să nu fi întrebat nimeni cât de eficiente au fost cheltuielile? Eu, unul, nu cred, fondurile de la bugetul SUA sunt controlate cu mare acuratețe, cu o singură excepție: fondurile destinate securității naționale, administrate de NSA, National Security Agency. Fondată în 1952 statutul său inițial prevedea un scop foarte concis: să protejeze comunicațiile guvernamentale americane și să intercepteze comunicațiile puterilor străine, având competența supravegherii, descifrării și prelucrării comunicațiilor electronice internaționale. O agenție temută de toți americanii pentru că poate acționa discreționar chiar și pe teritoriul SUA și care este numită cu fereală Not Search Agency, nu căuta agenția sau agenția pe care să nu o cauți.
Îmi mai atrag atenția o serie de informații aparent disparate care se leagă perfect logic cu programele de tip SETI și cu interesele NSA. Le reiau pe scurt:
-      False semnale extraterestre au fost identificate ca fiind emise de stații de la sol și reflectate de corpuri din spațiu sau emise de sateliți militari;
-   Sensibilitatea receptoarelor din programul SETI a permis recepționarea unui emițător cu puterea de 1 W aflat la peste cinci miliarde de km (atenuarea depășește 280 dB chiar pe lungimea de undă de 21 cm, cea mai favorabilă comunicațiilor cosmice!);
-    Preocuparea privind descifrarea mesajelor (Linear A nu este încă descifrat nici după 4 decenii!);
-      Prelucrarea a cel puțin 14 milioane de canale simultan;
-    Diminuarea interesului pentru echipamente din ce în ce mai sofisticate după 1992 (ultimii 24 de ani, în care progresul tehnic a crescut totuși vertiginos) în raport cu ce s-a făcut în perioada 1974-1992 (în 18 ani de debut al tehnicii specifice).
Cum se combină aceste informații?
Eu îmi imaginez un scenariu de forma următoare: la suprafața Pământului se transmit informații prin unde radio. Multe din ele, în domeniul frecvențelor „exotice”, VHF, SHF sau mai sus în microunde, se propagă în raza vizibilității directe, din acest motiv aceleași frecvențe sunt alocate oficial cu scop comercial statelor cu suficientă depărtare între granițele lor deoarece, neajungând pe teritorii străine, nu interferează între ele, dar nici nu pot fi recepționate pentru a culege informații - motiv de a fi folosite și la comunicații cu caracter secret pe canale hertziene aflate la sol. Dar o parte din unde evadează în spațiu, iar de acolo, întâlnind zeci de mii de corpuri pe care se pot reflecta, revin la sol. Atenuarea lor pe parcursul a maxim 20000-25000 km nu este nici pe departe de ordinul de mărime ca atenuarea pe un parcurs de cinci miliarde de km, oricât de mici ar fi corpurile pe care se reflectă. Dacă mă gândesc la câte vehicule militare comunică între ele în teren folosind astfel de frecvențe sau la câte comandamente fixe sau mobile sunt legate cu cablu hertzian prin care circulă voci, mesaje codate, date, comenzi de executarea unor misiuni, sunt mii de comunicații la nivelul unei țări de dimensiuni medii în care cineva, curios, are mare interes să-și vâre urechea.  Dacă cu decenii în urmă erau considerate de origine exterestră deoarece veneau „din cer” acum se știe precis de unde vin și ce valoare pot avea, un receptor cu sensibilitatea demonstrată, un analizor pe minim 14 milioane de canale cu o rezoluție în fața căreia pălesc filtrele noastre, plus algoritmi de descifrare la care lucrează cele mai istețe capete adunate la un loc ... ghici ciupercă ce-i?
Se mai trimit și mesaje precum cel de la Arecibo? Din când în când trebuie satisfăcută într-un fel și curiozitatea ... curioșilor, ba chiar reamintită utilitatea pe linia omuleților verzi. Nu exclud nici folosirea programelor de tip SETI în cercetarea convențională a Universului, nu neapărat căutând omuleți verzi, dar sunt prea costisitoare pentru puținul pe care îl pot furniza, telescopul Hubble din spațiu aduce infinit mai multe informații și costă mult mai puțin. Nu exclud nici ipoteza reală și corectă, dar extrem de improbabilă, a existenței semnalelor radio artificiale care traversează Universul. Așa cum radiația posturilor de radio-TV terestre ajunge și în spațiul cosmic, tot așa poate ajunge și radiația generată de ființe inteligente din alte lumi depărtate și aceste semnale pot intersecta la un anumit moment planeta noastră, fiind astfel detectate, dar cu condiția ca și celelate lumi să fi folosit cu câteva mii ori zeci de mii de ani în urmă undele radio. Chiar dacă nu le-au folosit nu înseamnă că sunt mai înapoiați decât noi, noi nu cunoaștem decât undele radio, putem fi siguri că nu mai există și altceva mult mai rapid? Iar dacă au folosit undele radio iar noi le recepționăm după câteva mii ori zeci de mii de ani, când va ajunge la ei răspunsul nostru? La ce ne vor folosi informațiile primite? Am putea găsi sfaturi gratuite privind vindecarea cancerului sau demonstrarea teoremei lui Fermat? Prea puțin câștig dobândit cu eforturi peste măsură de mari.  

Dar, deoarece este ușor de imaginat destinația mai puțin ortodoxă a SETI, cu siguranță că s-au luat și se iau de către cei vizați măsuri eficiente de protejare a propriilor informații. Iar pe de altă parte dispărând și cea mai mare parte a obiectivului NSA prin dispariția Tratatului de la Varșovia, sunt convins că în scurt timp inițiativa SETI se va stinge pe cale naturală - pe motiv că micii omuleți verzi nu se lasă descoperiți de către pământeni așa cum vrem noi să o facem.      
*   *   * 
Iată şi o alternativă mai putin costisitoare a realizării dorinţei pământenilor de a contacta sau de a fi contactaţi de creaturi extraterestre:

Despre mine

Fotografia mea
Constanţa, Constanta, Romania

ARHIVA ARTICOLELOR

free counters Stats Copyright©Francisc Grünberg. Toate drepturile rezervate. All rights reserved