08 ianuarie 2017

Ameninţarea deşeurilor spaţiale
La 225 de kilometri deasupra noastră se rotesc în jurul planetei o sută de milioane de deşeuri, de la resturi ale unor sateliţi care şi-au pierdut utilitatea şi până la particule de vopsea. Acest gunoi ameninţă viitorul omului în spaţiul cosmic. Adrift (În derivă), un proiect nou şi inovativ apelează la film, sunet şi reţelele de media pentru a ne face să conştientizăm pericolul. Într-o lume care se bazează pe telecomunicaţiile globale furnizate prin intermediul sateliţilor încheierea bruscă şi definitivă a tuturor activităţilor umane în spaţiul cosmic ar echivala de-a dreptul cu o catastrofă.
Acumularea gunoiului spaţial – puzderia de resturi de pe urma unor misiuni spaţiale şi ale unor lansări de rachete – constituie o astfel de ameninţare.
Dintre cele o sută de milioane de deşeuri cea mai măruntă e abia vizibilă cu ochiul liber, în vreme ce cea mai mare are aproximativ dimensiunea unui autobuz supraetajat.
Fiecare dintre piesele acestei uriaşe flote aeriene călătoreşte cu viteza greu imaginabilă de 28163,52 km. pe oră. Orice obiect care s-ar nimeri în calea sa – fie el un satelit, o staţie spaţială sau un corp omenesc – nu va avea nicio şansă să supravieţuiască  acestei întâlniri.

Într-o producţie comandată de The Space – o iniţiativă a BBC în colaborare cu Arts Council England în cadrul proiectului Adrift – cele două scurte filme documentare dedicate satelitului Vanguard şi satelitului meteo chinezesc Fengyun, în regia şi pe baza scenariului multiplu-premiatei realizatoare Cath Le Couteur, oferă o imagine a problemelor de mediu înconjurător reprezentate de deşeurile din spaţiul cosmic şi a dificultăţii de a le soluţiona  - înainte de a fi prea târziu.

«Mă numesc Vanguard, corpul meu este o sferă de aluminiu cu diametrul de 16,5 centimetri şi am o greutate de 1,47 kilograme. În 1957 am fost primul satelit cu alimentare solară lansat în spaţiu. Eram valoros, am slujit unui scop. Acum zbor în derivă şi fără ţintă pe o orbită perpetuă. Din momentul «pensionării» mele am devenit un deşeu spaţial, cel mai vechi artefact uman care se roteşte în jurul Terrei. Dar nu sunt singur în călătoria mea, milioane de alte deşeuri orbitează împreună cu mine, rezervoare de carburant, baterii, sateliţi morţi. Înainte de a deveni deşeuri aveam o utilitate – acum am devenit o ameninţare.» […] 

«Devine din ce în ce mai aglomerat aici. Unii dintre noi ne-am şi ciocnit şi am distrus sateliţi aflaţi în funcţiune. O nouă coliziune ar putea crea o adevărată cascadă de alte numeroase deşeuri urmată de alte numeroase coliziuni. Puterea noastră distructivă poate elimina noi sateliţi. Viitorul explorării spaţiului cosmic ar putea deveni şi el compromis. Fiecare lansare cu ajutorul rachetelor generează deşeuri, unele dintre ele continuă să orbiteze în spaţiu pentru întotdeauna, altele nu. Unele se dezintegrează în atmosferă sau aterizează in locaţii impredictibile pe Terra, altele se afirmă că pot fi ghidate pentru a se prăbuşi in ocean.»


«Aşa arată deşeurile care acum orbitează în jurul Terrei. Suntem un cimitir zburător. Unii îşi închipuie că harpoane, magneţi sau plase ar putea să ne captureze, pentru a limita viitoarele daune pe care le vom crea, dar deocamdată nu există niciun mijloc pentru a fi readuşi înapoi pe Pământ – pentru a fi aduşi 'acasă'». (Extrase din coloana sonoră a filmului - nota mea, YO4PX)

(Captură din film)





(Traducere, adaptare şi prezentare de YO4PX. Surse: BBC Arts, Google Images, Vimeo. Comentarii pot fi trimise la această adresă şi vor fi publicate sub articol.)


Despre mine

Fotografia mea
Constanţa, Constanta, Romania

ARHIVA ARTICOLELOR

free counters Stats Copyright©Francisc Grünberg. Toate drepturile rezervate. All rights reserved