CALENDAR 
           DX
            LINKURI UTILE                
                                GHID DE CONVERSAŢIE PENTRU RADIOAMATORI
                            PRESCURTĂRI UZUALE ÎN TRAFICUL DE TELEGRAFIE
                                                         110 PAGINI DESPRE RADIO

08 iulie 2015

Internetul lucrurilor, viitorul care bate la uşă
Internet of Things (IoT, menţionat câteodată şi sub forma Internet of Everything) este o reţea de obiecte fizice sau «lucruri» în care s-au încastrat dispozitive electronice, programe, senzori şi conectivitate pentru a permite obiectelor să schimbe informaţii cu producătorul, cu operatorul şi/sau cu alte dispozitive bazate pe infrastructura Initiativei standardelor globale a Uniunii internaţionale a telecomunicaţiilor (ITU). 
Desen de Wilgengebroed (Flickr)

Internetul lucrurilor oferă posibilitatea ca obiectele să fie sesizate şi controlate de la distanţă prin intermediul unei infrastructuri existente, facilitând oportunităţi pentru o integrare mai directă între lumea fizică şi sistemele bazate pe calculatoare, rezultând de aici o eficienţă şi o acurateţe sporite, precum şi un beneficiu economic. 
Fiecare lucru este identificabil prin sistemul informatic care i-a fost încastrat, fiind capabil şi de a interopera cu infrastructura de internet existentă. Experţii estimează că internetul lucrurilor va cuprinde până în 2020 un număr de aproape 20 de miliarde de obiecte.
Sintagma Internet of Things a fost inventată în 1999 de antreprenorul britanic Kevin Ashton. Se aşteaptă ca IoT să ofere dispozitivelor, sistemelor şi serviciilor o conectivitate superioară comunicaţiilor de tip machine-to-machine (M2M) şi să acopere o varietate de protocoale, domenii şi aplicaţii. Se prevede că interconexiunea dintre aceste dispozitive încastrate (inclusiv «obiectele inteligente», smart objects) să inaugureze o nouă eră a automatizării aproape în toate domeniile.
Termenul «lucruri» se referă la o largă varietate de dispozitive, cum ar fi implanturile de monitorizare cardiacă, biocipurile folosite în fermele zootehnice, supravegherea electrică în apele costiere, autovehiculele cu senzori incorporaţi sau aparatele utilizabile de pompieri în activităţile lor de căutare şi salvare. Aceste dispozitive colectează informaţii utile cu ajutorul diferitelor tehnologii existente, pe care le pun în circulaţie spre alte dispozitive.
În afara puzderiei de noi aplicaţii în domeniul automatizării conectate la internet se aşteaptă ca IoT să genereze din diferite locaţii o mare cantitate de date, care se aglomerează extrem de rapid, de aici decurgând şi necesitatea de a le indexa, stoca şi procesa mai eficient. (Wikipedia)


În noiembrie 2014 cunoscuta revistă de ştiinţă popularizată Wired a publicat un articol sub semnătura lui Daniel Burrus intitulat «Internetul lucrurilor este mult mai important decât îşi poate imagina cineva»:

«Atunci când oamenii vorbesc despre ‘următorul eveniment major’ ei arată că nu gândesc în stil suficient de mare. Nu este vorba de o lipsă de imaginaţie, ci de o carenţă a spiritului de observaţie.  Eu am susţinut ideea că viitorul se află întotdeauna în raza noastră vizuală şi că nu avem nevoie să ne imaginăm lucruri care fac deja parte din prezentul nostru.
Iată un exemplu grăitor: zarva provocată de internetul lucrurilor.
Despre ce este vorba? Internetul lucrurilor gravitează în jurul ideii unei comunicări mai sporite de tip machine-to-machine; ea se bazează pe cloud computing şi pe reţele de senzori colectori de date; este mobilă, virtuală şi realizează conexiuni instantanee; şi se spune că va transforma toate lucrurile vieţii noastre, de la semafoarele stradale la porturile maritime, făcându-le «inteligente». (cloud computing: practica tranzitării serviciilor informatice, cum ar fi calculaţia sau stocarea de date, către multiple locaţii externe suplimentare disponibile pe internet, ceea ce permite operarea aplicaţiilor de programe folosind dispozitive compatibile cu internetul – nota mea, YO4PX)
Iată aşadar ceea ce înţeleg atunci când spun că oamenii nu gândesc în stil suficient de mare. S-a tot pus accentul pe comunicarea machine-to-machine (M2M): dispozitive care vorbesc cu alte dispozitive  asemănătoare. Însă maşinăria este un instrument, o unealtă, este ceva care fizic face ceva. Atunci când vorbim despre transformarea maşinăriilor în unelte «inteligente» nu ne referim strict la M2M. Noi vorbim despre senzori.
Un senzor nu este o maşinărie. Senzorul nu face nimic în felul în care o face o maşinărie. Senzorul măsoară, evaluează; pe scurt, colectează date. Internetul lucrurilor se realizează realmente prin conexiunea dintre senzori şi maşini. Cu alte cuvinte, valoarea adevărată pe care o creează internetul lucrurilor se află la intersecţia dintre colectarea de date şi profitul rezultat din aceasta. Toate informaţiile adunate de toţi senzorii din lume nu au cine ştie ce mare valoare în absenţa unei infrastructuri care să le analizeze în timp real.
Aplicaţiile bazate pe cloud sunt cheia utilizării datelor colectate. Internetul lucrurilor nu funcţionează fără aplicaţii bazate pe cloud pentru a interpreta şi transmite informaţiile sosite de la toţi aceşti senzori. Cloudul este cel care dă posibilitatea aplicaţiilor să funcţioneze pentru dumneavoastră oricând şi oriunde.
Să examinăm un exempluÎn 2007 un pod s-a prăbuşit în Minnesota, omorând mulţi oameni, din cauza armăturilor de oţel care nu erau adecvate pentru a suporta sarcina podului. Atunci când reconstruim poduri putem folosi ciment inteligent – ciment echipat cu senzori pentru monitorizarea presiunii, a fisurilor şi a deformărilor. Acesta e un ciment care ne alertează că trebuie să reparăm nişte deteriorări înainte ca acestea să producă catastrofe. Iar aceste tehnologii nu sunt limitate la structura podului.
Dacă pe un pod s-a depus gheaţa aceiaşi senzori incastraţi în beton o vor detecta şi vor transmite informaţia prin internetul wireless la maşina dumneavoastră. Din momentul în care maşina «ştie» că în faţă există un pericol va da instrucţiuni şoferului să încetinească, iar dacă el nu o face maşina o va face în locul lui. Aceasta este doar una dintre căile prin care comunicarea sensor-to-machine şi machine-to-machine poate să aibă loc. Senzorii de pe pod se conectează cu maşinăria din autovehicul: noi transformăm informaţia în acţiune.
Puteţi începe să vedeţi implicaţiile din următorul exemplu. Ce se poate obţine atunci când un autovehicul inteligent şi o reţea electrică municipală inteligentă «vorbesc» între ei? Vom obţine o optimizare a fluxului traficului, pentru că în loc să avem doar nişte semafoare cu temporizare automată vom avea semafoare inteligente care pot reacţiona la modificările fluxului traficului. Traficul şi starea drumului vor fi comunicate şoferilor, redirecţionându-i pentru a ocoli zonele aglomerate, înzăpezite sau blocate din cauza unor reparaţii.
Astfel că acum avem senzori care monitorizează şi urmăresc tot felul de date; avem aplicaţii bazate pe clouds (nori), care traduc acele date în informaţii utile şi le transmit maşinilor «de la sol», înlesnind răspunsuri mobile, în timp real. Iar acele poduri devind poduri inteligente, vehiculele devin vehicule inteligente. Şi în curând vom avea oraşe inteligente şi ...
OK. Care sunt avantajele? Cu ce ne alegem? În care domeniu al industriei îşi pot găsi aceste lucruri utilitatea?
Iată de ce spun că oamenii nu gândesc niciodată în stil suficient de mare. Aici nu este vorba numai de economisire de bani. Nu este vorba de poduri, şi nici de oraşe. Aici avem de-a face cu o schimbare profundă, fundamentală. Atunci când începem să facem ca aceste lucruri să devină inteligente vom zămisli un motor important pentru crearea de noi produse şi de noi servicii.
Probabil că dintre toate orientările tehnologice care se configurează chiar acum cea mai importantă este internetul lucrurilor; IoT este cel care ne va cauza cele mai mari dislocări precum şi cele mai mari oportunităţi în cursul următorilor cinci ani. În următoarea mea postare din această serie formată din două părţi vom explora cât de profundă va fi această schimbare. (Traducerea celei de a doua părţi a articolului se găseşte la această adresă - nota mea, YO4PX)

 *   *   * 
Daniel Burrus, fondatorul şi directorul executiv al Burrus Research, o firmă de cercetări şi consultanţă, este considerat unul dintre cei mai de seamă viitorologi şi experţi în domeniul tehnologiei, al inovaţiei şi al strategiei afacerilor. El a publicat şase cărţi, inclusiv bestsellerul desemnat de The New York Times şi de The Wall Sttreet Journal «Flash Foresight», ca şi lucrarea de mare succes «Technotrends». Acurateţea predicţiilor sale a fost remarcată încă de la începutul anilor ’80, când a devenit primul şi singurul viitorolog care a identificat corect cele 20 de tehnologii care vor deveni forţe motrice ce vor determina schimbări profunde în lumea afacerilor şi a economiei în deceniile următoare. Burrus colaborează cu scrieri pe teme legate de inovaţie, schimbări şi viitorologie la publicaţiile CNBC, Huffington Post, Wired Magazine şi Examiner com, pentru a le menţiona doar pe câteva dintre acestea, fiind totodată şi unul dintre cei mai solicitaţi şi apreciaţi conferenţiari la seminariile economice şi ştiinţifice.
(Traduceri, adaptare şi prezentare de YO4PX. Surse: Wired, Wikipedia)

Partea a II-a articolului se găseşte la această adresă.

Despre mine

Fotografia mea
Constanţa, Constanta, Romania

ARHIVA ARTICOLELOR

free counters Stats Copyright©Francisc Grünberg. Toate drepturile rezervate. All rights reserved