«Dincolo de Bine şi de Rău» de Friedrich Nietzsche în traducere românească acum disponibil pe internet

Friedrich Wilhelm Nietzsche (n. 15 octombrie 1844, Röcken - d. 25 august 1900, Weimar) este cel mai important filosof al secolului al XIX-lea, care a exercitat o influență remarcabilă, adesea controversată, asupra gândirii filosofice a generațiilor ce i-au urmat.

Filosofia lui Nietzsche a avut o influență considerabilă asupra culturii secolului al XX-lea și a unor reprezentanți ai ei: Thomas Mann, André Gide, Hermann Hesse, Sigmund Freud, Martin Heidegger sau Emil Cioran. 
În anii '20, opera lui Nietzsche a fost revendicată de nazismul german și de fascismul italian, interpretându-se în mod barbar ideea de "voință de putere" în sprijinul doctrinei totalitare. La aceasta a contribuit și sora lui Nietzsche, Elisabeth Forster, nazistă înverșunată și admiratoare a lui Hitler, care a falsificat unele texte pentru a le utiliza fără scrupule în construirea unei ideologii străine de gândirea filosofului. Unele dintre aceste false interpretări persistă, din păcate, și în zilele noastre. (Wikipedia)

Am avut primul contact cu filosofia lui Nietzsche la Braşov în 1970 când, atras de tentaţia fructului oprit (opera lui Nietzsche era inaccesibilă publicului larg, cărţile sale erau puse pe lista neagră şi în biblioteci erau păstrate într-un fond special) am început să citesc o carte găsită în biblioteca familiei: Also sprach Zarathustra (Aşa grăit-a Zarathustra). Am fost fascinat mai ales de extraordinara artă a mânuirii limbii germane, ceea ce mi-a insuflat dorinţa de a traduce lucrarea. Munca a durat o jumătate de an, după care am primit de la un fost profesor de la facultate volumul Jenseits von Gut und Böse (Dincolo de Bine şi de Rău), o altă scriere importantă a filosofului. Mutat cu serviciul la Constanţa în toamna anului 1971 am început să lucrez şi la traducerea acesteia, pe care am terminat-o într-un an. A fost o muncă extenuantă dar sublimă, în efortul de a transpune în limba română frazele magistrale ale filosofului, uluitoarea sa inventivitate de a exprima într-o formă literară, elegantă şi elevată idei dintre cele mai abstracte. Expediam în tranşe paginile manuscrise pentru dactilografiere unui prieten din Braşov, pasionat şi el de literatură şi filosofie, care mă ajutase şi cu dactilografierea Zarathustrei, şi primeam prin poştă rezultatul muncii sale în cinci exemplare.

Fiind încă de la Braşov în atenţia Securităţii din cauza preocupărilor mele «suspecte» (solicitant încă din 1962 şi fără succes al unei autorizaţii de radioamator şi pasionat SWL), nici nu a fost de mirare că până la urmă «băieţii cu ochi albaştri» au intrat pe fir şi m-au luat la întrebări. Un domn colonel, politicos, în civil, s-a prezentat la locul meu de muncă, a cerut permisiunea directorului de a mă «răpi» din activitatea mea profesională şi mi-a cerut să-l conduc la domiciliul meu, o cămăruţă de 20 de metri pătraţi în care locuiam cu soţia. Ajuns acolo m-a invitat să-i predau toate materialele legate de traducerea cărţilor: cele două exemplare originale, manuscrisele mele olografe şi dactilogramele, toate notele întocmite în decursul muncii de traducere, corespondenţa mea cu amicul din Braşov – în total circa 3000 de pagini A4. Ne-am îndreptat apoi cu maşina dotată cu «tehnică operativă» spre sediul Securităţii, unde am fost supus unui interogatoriu destul de dur, dar necontondent, am dat în final şi o declaraţie că nu am avut de gând să complotez cu amicul din Braşov împotriva ordinii de stat socialiste a epocii de aur şi nu am intenţionat să expediez traducerile în străinătate spre a fi publicate în iadul capitalist. Mi-am dat seama că a discuta chestiuni filosofice în contradictoriu cu cei care mă anchetau ar fi fost de o cumplită inutilitate. Am promis că nu mă voi mai ocupa de traduceri de texte «reacţionare» şi pe această temă am fost lăsat aparent în pace, dându-mi-se drumul cu sfatul de a-mi dedica energiile de acum înainte traducerii unor cărţi pentru copii, dacă doresc cu tot dinadinsul să traduc ceva. 

Ceea ce nu a însemnat că supravegherea ar fi încetat, dimpotrivă. În toamna anului 1980 în urma unei campanii de memorii adresate tuturor instituţiilor mai mult sau mai puţin abilitate să-mi rezolva doleanţa, am obţinut în sfârşit după 17 ani de aşteptare mult-râvnita autorizaţie de radioamator de emisie, ceea ce a ridicat supravegherea la un alt nivel, superior, căci activitatea mea frenetică în unde scurte era urmărită de acum în eter ... Au urmat alte convocări, care aveau ca obiect QSO-urile mele, QSL-urile primite, relaţiile mele cu anumiţi amatori străini, calitatea mea de membru al unor cluburi de performanţă (FOC, HSC), diverse provocări străvezii etc., toate având ca scop final racolarea mea ca informator şi colaborator. Am refuzat – şi nu mi s-a întâmplat nimic grav. Doar că nu puteam participa la deplasările instituţiei în străinătate, corespondenţa îmi era cenzurată, violată şi de multe ori sustrasă, telefonul ascultat, QSO-urile înregistrate, vorbele mele transmise slugarnic în note informative de colegi şi «prieteni» ofiţerilor Securităţii – lucruri obişnuite, deja banalizate, la care era expusă o însemnată parte din populaţia ţării. (vezi aici).

Iar în ianuarie 1990 am scos dintr-un ascunziş dactilogramele unicelor exemplare ale celor două traduceri pe care am reuşit să le salvez ca prin minune din «gheara» Securităţii, căci bănuiam că va sosi momentul în care se va încerca confiscarea rodului strădaniei mele, şi am început să mă gândesc unde aş putea să le public. La scurt timp s-a anunţat înfiinţarea unei noi edituri - Humanitas - şi mi-am oferit traducerile fără să trag prea mare nădejde că voi fi luat în seamă. Spre surpriza mea mi s-a răspuns că în ceea ce priveşte «Aşa grăit-a Zarathustra» traducerea acestei lucrări a fost deja oferită editurii  de marele om de cultură, poet şi traducător Ştefan Augustin Doinaş, însă «Dincolo de Bine şi de Rău» prezintă interes. Am trimis dactilograma şi am aşteptat înfrigurat. După scurt timp a sosit şi vestea că traducerea a întrunit cele mai călduroase aprecieri ale redacţiei şi am semnat un contract de editare. Nu era primul contract de editare pe care îl semnam, în anii ’70 am publicat trei volume de traduceri de beletristică şi filosofie din limba maghiară la editura Kriterion, însă apariţia în 1991 a lui Jenseits und Gut und Böse în traducere românească a însemnat pentru mine o indescriptibilă victorie şi satisfacţie, după tracasările şi discriminările cărora a trebuit să le fac faţă timp de aproape două decenii.

A urmat publicarea unei ediţii bilingve la editura Teora şi patru reeditări la Humanitas, toate epuizate la scurt timp de la apariţie. Lucrarea a fost căutată mai ales de profesorii şi studenţii de la Litere şi Filosofie, extrase de text fiind citate în nenumărate lucrări de diplomă şi de doctorat. Studiul acestei lucrări şi în general a operei lui Nietzsche a fost interzis oamenilor de cultură timp de 50 de ani.  

Un frumos text scris de Thomas Mann însoţeşte pe coperta IV trei dintre cele cinci ediţii publicate de Humanitas, pe care îmi permit să-l preiau cu întreaga umilinţă datorată geniilor:

«Faptul că filosofia nu este o abstracţie rece, ci trăire, suferinţă şi sacrificiu pentru omenire îl ştia Nietzsche prea bine, şi a fost pentru el un exemplu. A fost condus în sus spre gheţarii erorii groteşti, dar viitorul era, în realitate, tărâmul iubirii sale, iar generaţiilor următoare, nouă, a căror tinereţe îi datorează infinitul, Nietzsche le va apărea ca o figură de un tragism plăpând şi onorabil, înconjurat cu flăcări de fulgerul acestei schimbări de epocă.»

Am redobândit recent din partea editurii toate drepturile de copyright asupra cărţii şi m-am gândit s-o ofer pe internet celor interesaţi, care o pot găsi găzduită pe suportul Drive.Google.com la această adresă. (Pentru copierea adresei: https://drive.google.com/file/d/0B1SkPP_3XbzdS255ejFIeFY3dGs/view?pli=1)   O adresă prescurtată cu ajutorul programului Tiny URL este https://tinyurl.com/hjd2vej.

Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu texte filosofice aş recomanda pentru început lectura mai uşoară a părţii a patra a volumuiui intitulată «Aforisme şi interludii», iar amatorilor de poezie postludiul Din 'nalte piscuri.

Pentru lecturarea celor 247 de pagini în format pdf se acţionează pictograma imprimantei din bara de sus a paginii,  apoi comanda Cancel din ecranul din partea stângă, iar pentru mărirea sau micşorarea textului folosirea uneia dintre cele două comenzi + şi  - din partea dreaptă a paginii.

La fel ca şi în cazul celorlalte texte publicate de mine (Ghidul de conversaţie pentru radioamatori, Practici de operare, Ghidul DX-manului începător, toate articolele de pe această pagină) nu este permisă comercializarea materialului sub nici o formă. Nu este permisă publicarea parţială sau integrală ca tipăritură în cărţi sau reviste, şi nici publicarea parţială sau integrală pe alte pagini web sau spaţii virtuale fără acordul traducătorului.  

Coperta ediţiilor 1 şi 2 (1991 şi 1992)

Coperta ediţiilor 3 şi 4 (2006 şi 2007)

Coperta ediţiei 5 (2011)

Coperta ediţiei bilingve la Teora (2000)

*   *   * 

Înapoi la pagina principală