Despre ultraj în proiectul de statut al FRR

Citesc statutul FRR cu propunerile de modificări operate cu roşu, pentru a putea fi distinse de textul venerabilului statut din 2001. În treacăt fie zis, îmi amintesc că prin toamnă se anunţau la QTC etapele zămislirii «noului statut»: dl. vicepreşedinte Dan Macarescu YO3GA («care este avocat» se menţiona mereu) urma să-l redacteze, de fapt chiar lucrează deja la el, proiectul va fi trimis în ianuarie 2012 cluburilor şi supus unei largi dezbateri publice, pentru ca la Adunarea generală din primăvara lui 2012 să fie supus votului delegaţilor. De dl. Macarescu şi de promisul său aport ca specialist nu s-a mai auzit apoi nimic, dar nici anterior, din momentul în care a fost cooptat în Consiliul de administraţie în aprilie 2011, pentru a-l «întări». 
Astfel că acum, în lipsa rodului muncii d-lui Macarescu, se fac eforturi pentru resuscitarea vechiului statut, aflat în comă, dacă nu chiar în moarte clinică, recurgându-se la cosmetizări de faţadă şi actualizări ale denumirilor instituţiilor. Ai crede că cititorul nu ar putea avea parte de niciun fel de suprize în lectura proiectului.

Totuşi, ajungând la paragraful «Retragerea din federaţie, pierderea calităţii de membru afiliat, suspendarea şi excluderea membrilor afiliaţi», rămân visător citind punctul b) al articolului 125: «Un membru afiliat poate fi exclus din federaţie pentru ultragii grave aduse la adresa federaţiei,  A MEMBRILOR CONSILIULUI DE ADMINISTRAŢIE sau la adresa unui membru afiliat al acesteia». Textul roşu (scris în original cu albastru) şi cu majuscule ne arată că acest pasaj a fost inserat în corpul vechiului statut ca o propunere destinată «noului statut».  Se poate pune intrebarea cine a făcut această propunere şi care este intenţia cu care a fost făcută. Dar mai întâi să vedem ce însemnă ultrajul - variantă preferabilă ultragiului, care e mai arhaic. (DEX trimite de la ultragiu la ultraj.)

Din şase definiţii ale cuvântului în DEX trei se referă la ofense sau insulte aduse «unui reprezentant al autorităţii publice aflate în exerciţiul funcţiunii», una la «o persoană oficială» şi una la o «autoritate» nespecificată. A şasea definiţie nu precizează calitatea celui ultragiat.

Mult mai multe aflăm de pe un sait destinat studenţilor de la Drept care face trimitere la Codul penal: «Definiţie. Ultrajul constă, în conformitate cu dispoziţiile art. 239 C.p., în “insulta, calomnia ori ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de  comunicare directă, contra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii”.» 

Nu cred că propunerea de text despre ultraj a fost introdusă la iniţiativa vreunui membru al unui club afiliat, sau chiar a unui întreg club afiliat, profund îngrijorat de onoarea membrilor Consiliului de administraţie al FRR şi doritor să-i apere de atacurile împotriva lor săvârşite «nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă». Mai degrabă membrii C.A. sunt cei care încearcă să se apere în viitor de astfel de atacuri şi doresc să-i avertizeze pe eventualii făptuitori că acţiunile lor vor avea urmări neplăcute, pentru că în cazul adoptării acestei aberaţii juridice vor avea şi temeiul statutar de a aplica sancţiunea prevăzută. În cazul acestei încălcări a statutului nu s-ar mai pierde vremea cu gradualitatea măsurilor disciplinare prevăzute la articolul 114 (avertisment, amendă, suspendare temporară din activitate, anularea rezultatelor obţinute în concursuri. excluderea din competiţiile în curs sau viitoare, anularea afilierii sau radierii, confiscarea bunurilor care au prejudiciat partea vătămată), ci s-ar trece nonşalant şi cu intransigenţă direct la excluderea din federaţie. Adică, deduc eu, în cazul fraudării concursului internaţional al României sau al Campionatului IARU prin trimiterea a 31 de loguri contrafăcute conţinând QSO-uri cu parteneri fictivi putem fi indulgenţi, că doar n-a fost nimeni ultragiat, nici măcar vreun membru al Consiliului de administraţie. În schimb, atunci când e vorba de onoarea şefilor noştri care se cere neîntârziat «reperată» situaţia se schimbă: l-ai jignit cu ceva, se simte ultragiat – pot să spui adio FRR-ului!

Se mai pune o întrebare: au oare dreptul membrii C.A. să se autoasimileze cu funcţionarii publici care «îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat»? După ştiinţa mea funcţionari publici pot fi consideraţi preşedintele ţării, primul ministru, membrii guvernului, secretarii şi subsecretarii de stat, aparatul administrativ, primarii, consilierii Consiliilor judeţene, poliţiştii, jandarmii etc., pe scurt angajaţii instituţiilor de stat. Echipa aleasă de Adunarea generală şi aflată vremelnic la conducerea FRR-ului nu se încadrează în categoria funcţionarilor publici. Dar cum devine cineva funcţionar public? Conform saitului EuroAvocatura.ro «funcţionarii publici sunt numiţi de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice». 

Îmi aduc aminte cu amuzament de înverşunarea cu care în urma demersului meu de a cere CNSAS verificarea dosarelor lor de Securitate acum aproape patru ani, membrii C.A. se declarau sus şi tare persoane private. Ei invocau în acest scop caracterul de asociaţie de drept privat a FRR-ului şi contraziceau afirmaţia mea că ei ar fi persoane publice, care ar putea fi supuse unei verificări. Contestaţia lor nu a avut succes, CNSAS a considerat că ei se încadrează în prevederile legii şi a dat curs cererii mele.  Acum, de dragul de a fi apăraţi statutar împotriva unor acţiuni ultragiante membrii C.A. se doresc consideraţi funcţionari publici, gata să-i pedepsească fără milă pe ultragiatori.

În plus îmi pun întrebarea dacă «legiuitorii» care au propus această aberaţie (scuze pentru repetiţie!) s-au gândit la persoane fizice sau la membrii FRR care, deşi compuse din persoane fizice (radioamatorii), sunt persoane juridice (cluburile care compun federaţia). Pentru că nu-mi pot imagina în ruptul capului cum un club-membru în integralitatea sa ar putea aduce ultraje grave unui membru sau mai multor membri ai Consiliului de administraţie. S-ar întruni în şedinţă ordinară sau extraordinară şi ar semna cu toţii un document în care cutare membru C.A. ar fi ultragiat? Sau ar face asta cu ocazia QTC-ului luând microfonul şi proferând injurii la unison în numele clubului?

Îmi este limpede că membrii C.A. doresc o protecţie specială, în afară şi în plus faţă de aceea oferită de paragrafele Codului penal, iar sancţiunea pe care ar aplica-o în apărarea onoarei lor ar ocoli Codul penal şi chiar s-ar substitui acestuia.

Dar hai să zicem că ideea ar fi acceptabilă în principiu, pornind de la presupunerea că cei care ultragiază sunt persoane fizice.

Ce înţeleg membrii C.A. prin ultraj, cum vor interpreta ei această noţiune? Dacă se spune de pildă despre X că s-a dovedit un leneş în îndeplinirea sarcinilor aferente funcţiei sale sau a proiectelor pe baza cărora a fost votat se va considera că a fost ultragiat? Dar dacă se va spune că ceea ce a afirmat Y public despre problema Z a fost un neadevăr, cu alte cuvinte că a minţit, această afirmaţie va fi înscrisă în categoria ultrajului?

Definiţia din Codul penal este valabilă în cazul aplicării acesteia în cadrul unei acţiuni judecătoreşti, situaţie în care judecătorul este singurul care poate decide dacă o acţiune poate fi considerată sau nu ultraj. În cazul Consiliului de administraţie încadrarea acţiunii în noţiunea de ultraj ar fi neruşinat de arbitrară. (Auleou, cred că acum tocmai am ultragiat pe cineva!) Cel care se consideră jignit va decide el însuşi, cu de la sine putere,  cu o superbă subiectivitate şi cu sprijinul probabil al colegilor săi, că a fost ultragiat şi va cere aplicarea sancţiunii, realizând performanţa de a fi de unul singur şi victimă a ultrajului, şi avocat, şi procuror, şi judecător. 

În fine aş observa că nicăieri în paragraful cu pricina nu se face vorbire (ca să folosesc o expresie avocăţească) despre situaţia inversă, în care un membru FRR (un club afiliat), sau un membru al unui membru FRR (nu, nu e o aluzie sexuală, e vorba de un radioamator) ar fi ultragiat de un membru al C.A. Vrea simplul radioamator să fie apărat împotriva unor eventuale abuzuri sau ultraje din partea membrilor C.A.? N-are decât să meargă în instanţă, pentru că în statutul FRR nu există vreo prevedere care să-l apere. Exemplu: un actual membru al C.A., iritat de criticile mele la adresa conducerii FRR – deci critici, nu ultraje! - a afirmat despre mine în public şi în mesaje e-mail adresate onorabililor săi colegi că aş fi oaia neagră a radioamatorismului românesc, căruia trebuie să i se atragă fffffoarte serios atenţia să-şi bage minţile în cap, că de nu ... Nici nu vreau să mă gândesc ce urmări cumplite avea în vedere distinsul membru al C.A. în cazul că nu mă cuminţesc. La protestele mele exprimate în scris mi s-a răspuns cu cunoscuta tăcere asurzitoare. Nici atunci şi nici în proiectul actual nu există prevederi statutare în favoarea radioamatorului de rând ultragiat. Quod licet Iovi non licet bovi. (Ceea ce îi este permis lui Jupiter nu îi este permis boului.)

Sunt convins că orice judecător sau jurist onest va zâmbi la citirea aberaţiei articolului 125 (scuze din nou, dar nu găsesc un cuvânt mai nimerit). Ar fi preferabil ca membrii C.A. să procedeze la eliminarea ei înainte de a se face de râs iremediabil în faţa opiniei publice şi a instanţei care va decide legalizarea statutului îmbunătăţit pro domo pentru liniştea «funcţionarilor noştri publici».
(Text de YO4PX)

*   *   * 

Înapoi la pagina principală