UN ZÂMBET ÎN ETER (53)
Pisica DX
de Paul M. Dunphy VE1DX
Traducere şi adaptare de Francisc Grünberg, YO4PX
Traducere şi adaptare de Francisc Grünberg, YO4PX
Există pe lumea asta lucruri de-a dreptul inexplicabile. Unul dintre QRP-iştii locali urcă ieri dealul, gâfâind niţel pe ultimii metri ai drumului. Căra o cutie de carton cu capacul închis şi o aşeză cu grijă pe masa din shack. «Vrei o pisică?» întrebă el intrând direct în subiect şi privindu-mă ţintă în ochi. Nu mi se întâmplă prea des să rămân fără grai, şi sunt destui cei care o pot confirma. Însă de-astă dată eram pe-aproape. «O pisică!» a fost tot ce am fost în stare să bâigui … însă mi-am revenit imediat şi mi-am afişat cea mai impenetrabilă expresie de DX-man de care eram în stare.
«Da», continuă QRP-istul, «o pisică. Însă nu-i o pisică oarecare. E o adevărată pisică DX!». Am stat un răstimp să cuget, căci nu îmi era clar care ar putea fi diferenţa între o pisică DX şi o pisică obişnuită. Aşa că am ridicat încet capacul cutiei şi am aruncat o privire înăuntru. «Mi se pare că arată ca oricare altă pisică», i-am spus QRP-istului. «Prin ce anume s-ar deosebi asta de suratele ei?» De-acum eram deja pregătit pentru orice, inclusiv pentru niscai variante ale poveştii publicate în QST acum câţiva ani despre mâţa care recepţionează telegrafie … şi ştiam că povestea aia apăruse într-un număr din aprilie.
QRP-ul mă privi cu seriozitate. «De aproape cinci ani am pisica asta. Şi sunt convins că cel puţin jumătate dintre DX-urile pe care le-am lucrat le datorez direct ei. E nelipsită din shack. Îi place căldura degajată de amplificatorul meu. Stă tolanită ore-ntregi pe capacul acestuia, câteodată doarme, dar în majoritatea timpului mă urmăreşte din priviri cum străpung pailapurile. Îşi dă seama când reuşesc câte-un QSO … îşi ridică capul imediat ce mă aude transmiţând RR TU 5NN. O adevărată pisică DX! Nu aş fi reuşit mai nimic dacă n-aş fi avut-o în preajmă.»
Trebuia să aflu mai multe căci, în loc să mă lămurească, explicaţiile QRP-istului au iscat noi nedumeriri. «Cum poate pisica asta, sau oricare altă pisică, să te ajute să străpungi pailapuri?» QRP-istul nu întârzie cu răspunsul. «Ştii prea bine că în lumea asta a DX-ului nu toate lucrurile sunt chiar atât de evidente, iar pentru ca să ajungi un DX-man adevărat trebuie să fii un Adept. Iar atunci când ceva funcţionează, cum ar fi bunăoară metoda ta tail-ending* sau felul în care prinzi momentul cel mai bun pentru a-ţi strecura indicativul în pailap, sau oricare dintre celelalte zeci de tertipuri, atunci nu-i aşa că nu le schimbi?» A trebuit să admit că aici avea dreptate. Căci deţineam şi eu nişte tehnici care au funcţionat, chiar dacă unele dintre acestea sfidau orice explicaţie logică.
«Ei bine», continuă QRP-istul, «aşa şi cu pisica mea. Când e în shack, torcând pe liniar, străpung de regulă pailapul cu o chemare sau două. Dacă e undeva prin casă, chem ore-ntregi în zadar. Această pisică este unul dintre Misterele vremurilor, una dintre Eternele enigme ale DX-ului. Nu ştiu cum reuşeşte, dar ea mă ajută să lucrez DX-ul.» Ajuns în acest punct mă mai încercau niscai îndoieli, dar am învăţat de multă vreme că drumul spre înţelegerea DX-ului parcurge deseori poteci întortocheate. Cine ştie, poate că QRP-istul chiar a descoperit ceva. Aşa că am ridicat din umeri şi am dat din cap a încuviinţare.
Dar încă eram contrariat, aşa că i-am pus o întrebare la mintea cocoşului: «Dacă pisica asta e chiar atât de grozavă şi, oricare ar fi explicaţia, te ajută să străbaţi prin toate acele pailapuri, de ce vrei s-o dai?» QRP-istul mă ţintui cu privirea şi răspunse: «Iată de ce», spuse el, «am lucrat o grămadă de DX-uri cu ea ... vreo 150 de ţări noi, în timp ce era în shack. Acum mi-am zis că, potrivit Codului de conduită al radioamatorilor aceasta îmi conferă un avantaj necinstit. Fiind DX-mani, noi trebuie să ne ajutăm între noi, nu-i aşa? Iar pisica asta m-a ajutat să-mi iau DXCC-ul, şi apoi chiar mai mult. Aşa că m-am gândit că ar trebui s-o ofer şi altcuiva pentru o vreme. Tu m-ai ajutat întotdeauna cu sfaturi, m-ai călăuzit spre direcţia cea bună şi m-ai învăţat cam tot ce ştiu despre lucrul DX. Drept recunoştinţă îţi dăruiesc pisica mea DX!»
Nu prea ştiam ce aş putea spune. Şi de fapt nici n-am avut vreo şansă să mai articulez ceva, QRP-istul ieşise deja pe uşă şi o luă fluierând la vale, cu mâinile în buzunare. Mi-am întors privirea spre pisică. De-acum ieşise din cutie şi începuse să-mi exploreze shack-ul. Ce-aş fi putut face? N-am mai avut în viaţa mea o pisică. Şi ce era de făcut cu ea? Mai cu seamă cu una atât de valoroasă, o pisică DX. Aşa că am adus nişte lapte şi i l-am oferit. Pisica era agreabilă, bău laptele, apoi sări pe liniarul meu, îl adulmecă de câteva ori, apoi se tolăni pe el cu o privire somnoroasă. Mii de tunete şi trăznete! Poate că QRP-istul avea dreptate. Liniarul era pornit, încălzit şi pregătit pentru următoarea semnalare care ar fi putut apare pe clusterul DX. Aveam sentimentul sâcâitor că ceva nu era în regulă. N-aş fi putut spune exact ce anume, dar mersul QRP-istului la plecare mi s-a părut cam prea relaxat.
Atunci am făcut ceea ce am făcut ori de câte ori aveam nevoie de o lămurire. Am luat-o la deal, spre casa Veteranului. El tocmai trata baza pilonului său cu o vopsea anticorozivă. I-am relatat despre noua mea pisică şi despre cea mai recentă dorinţă a QRP-istul, aceea de a-şi împărtăşi secretul succesului său în lucrul DX. Veteranul puse jos cutia cu vopsea, îşi şterse mâinile şi mă privi cu un rictus amuzat. «QRP-istul acesta …», spuse el, «ai auzit că el ar fi lucrat acel 3B7 care a fost activ săptămâna trecută?» A trebuit să recunosc că n-am auzit asta. De fapt, dacă era să mă gândesc mai bine, mi-am amintit cum se plângea QRP-istul că n-a reuşit să străpungă pailapul cu cei 100 de waţi ai lui. «De ce nu l-a lucrat pe 3B7?», l-am întrebat pe Veteran, «şi de ce avea numai 100 de waţi?»
Rictusul Veteranului îi cuprinse întreg obrazul. «N-ai auzit? Liniarul lui e la reparat. Pisica aia are o problemă cu vezica urinară.» O străfulgerare a înţelegerii m-a năpădit brusc! Şi nu era înţelegerea DX-ului! Mi-am adus aminte de felul în care pisica se instalase confortabil pe amplificatorul meu cu mai puţin de o oră înainte … şi că probabil mai e şi acum acolo. «Trebuie să plec degrabă!», i-am spus Veteranului în vreme ce ieşeam pe uşă, ca s-o iau apoi zorit spre shack. Cine ştie, dacă ajung la timp aş putea împacheta la loc pisica în cutie şi aş putea s-o predau noului DX-man care tocmai s-a mutat aici din Palos Verdes. DX-manii trebuie să se ajute între ei. Cu siguranţă că ar fi conform Codului radioamatorului dacă aş izbuti să dăruiesc pisica asta DX colegului cel nou-venit în zonă. Fără nicio îndoială! Căci aceasta este una din raţiunile de a fi a lui DX IS!
* tail-ending, metodă controversată de realizare a unei legături DX. Detalii în capitolul 9 «TAIL ENDING (“Tăiatul cozii”») din lucrarea Practici de operare de Mark Demeuleneere ON4WW în traducere românească – nota mea, YO4PX
* tail-ending, metodă controversată de realizare a unei legături DX. Detalii în capitolul 9 «TAIL ENDING (“Tăiatul cozii”») din lucrarea Practici de operare de Mark Demeuleneere ON4WW în traducere românească – nota mea, YO4PX
Alte scrieri de acelaşi autor:
