Şapte sugestii: Cum să devii un voluntar apreciat
de David Coursey, N5FDL
(Material postat la 10 iunie 2011 pe blogul său)
Înscrie-te şi fii prezent – Pare simplu, dar importanţa acestui deziderat nu poate fi neglijată. Liderii au nevoie de voluntari de nădejde şi au nevoie ca aceştia să se angajeze din timp. Trebuie să putem face planuri bazate pe numărul de voluntari disponibili. Aşa că înscrieţi-vă cât mai repede, înştiinţaţi-i pe şefi dacă intenţiile dumneavoastră de a participa sunt doar nişte “încercări” şi anunţaţi-i de îndată ce aflaţi că nu puteţi participa.
Aceasta face planificarea mult, mult mai uşoară. Zece persoane care devin disponibile în ziua acţiunii nu sunt de prea mare ajutor, cu excepţia cazului în care apar zece absenţe neprevăzute. Oamenii respectă grupurile noastre pentru că ei ştiu că atunci când promitem ceva ne ţinem de cuvânt. Încrederea acordată unui grup depinde de voluntarii care se dovedesc a fi ei înşişi persoane de încredere.
Îmbrăcaţi-vă ca nişte profesionisti ai comunicaţiilor de urgenţă – Am impresia că spun o prostie, dar îmbrăcămintea pe care o purtăm are un impact asupra imaginii tuturor radioamatorilor. Atunci când purtăm mai tot timpul veste de siguranţă portocalii sau verzi preferinţele noastre individuale în ale îmbrăcăminţii nu ies în evidenţă în faţa agenţiilor pe care le servim sau în ochii publicului. Cu toate acestea, fiind nişte profesionişti neremuneraţi avem nevoie să arătăm ca profesioniştii plătiţi alături de care lucrăm. În general purtaţi îmbrăcăminte obişnuită de lucru atunci când vă aflaţi într-o misiune, cu excepţia cazului în care aveţi vreun motiv special (clarificaţi cu liderii dumneavoastră) de a vă îmbrăca diferit. Dacă nu sunteţi purtător al unui ecuson oficial eliberat de guvern eu personal nu sunt adeptul uniformelor. Deţin o uniformă SAR (Search and Rescue Task Force, o organizaţie americană non-profit recunoscută statal şi federal, compusă din voluntari, dedicată căutării şi salvării persoanelor dispărute, reacţiei în situaţii de urgenţă, educaţiei publicului larg şi sprijinirii agenţiilor care se ocupă de siguranţa publică – nota mea, YO4PX), cu insignă argintie şi tot dichisul – dar încerc din răsputeri să n-o port. Tricourile având imprimată sigla grupului dumneavoastră sunt îmbrăcămintea cea mai nimerită. Încercaţi să evitaţi prea multe sigle sau indicative vizibile în acelaşi timp (nici măcar propriul indicativ).
Zâmbiţi, da, zâmbiţi! – Cu toţii avem zile mai bune şi mai rele, dar adevăraţii voluntari afişează un «zâmbet profesional» şi o «atitudine profesională» cu care se înfăţişează cu ocazia evenimentelor publice. Văicăreala nu este permisă. Egourile individuale sunt lăsate la intrare. A spus sau a făcut net-controlul ceva care v-a supărat? Fiţi convins că nu se referea în mod special la dumneavoastră, probabil că nici nu s-a gândit prea mult la ceea ce spune.
Căutaţi să obţineţi reacţii la acţiunea dumneavoastră (şi oferiţi o reacţie) – Cu toţii avem nevoie să discutăm despre ceea ce facem bine, precum şi despre ceea ce poate fi îmbunătăţit. Voluntarii trebuie să înţeleagă că persoanele care furnizează feedback (voluntarii-şefi) se pot comporta câteodată ca nişte bădărani nesimţiţi. Vă rugăm, iertaţi-ne. Nu am avut intenţia de a vă jigni şi nu e nimic personal la mijloc. Nici atunci nu e nimic personal când le spuneţi dumneavoastră liderilor cum am putea să ne îmbunătăţim prestaţia. Existăm pentru a servi publicul şi comunităţile noastre, câştigăm sau pierdem meciul împreună, ca o echipă. Important e să fim fiinţe umane decente şi să-i tratăm pe alţii la fel cum dorim să fim trataţi noi înşine de către alţii. Vi se pare cunoscută ideea?
Îmbunătăţiţi-vă abilităţile – Greşelile începătorilor se cuvin iertate. Anumiţi oameni – ca mine, de pildă – repetă iar şi iar aceleaşi greşeli. Dar avem nevoie să ne «ascuţim ferăstrăul» în permanenţă, ca să citez o expresie din cartea «Obiceiurile oamenilor de succes». Marii voluntari îşi ascut ferăstrăul în mod constant. Motivul pentru care noi acordăm sprijinul nostru tuturor acestor curse de biciclete, sărbători comunitare, rodeo-uri şi alte evenimente, care nu constituie urgenţe, este dublu. Câteodată aceste evenimente pot deveni adevărate situaţii de urgenţă. Dar mai cu seamă ne antrenăm pentru momentul «marelui dezastru» (oricare ar fi acesta în locaţia dumneavoastră). Folosiţi aceste evenimente pentru a vă antrena, în timp ce vă şi amuzaţi. În plus citiţi, urmaţi cursuri, antrenaţi-vă singur prin internet, faceţi orice pentru a vă îmbunătăţi abilităţile. Citirea acestui articol constituie şi ea o întrebuinţare utilă a timpului dumneavoastră.
Ajutaţi la rezolvarea problemelor – Am fost deosebit de încântat cu ocazia unui eveniment recent, când într-o locaţie mai izolată voluntarii noştri au rezolvat problemele apărute fără ajutorul nimănui. Era ceva legat de propagarea semnalelor şi de poziţia geografică, iar aceşti noi amatori au luat iniţiativa şi au îmbunătăţit situaţia fără să stea pe gânduri. Şi se mai găsesc unii care spun despre noii hami că ei habar n-au de nimic! În cursul acţiunii novicii ne-au ameliorat abilitatea de a servi organizaţia pentru care lucram. Voluntarii valoroşi oferă servicii valoroase.
Respectaţi filiera autorităţii – Nu demult mi-am pierdut cumpătul (am avut o zi proastă) atunci când un voluntar destul de lipsit de experienţă a încercat să facă ceva ce era contrar scopurilor organizaţiei. Nu a fost rău-intenţionat, era doar neexperimentat. Dar el comitea greşeala pentru a doua sau a treia oară. Era un voluntar deosebit de promiţător, avea doar nevoie să înţeleagă de ce anumite lucruri sunt făcute aşa şi nu altfel. Până şi bădăranii nesimţiţi au câteodată motive întemeiate îndărătul acţiunilor lor.
Adevăraţii voluntari au idei şi doresc să facă ceva. Ei doresc să contribuie, dar entuziasmul lor poate deveni exagerat, provocând probleme fără să vrea. Ca s-o luăm pe scurtătură, voluntarul respectiv şi cu mine am decis să ne acordăm reciproc îngăduinţă, iar cu ocazia primului eveniment el s-a comportat excelent. Doreşte să devină un lider şi, judecând după repeziciunea cu care învaţă, va reuşi. Dar va trebui să se încadreze în limitele regulilor organizaţiei şi să pună întrebări înainte de a porni pur şi simplu la treabă.
Cu alte cuvinte: «respectă-ţi bătrânii». Dar dacă veţi simţi că liderii dumneavoastră locali aduc prejudicii grupului nu vă mulţumiţi să asistaţi indiferenţi la dezastru. Însă acesta este subiectul unui alt articol, bazat pe anumite scrisori pe care le-am primit de la cititorii E-Letter.
(Acest articol a apărut iniţial în numărul pe mai 2011 al ARES E-Letter)
* * *
David Coursey N5FDL este coordonator pentru situaţii de urgenţă în cadrul Amateur Radio Emergency Service (ARES) din comitatul Joaquin, California, fiind răspunzător pentru toate comunicaţiile de urgenţă ale radioamatorilor din comitat. De asemenea, el este un instructor desemnat, mentor şi evaluator pentru cursurile de comunicaţii de urgenţă organizate de ARRL.
Autorizat din 1983, David deţine o licenţă clasa Extra. El este examinator voluntar în programul de autorizare a radioamatorilor de către Federal Communications Commission (FCC). A instruit şi a examinat personal peste 250 de noi radioamatori din comitatul Joaquin şi s-a implicat în autorizarea altor sute din regiunea San Francisco Bay.)
(Traducere şi prezentare de YO4PX. Sursă: pagina lui N5FDL)
(Traducere şi prezentare de YO4PX. Sursă: pagina lui N5FDL)