Sfârşitul unei ere
Când Atlantis a aterizat în Florida în 21 iulie 2011 s–a încheiat o eră. În decursul ei un vis a devenit realitate: bărbaţi şi femei au putut călători în spaţiu cu un vehicul – naveta spaţială – care să poată fi iar şi iar refolosit. Seria zborurilor flotilei NASA a început în 12 aprilie 1981 odată cu lansarea Columbiei, urmată de Challenger, Discovery, Atlantis şi Endeavour. Aceste vehicule au purtat oameni pe orbită în repetate rânduri, au lansat, au recuperat sau au reparat sateliţi, au întreprins cercetări ştiinţifice sofisticate şi au transportat materiale pentru construirea celei mai mari structuri în spaţiu, Staţia spaţială internaţională.
La nici 30 de luni de la primul zbor al Columbiei radioamatorii din întreaga lume au fost cuprinşi de emoţia unei noi premiere: primul radioamator în spaţiul cosmic! Era 1983 – al treilea an al programului navetelor spaţiale – şi specialistul de misiune Owen Garriott W5LFL se afla la bordul navetei Columbia în misiunea STS-9. NASA i-a acordat lui Garriott permisiunea de a încerca legături cu radioamatorii de pe Terra în timpul său liber.
«În ziua de 7 decembrie 1983 vocea şi indicativul lui Garrriott s-au făcut auzite în Florida şi Georgia în timpul celei de a 144-1 orbite a misiunii», îşi aminteşte Pat Lightcap K4NRD din Madison, Florida. La orele 07.58 a.m. W5LFL a confirmat o legătură cu Jimmy Brooks WA4BEV din Georgia, Jimmy era în locuinţa sa din Valdosta şi folosea o antenă homemade pentru transmisiuni pe 145.550 MHz, iar Garriott folosea un handy cu 5 waţi output şi o antenă provizorie lipită în interiorul unei ferestre a navetei. În timpul legăturii aceasta se afla la o înălţime de circa 250 de km. deasupra Pământului.
În 1983 Goddard Amateur Radio Club a furnizat retransmisii 24 de ore din 24 de pe naveta spaţială de la staţia sa de club WA3NAN. Aceste retransmisii au oferit informaţii minut de minut comunităţii internaţionale a radioamatorilor în timpul zborului lui Garriott şi a zborurilor ulterioare în cadrul programului SAREX (Space Shuttle Amateur Radio Experiments). SAREX a fost precursorul programului ARISS (Amateur Radio on the International Space Station). În anii dinaintea internetului aceste buletine în timp real şi datele frecvent actualizate ale elementelor orbitale puteau fi obţinute exclusiv prin intermediul radioamatorismului.
Seriile de transmisiuni radio bilaterale de pe STS-9 au avut un succes atât de mare încât de atunci radioamatorismul a devenit o parte semnificativă a programului navetelor spaţiale, oferind oportunităţi educaţionale multiple prin intermediul legăturilor dintre astronauţii de la bordul navetei spaţiale şi de pe Staţia spaţială internaţională cu elevi şi studenţi, care comunicau direct cu astronauţii în timp ce aceştia orbitau în jurul Terrei. Acum, la încheierea programului numeroasele amintiri legate de zborurile spaţiale vor fi păstrate cu drag de cei care au încercat în decursul anilor emoţiile evenimentelor – datorită acelor astronauţi, bărbaţi şi femei, care au deschis noi frontiere omenirii.
În 1983 Goddard Amateur Radio Club a furnizat retransmisii 24 de ore din 24 de pe naveta spaţială de la staţia sa de club WA3NAN. Aceste retransmisii au oferit informaţii minut de minut comunităţii internaţionale a radioamatorilor în timpul zborului lui Garriott şi a zborurilor ulterioare în cadrul programului SAREX (Space Shuttle Amateur Radio Experiments). SAREX a fost precursorul programului ARISS (Amateur Radio on the International Space Station). În anii dinaintea internetului aceste buletine în timp real şi datele frecvent actualizate ale elementelor orbitale puteau fi obţinute exclusiv prin intermediul radioamatorismului.
Seriile de transmisiuni radio bilaterale de pe STS-9 au avut un succes atât de mare încât de atunci radioamatorismul a devenit o parte semnificativă a programului navetelor spaţiale, oferind oportunităţi educaţionale multiple prin intermediul legăturilor dintre astronauţii de la bordul navetei spaţiale şi de pe Staţia spaţială internaţională cu elevi şi studenţi, care comunicau direct cu astronauţii în timp ce aceştia orbitau în jurul Terrei. Acum, la încheierea programului numeroasele amintiri legate de zborurile spaţiale vor fi păstrate cu drag de cei care au încercat în decursul anilor emoţiile evenimentelor – datorită acelor astronauţi, bărbaţi şi femei, care au deschis noi frontiere omenirii.
(Tks info Pat Lightcap K4NRD)
Atlantis, ultima aterizare
(Sursă: articolul «NASA’s Space Shuttle Program to Come to an End» de pe saitul ARRL, 20 iulie 2011, ARRL Letters)
* * *
William Shatner, actorul care l-a personificat pe căpitanul James T. Kirk în serialul original de televiziune Star Trek, narează în acest video de 14 minute istoria naşterii ideii navetelor spaţiale, cu detalii despre condiţiile care trebuie să se întrunească pentru ca o misiune a unei navete spaţiale să poată avea loc. Realizarea ei a însemnat construirea celei mai complexe maşini concepute vredată de om, cu scopul de a duce oameni în spaţiu şi de a-i aduce înapoi pe Terra. În 20 de ani s-au lansat 24 de misiuni ale navetelor spaţiale, care au parcurs peste 165 de milioane de kilometri în spaţiu.
(Sursă: saitul NASA)
