Pileup Killer
de Ciprian Sufiţchi, N2YO
Să ne imaginăm că sunteţi unul dintre operatorii principali într-o echipă competitivă multi-operator, participând într-un concurs DX în telegrafie. Să presupunem că vă aflaţi pe banda de 20 de metri, frecvenţa este curată, propagarea este larg deschisă către Europa şi America de nord, concursul abia a început. Cineva tocmai a pus indicativul dumneavoastră pe DX cluster.
E uşor de imaginat ce urmează să se întample: un pileup va fi generat de îndată. Pileup-ul urmează să fie rezolvat aşa cum trebuie de un operator iscusit, staţiile care au chemat vor fi aliniate şi lucrate una câte una. Dacă operatorul nu reduce ritmul legăturilor şi rata de realizare a QSO-urilor creşte, aceasta este categoric o indicaţie că traficul este cel mai eficient posibil. Oare?
de Ciprian Sufiţchi, N2YO
E uşor de imaginat ce urmează să se întample: un pileup va fi generat de îndată. Pileup-ul urmează să fie rezolvat aşa cum trebuie de un operator iscusit, staţiile care au chemat vor fi aliniate şi lucrate una câte una. Dacă operatorul nu reduce ritmul legăturilor şi rata de realizare a QSO-urilor creşte, aceasta este categoric o indicaţie că traficul este cel mai eficient posibil. Oare?
Realitatea este că operatorul lucrând pe frecvenţa sa aglomerată nu are idee câte staţii l-au chemat. Există foarte multe staţii cu dotare modestă care speră să realizeze o legătură. Propagarea poate fi deschisă pentru o perioadă scurtă de timp, concursul este limitat la 48 de ore, deci o idee foarte bună ar fi ca toate indicativele prezente pe frecvenţă la un moment dat să fie lucrate neîntârziat. Din nefericire semnalele slabe nu sunt întotdeauna auzite şi de asemenea întotdeauna există semnale mult mai puternice care le acoperă într-un pileup aglomerat. Un operator pe timpul unei activităţi DX rezolvă această problemă ascultând mai sus 1...5 kHz faţă de frecvenţa pe care cheamă, dând astfel o şansă tuturor (inclusiv staţiilor QRP şi mobile) să lucreze indicativul rar, dar într-un concurs situaţia este cumva diferită, traficul split nu este posibil, iar pileup-ul trebuie lucrat într-o bandă îngustă. Nemulţumiţi, mulţi participanţi care operează staţii de putere redusă sau care folosesc antene dipol simple părăsesc pileup-ul după multe tentative de a se face auziţi. Strategia standard de concurs spune că aceste staţii de tărie slabă vor fi lucrate mai târziu oricum, eventual în cea de-a doua zi, când vor putea străpunge pileup-ul. Cu toate acestea există multe staţii care intră în concurs doar pentru câteva ore, pentru relaxare. De asemenea, există variaţii semnificative în propagare, deci şansa de a lucra o anumită staţie ar putea să nu mai apară din nou. Şi bineînţeles există o sumedenie de alte circumstanţe care fac ca legătura să nu mai poată fi făcută data viitoare. Concluzia? Operatorul care cheamă nu trebuie să permită niciunei staţii corespondente să părăsească frecvenţa până nu este lucrată, fiecare indicativ este valoros şi trebuie înscris în log.
Să vedem cum un operator aflat în pileup poate fi ajutat de alţi membri ai echipei (metoda se aplică numai pentru categoriile multi-operator). În mod normal staţia care face vânătoare scanează banda în sus şi în jos căutând multiplicatori noi sau adăugând puncte. Acum însă operatorul principal are nevoie de ajutor pe o singură frecvenţă, anume a sa. Singura soluţie este să aibă operatorul secundar (care pot fi chiar mai multţ) operând pe aceeaşi frecvenţă şi pe aceeaşi antenă ajutând la scoaterea indicativelor din pileup. Dacă operatorul secundar va recepţiona un indicativ diferit şi acesta va fi cumva transmis operatorului principal, se economiseşte timp: staţia nu va mai întreba QRZ? ci va transmite numărul de control unei noi staţii, ca şi cum aceea s-ar fi aflat deja pe o listă. Rata traficului va creşte în mod dramatic, statia va primi toata admiraţia celor aflaţi in pileup, iar echipa de operatori va acţiona eficient.
Iată o posibilă soluţie (a se vedea schema). În principiu toate receptoarele ascultă pe aceeaşi frecvenţă, uşor decalate cu câteva zeci de Hz. Semnalul de la antenă este distribuit la echipamente prin intermediul unei cutii aşa-numite "pileup killer". Când staţia principală este în emisie, semnalul PTT comandă cutia pentru a întrerupe semnalul RF de la fiecare staţie AUX, pentru a preveni defectarea circuitului de intrare. Când staţia principală ascultă pe frecvenţa pileup-ului, celelalte receptoare (două reprezentate în această schemă, dar pot fi mai multe sau mai puţine) sunt în măsură să asculte şi ele în pileup. Operatorii pot folosi filtre înguste de telegrafie şi ascultă decalat faţă de frecvenţa centrală (în sus sau jos), căutând semnalele cele mai slabe. Când acestea sunt descoperite, indicativele sunt raportate către operatorul principal folosind o fereastră specială de chat (deseori inclusă în pachetele de programe de log). Operatorul principal ascultă pileup-ul cu un filtru mai larg, copiind staţiile mai puternice. Imediat după transmiterea controlului acest operator ar putea extrage din fereastra de chat un indicativ care fusese deja pus de un operator secundar. După obişnuitul "TU" operatorul va chema imediat această staţie raportată pe chat şi o va lucra, la fel procedând cu toate celelalte indicative culese în fereastra de chat, atunci când sunt mai multe. Abia după ce toate aceste indicative sunt lucrate, operatorul principal va intreba QRZ? lăsând pileup-ul să se dezlănţuie din nou. La prima vedere, din perpectiva cuiva care ascultă frecvenţa, la staţie se află un super-operator! În plus, multe staţii de mică putere vor realiza rapid că dacă transmit uşor decalat faţă de frecvenţa principală sunt mai uşor copiabile. Astfel receptoarele 1 şi 2 din schemă au şansa să audă mai bine semnalele slabe transmise acum decalat.
În schema prezentată elementul-cheie este cutia "pileup killer" (PuKe). Aceasta nu este altceva decât o combinaţie de cabluri coaxiale şi relee, controlate de semnalul PTT. O atenţie suplimentară trebuie acordată evitării situaţiilor în care puterea de radiofrecvenţă (chiar şi doar 100 W) ar putea fi aplicată direct pe borna de antenă a staţiilor AUX. Una din cerinţele de proiectare trebuie să fie aceea ca tensiunea de curent continuu necesară la alimentarea releelor ar putea dispărea în orice moment, într-un mod accidental. În această nedorită situaţie, in lipsa curentului continuu cutia ar trebui să aibă conectorii de ieşire la masă şi izolaţi fată de radiofrecvenţă.
Un alt element important este aplicaţia de chat. Acest accesoriu existent deja în multe programe de concurs este suficient de bun. De pildă în programul N1MM această facilitate este "Talk to another station (discutaţi cu altă staţie)" şi se apelează cu CTRL/E. De vreme ce doar un singur operator şi anume cel principal, introduce legăturile în log, ceilalţi operatori "AUX" nu trebuie în mod necesar să utilizeze programe de concurs numai pentru a avea o fereastră de chat cu operatorul principal. Orice alt program de chat disponibil este adecvat, inclusiv programele consacrate tip "messenger" (însă în acest caz o conexiune internet este necesară).
Este posibil ca unele staţii multi-operator să lucreze deja pileup-urile în această manieră, dar încă nu am văzut nicăieri acest proces implementat. Am ascultat însă traficul efectuat de DA0HQ în campionatul mondial IARU şi am fost impresionat. Operatorul CW lucra liste de staţii (2-4). De unde proveneau acestea? Cred că de la alţi operatori care ascultau pe aceeaşi frecvenţă.
(Articol preluat de pe Radioamator.ro cu permisiunea autorului. Foto saitul SARA)
