Sub titlul Pirate Radio Milestone David Johns publică în 26 martie 2014 pe saitul ITV Meridian un articol aniversar cu ocazia celor 50 de ani de la apariţia pe undele radio a unei staţii-pirat care a schimbat pentru totdeauna maniera de a difuza şi de a asculta muzica pop, pe care o transmiteau non-stop, transformându-se într-un adevărat fenomen cultural cu o imensă influenţă asupra tinerilor acelor ani nebuni.
David Johns scrie:
David Johns scrie:
Vinerea aceasta s-au împlinit exact 50 de ani de când au început transmisiunile unei staţii radio care urma să schimbe radiodifuziunea în Marea Britanie, să modifice legislaţia ţării noastre şi să-i înalţe pe cei aflaţi în faţa microfonului la rangul de adevărate supervedete. Acea staţie radio a fost Caroline – un emiţător neautorizat, «pirat», care transmitea de pe un vas ancorat cu puţin în afara apelor britanice. Mai mulţi radioamatori au ajutat la menţinerea în eter a emiţătoarelor Nord şi Sud ale Radio Caroline.
În 1964 radioul portabil cu tranzistori era la fel de popular printre tineri ca telefonul celular din zilele noastre. Exista în rândul lor o imensă cerere pentru noi sonorităţi ale muzicii pop, însă BBC-ul nu dispunea de aşa ceva.
Vorbind în 1966 directorul Sound Broadcasting al BBC spunea: «Nu cred că BBC-ul ar putea oferi o alternativă. Uitaţi-vă ce se transmite actualmente, programul Light oferă 17 ore pe zi de muzică uşoară în diverse genuri.»
Legendarul DJ din acea vreme Keith Skues îşi aminteşte bine acele vremuri: «Femeile casnice şi adolescenţii se dădeau în vânt după muzica pop de atunci. BBC-ul transmitea muzică uşoară, dar mai întotdeauna de câte ori doreai să-i auzi de pildă pe Beatleşi cântând ceva auzeai piesa respectivă, însă nu era cântată de băieţii de la Beatles ci de vreo orchestră de muzică uşoară a BBC, sau ceva asemănător. Însă oamenii vroiau să asculte înregistrările originale.»
Fostul DJ Tom Edwards în studioul principal al Radio Caroline în 1967
(Foto credit Lincolnshire Echo)
Numai Radio Luxemburg transmitea şlagărele, însă semnalele sale nu erau constant de puternice şi dădeau doar fragmente ale fiecărei piese. Fără să dispună de vreo autorizaţie de a emite în Marea Britanie radioul din largul mării a început să emită ocolind legislaţia guvernului. Primele programe au fost transmise de Paşti, într-o duminică, la 28 martie 1964 – şi numărul celor aflaţi pe recepţie s-a numărat cu milioanele.
«Ne-au acuzat că suntem nişte tonomate pe valuri, şi noi chiar asta eram!», se amuză DJ-ul Johnny Lewis. «Exact asta dorea lumea. Acum nu mai e nevoie de tonomate, dar atunci am fost singurele staţii pe valuri care transmiteam muzică 24 de ore din 24.» […]
Veteranul radioului Caroline Roger Day adaugă: «Atunci când mergeam acasă în Margate oamenii veneau să-mi spună ‘vă ascultăm tot timpul’, oriunde mă duceam ei spuneau ‘eşti Roger Day de pe vapor, nu-i aşa?’. Era incredibil, de parcă făceam parte din cine ştie ce grup faimos. Era şi ridicol pe undeva, însă eram singurul post de radio existent pe gustul lor, nu se asemăna cu nimic din ceea ce a fost înainte.»
Peste câteva luni primul vas Caroline s-a îndreptat spre insula Man şi a devenit Caroline North, în vreme ce Mi Amigo i-a luat locul sub numele de Caroline South. Însă guvernul britanic nu era deloc încântat. Vorbind în 1966 parlamentarul Tony Benn, ministrul Poştelor de atunci a spus: «Vasele cu staţii pirat nu au niciun viitor, sunt convins de asta. Şi cu cât se vor convinge de asta mai repede cu atât va fi mai bine. Ei pun în pericol comunicaţiile radio între vase şi ţărm şi există un real risc ca o un naufragiu pe mare să nu poate fi raportat din cauza manipulării haotice a echipamentului. Piraţii constituie o ameninţare.»
În 1967 a intrat în vigoare Marine Broadcasting Offences Act, legea care a scos vasele în afara legii – deşi se aflau în ape internaţionale. Toate au fost închise, cu excepţia Carolinei, spre furia autorităţilor, care au monitorizat vasul, l-au blocat, iar în 1989 chiar au trecut la acţiuni directe. Peter Moore, managerul de atunci al Carolinei îşi aminteşte: «Vasul a fost atacat de oameni ai guvernelor britanic şi olandez. Şi n-au venit pe vas în virtutea vreunui drept, ci pentru că erau foarte mulţi, iar olandezii erau chiar înarmaţi. Era vorba doar de o staţie de radio pirat, n-a fost cazul să se declanşeze un război cu focuri de armă, aşa că au ocupat vasul prin simpla forţă a numărului lor şi cu niţică violenţă, iar intenţia lor era să-i amuţească glasul din eter prin distrugerea bucată cu bucată a echipamentului de emisie - ceea ce au şi făcut.»
Însă Johhny Lewis e de părere că efectul a fost contrar celui aşteptat: «Au făcut cel mai bun lucru pe care-l puteau face, era echivalent cu o publicitate de vreo 20 de milioane de lire. Am fost prezenţi luni de zile pe prima pagină a aproape tuturor ziarelor din Europa şi cu reportaje pe marile posturi de radio şi televiziune. Primeam scrisori în care se spunea ‘am crezut că aţi încetat să emiteţi în anii ’60, nu ştiam că mai eraţi acolo’, aşa că guvernul ne-a oferit o grozavă campanie gratuită.»
Însă Mama Natură a fost aceea care a marcat sfârşitul Carolinei. Vasul Mi Amigo a eşuat în Frinton în 1966 şi s-a scufundat în 1980. Înlocuitorul său Ross Revenge a eşuat pe nisipurile Goodwin în 1961. A fost tractat în Dover şi a sfârşit în Tilbury.
Iar Peter Moore spune: «Nu am avut altă posibilitate decât de a înceta, sau de a imagina o nouă modalitate de a emite, astfel că de atunci am evoluat, transformându-ne într-o staţie de radio mai convenţională. Însă ideologia noastră a rămas aceeaşi. Dorim doar să transmitem muzică şi să îi îmbucurăm pe oameni. Nu vrem să facem din asta o carieră sau să ne îmbogăţim.»
Chiar şi după 50 de ani Caroline are adepţii ei devotaţi, mulţi dintre aceştia au venit din toată lumea pentru a participa la petrecerea aniversară din Rochester de acum două săptămâni.
Acum Caroline emite pe internet dintr-un studio aflat de pe terenul unui agent imobiliar din Strood. Între timp vasul Ross Revenge a fost restaurat de entuziaşti. Deşi colecţia lor de discuri pe vinil este fantastică, mai e loc oare cu adevărat pentru Radio Caroline într-o lume în care poţi asculta orice formaţie oricând şi oriunde pe telefonul tău mobil? Johnny Lewis: «Cred că da, vreau să spun că am playerul meu mp3, am CD-playerul, dar eu vreau să aud pe cineva care comunică cu mine între piese, să vorbească cu mine aşa cum vorbesc eu cu tine.»
Iar Peter Moore îl completează pentru a încheia: «Industria radio a Marii Britanii face o treabă excelentă în a-şi servi acţionarii, dar e atât de corporatistă încât se pare că uită că produsul lor final este ascultătorul. Noi nu încercăm să facem bani, nici carieră, dacă avem un surplus peste cheltuieli ne extindem. Tot ce vrem este să-l distrăm pe ascultător, şi cred că acest aspect a cam fost dat uitării în radioul comercial britanic.»
La 6 săptâmâni de la Marine Offences Act din 1967 BBC a lansat Radio 1. După şase ani au apărut şi primele staţii de radio comerciale. Caroline a luptat atunci – şi continuă să lupte şi acum. Odată cu ridicarea unui nou pilon se speră la obţinerea unei autorizaţii de emisie non-stop în AM. Da, tot în unde medii. Viitorul staţiei va fi fidel trecutului ei.
Articolul «Radio Caroline» în limba română (cu două videouri) publicat la 1 martie 2011 pe această pagină.
* * *
