UN ZÂMBET ÎN ETER (55)
Telegrafia, un mod digital?
de Paul M. Dunphy VE1DX
Introducere, traducere şi adaptare de Francisc Grünberg, YO4PX
Povestirile DX ale lui Paul M. Dunphy VE1DX au ca sursă de inspiraţie galeria de personaje şi stilul literar create de Hugh Cassidy WA6AUD (decedat în 2005), editorul timp de 11 ani al publicaţiei West Coast DX Bulletin - singurul radioamator înscris în Galeria celebrităţilor CQ Magazine pentru contribuţia sa literară la fenomenul DX.
În articolul Hugh Cassidy WA6AUD şi eternele enigme ale DX-ului Paul prezintă istoricul relaţiei sale speciale cu Cass, lămureşte semnificaţia sintagmelor create de el şi încetăţenite în jargonul DX-manilor şi îl omagiază pe cel ale cărui mici povestiri ce însoţeau informaţiile DX au făcut deliciul miilor de abonaţi ai buletinului. Linkuri spre alte povestiri scrise de emulul său, traduse de mine, se găsesc în subsolul acestui articol, iar 11 dintre ele au fost preluate şi pe CD-ul «110 pagini despre radio», care poate fi descărcat de la această adresă.
În articolul Hugh Cassidy WA6AUD şi eternele enigme ale DX-ului Paul prezintă istoricul relaţiei sale speciale cu Cass, lămureşte semnificaţia sintagmelor create de el şi încetăţenite în jargonul DX-manilor şi îl omagiază pe cel ale cărui mici povestiri ce însoţeau informaţiile DX au făcut deliciul miilor de abonaţi ai buletinului. Linkuri spre alte povestiri scrise de emulul său, traduse de mine, se găsesc în subsolul acestui articol, iar 11 dintre ele au fost preluate şi pe CD-ul «110 pagini despre radio», care poate fi descărcat de la această adresă.
Unul dintre QRP-iştii locali coborî deunăzi în sat şi se preumbla de colo-colo prin parc cu o expresie de tulburare pe faţă şi cu fruntea îmbrobonată. După vreun sfert de ceas o luă la deal, până ce ajunse în cele din urmă şi la veranda mea. Am avut impresia că are nevoie de un sfat, dar mi-era cam teamă să-l descos. Totuşi, mi-am învins reţinerea şi l-am întrebat de ce e într-atât de preocupat. «Eh, mă tot gândesc cum aş putea să uit telegrafia», răspunse el tărăgănat.
Nu credeam că mai pot auzi ceva din partea un QRP-ist care să mă lase fără grai, dar acesta a reuşit s-o facă! Am mai ascultat de la QRP-iştii locali tot felul de teorii ciudate şi interpretări aiuristice ale Eternelor enigme ale DX-ului, dar la una ca asta chiar nu m-am aşteptat. Îl priveam doar în tăcere pe QRP-ist, în timp ce el bătea câmpii.
«Nu pot să mi-o scot din cap!», urmă el privindu-mă ţintă în ochi. «Mă surprind privind semnele rutiere şi titlurile cărţilor sau orice altceva care conţine un text şi traducându-le fără voia mea în puncte şi linii. Când deschid transiverul sucesc automat VFO-ul spre partea inferioară a benzii. Pur şi simplu nu mă pot abţine. Cum voi fi reuşi să uit telegrafia dacă nu-s în stare să mă ţin la distanţă de ea? Foarte curând voi înceta să mai fiu un DX-man pur-sânge!»
Când mi-am mai revenit din uluire, neavând încotro, l-am luat la întrebări. «Păi, n-a fost tocmai asta metoda pe care o foloseai acum vreo zece ani pentru a învăţa codul Morse? N-ai petrecut tu ore nesfârşite pentru a-ţi mări viteza de operare, ca să te poţi întreţine în bandă cu cei mai buni dintre telegrafişti? De ce ai vrea acum să anulezi toată munca aceea grea? N-ai ajuns tu un bun telegrafist?»
«Corect! E exact aşa cum spui. Am ascultat de tine! I-am ascultat pe toţi marii rechini ai benzilor, am ascultat de ARRL. Am exersat, am tot exersat, de-am ajuns să pot transmite şi recepţiona chiar şi 25-30 de grupe pe minut. Şi uite cu ce m-am procopsit. Nu mai pot să mi-o scot din cap!»
Nu-mi venea să-mi cred urechilor. «De ce ai vrea una ca asta?», am întrebat. «În toţi anii de când suntem DX-mani am auzit argumentul contrar de mii de ori ... dar nu mi-a fost dat vreodată să aud aşa ceva.» «De ce? Mai întrebi de ce? Ca să ajung un DX-man pur-sânge modern! Noii operatori, cu transiverele lor FT DX 5000 şi cu liniarele lor care sfredelesc banda, care au luat clasa Extra de vreo patru-cinci luni, îmi tot spun că legăturile în telegrafie nu sunt DX-uri adevărate! Cei mai mulţi zic că dacă n-ai auzit vocea corespondentului nu ai o legătură în regulă! Cică eu sunt înţepenit în mileniul trecut şi că grămada aia de linii şi puncte n-au nicio valabilitate.»
«Dar asta e ridicol!», am exclamat furios, sărind în picioare. «De ce stai să asculţi toate prostiile? Ai văzut vreo modificare în regulamentul DXCC în privinţa legăturilor în telegrafie? Ele sunt la fel de bune ca cele în fonie! Poate chiar mai bune!»
«Nu e şi părerea băieţilor cei noi. Ei spun că o adevărată legătură trebuie făcută în fonie. Le-am răspuns că ARRL-ul şi biroul DXCC nu pomenesc nicăieri de aşa ceva! Au râs de mine şi mi-au spus că ar trebui să mă raliez noului val de operatori şi să încetez să mai ascult de toţi troglodiţii. Şi ei mai spun că FCC-ul e pe cale să elimine complet telegrafia, din care în câţiva ani nu va mai rămâne decât o amintire, la fel ca şi cu transmisiunile pe scânteie.»
Mă privi îngrijorat şi continuă: «Aşa că dacă nu mă concentrez pe SSB şi nu voi învăţa cum să devin mai bun la străpungerea pailapurilor celor care ascultă între 200 şi 220 nu voi fi în stare să concurez cu această nouă generaţie de DX-mani moderni. Trebuie să învăţ cum să mă înscriu pe listele neturilor de DX şi toate tertipurile pentru ca net-controlul să-mi audă ultimele două litere din indicativ. Nu-mi pot împărţi atenţia între CW şi fonie şi să rămân competitiv. Trebuie să uit codul Morse!» Transpira iar şi mă fixa cu ochişorii săi rotunzi. «A fi un bun telegrafist a devenit un blestem!»
«Exagerezi, telegrafia nu va muri niciodată», am spus aşezându-mă. QRP-istul nu părea convins. «Le-am spus asta, dar mi-au replicat că e posibil ca telegrafia să nu dispară, dar va fi permisă numai aia transmisă cu calculatorul. Ei spun că telegrafia este ca şi PSK-31. Ei spun că codul Morse transmis manual nu va fi niciodată atât de perfect ca cel produs de calculator, şi că un DX-man al secolului 21 va folosi tehnologia calculatorului pentru orice tip de transmisiune. Ei pretind chiar că SSB-ul nu este un SSB adevărat dacă nu e cu DSP, atât la emisie cât şi la recepţie!»
«Să fim serioşi», am răspuns. «Telegrafia va continua să existe, şi niciun calculator nu poate s-o decodeze mai bine ca urechea omenească. În plus, telegrafia nu e un mod digital.»
«Dar noii DX-mani spun că e! Şi că ei pot să transmită şi să recepţioneze la 50-60 de grupe pe minut la fel ca în RTTY, Packet şi ASCII, şi că punctele şi liniile sunt ca şi cifrele de unu şi zero. Ei spun că e un mod digital. Aceşti tipi au cu toţii şi procesoare de 1,3 şi 1,5 GHz în calculatoarele lor! Ei pretind că sunt glasul viitorului şi că am face bine să le dăm ascultare.»
«Cui îi pasă ce spun ei? ARRL-ul va apăra interesele noastre, ale DX-manilor tradiţionali, ale telegrafiştilor în carne şi oase. De ce crezi că se mai organizează Straight Key Night? Nu apleca urechea la câţiva nou-veniţi cu calculatoarele lor rapide, care îţi spun că programul DXCC va trece pe digital, sau că trebuie să uiţi telegrafia! Ei doar îşi bat joc de tine. Se pare că ei sunt noii membri ai clubului Cârcotaşilor.»
QRP-istul îşi îndreptă spinarea pe întreaga sa înălţime de 165 de centimetri şi mă privi drept în ochi. «Este exact ceea ce le-am zis şi eu. Şi ştii ce mi-au spus? Mi-au pus o întrebare simplă: ‘cine plăteşte facturile?’ La început n-am priceput. Apoi mi-a căzut fisa! Toţi veteranii sunt fie membri pe viaţă ai ARRL, fie s-au retras din cauza taxelor majorate ale programului DXCC. Puştii cei noi, cu calculatoarele lor ultrarapide, ei sunt singurii care se mai înscriu în ARRL. Ei sunt cei care generează noul venit. Şi drept urmare ei sunt cei care vor comanda! Aşa că indiferent ce am învăţat şi am crezut noi ani de zile, de-acum totul s-a schimbat. Iar dacă membrii plătitori vor spune ‘numai SSB’, sau că telegrafia este un mod computerizat digital, am face bine să ascultăm! Şi ai face bine să uiţi şi tu telegrafia!»
Mii de tunete şi trăznete! Am încercat să îngaim un răspuns, dar nu-mi venea nimic în minte. Atunci când un QRP-ist o ia razna sunt de obicei în stare să-mi dau seama unde greşeşte. Dar de data asta nu reuşeam să găsesc vreo hibă în raţionamentul său. M-am scărpinat în creştetul capului şi am pornit-o la vale, cugetând la cele auzite. Şi cu cât cugetam mai mult mă apuca mai tare durerea de cap.
În cele din urmă am ridicat din umeri şi m-am îndreptat spre ţinutul Palos Verdes. Orice s-ar spune, ciclul solar nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor. E drept că au apărut nişte DX-uri, dar benzile n-au fost atât de fierbinţi ca pe vremea Zilelor de aur ale DX-ului din ciclurile anterioare. Mi-am zis că oricâtă dreptate ar avea QRP-istul şi amicii săi computerişti, de propagare tot avem nevoie. Poate şeful cel mare al dănţuitorilor Soarelui din Palos Verdes ar putea să-mi dea niscai explicaţii. DX-ul există! Cum o fi el, digital sau nedigital. Amintiţi-vă ce ne-a sfătuit mereu lordul Baden Powell, eroul din Mafeking: «Fiţi pregătiţi!» Chiar dacă asta înseamnă că va trebui să ne cumpărăm câte un Pentium IV la 1,3 GHz ca să producă telegrafie pentru noi ...
Alte scrieri de acelaşi autor:
* * *
