***** Francisc Grünberg, YO4PX ***** O pagină dedicată radioamatorilor YO

Hugh Cassidy şi eternele enigme ale DX-ului

de Paul M. Dunphy, VE1DX
Traducere şi adaptare de Francisc Grünberg, YO4PX

Motto:

A lucra DX este o stare de spirit.

Pe un DX-man nu-l judeca după ce a lucrat, ci după felul său de a fi şi de a gândi - «Veteranul»

Povestirile mele se bazează pe personajele şi stilul literar create de Hugh Cassidy, WA6AUD (decedat în 2005), editorul publicaţiei West Coast DX Bulletin între 1968 şi 1979. Nu am avut niciodată onoarea de a-l întâlni personal pe Hugh Cassidy, dar am vorbit de multe ori la telefon şi am schimbat numeroase scrisori. În noiembrie 1996 Hugh Cassidy mi-a trimis întreaga colecţie a buletinului WCDXB, toate exemplarele originale ale celor circa 550 de numere. Pentru aceasta îi voi rămâne veşnic recunoscător şi îi mulţumesc pentru că mi-a permis să fiu de peste un deceniu custodele contribuţiei sale la fenomenul DX şi la radioamatorism.

Deşi nu mă pot compara cu Hugh Cassidy, mi-a fost uşor să imit stilul său literar şi să folosesc personajele pe care el le-a creat, pentru a exprima ceea ce doream să exprim. Din când în când apare pe tapet în lumea DX-ului câte un subiect interesant, controversat sau pur şi simplu amuzant. Dacă am timp şi inspiraţie, îl abordez şi eu.

Hugh Cassidy, sau "Cass", cum i se spunea de obicei, a început redactarea buletinului West Coast DX în 1968. S-a spus că a făcut acest lucru ca o încercare de a-l explica pe Don Miller, W9WNV comunităţii DX-manilor. (Don Miller, expediţionar legendar, personaj extrem de controversat al radioamatorismului american, a cărui poveste incredibilă a constituit subiectul unui alt articol, pe care îl voi republica în curând - nota traducătorului). S-ar putea ca aceasta să fie parţial adevărat. Hugh mi-a spus: "Intrarea mea în scenă mai mult a coincis cu polemica respectivă decât a constituit o intenţie de a căuta dreptatea în chestiunea Don Miller." La sfârşitul anilor '60 WCDXB a tratat "odiseea" Miller pe un ton neutru. Spre deosebire de alte publicaţii, Hugh nu a încercat s-o "editorializeze" sau să otrăvească şi mai mult atmosfera. În anii următori şi-a exprimat totuşi fără menajamente sentimentele sale faţă de W9WNV, în stilul său inconfundabil.

WA6AUD a publicat buletinul WCDXB timp de 11 ani, fără întrerupere, săptămână de săptămână. Îl producea împreună cu soţia sa Virginia. Aţi citit bine, doar două persoane! La apogeul popularităţii sale WCDXB avea un tiraj de 3200 de exemplare, din care 2600 erau expediate în Statele Unite, Canada şi Mexic şi 600 în alte ţări. Totul era făcut manual de doi oameni! Echipamentul consta dintr-o presă offset Multilith 1250, un aparat mare de fotografiat şi un procesor pentru producerea plăcilor de tipar.

WCDXB conţinea obişnuitele informaţii despre DX-pediţii, previziuni de propagare etc. Dar ceea ce făcea publicaţia unică în felul ei era editorialul săptămânal al lui Cass, în care aborda într-o manieră umoristică evenimentele DX la ordinea zilei. A făcut-o prin inventarea unui stil literar propriu şi a unei întregi galerii de personaje imaginare, care discută şi se contrazic pe subiecte legate de lucrul DX, de DXpediţii şi pe aproape orice altă temă care stârnea controverse la un moment dat. În centrul atenţiei erau QRP-iştii locali. De fapt, nu erau ei QRP-işti în adevăratul sens al cuvântului… mulţi dintre ei aveau liniare respectabile, iar unii chiar şi beamuri monoband pe măsură. Se considerau DX-mani, având între 100 şi 150 de ţări confirmate. Deţineau suficientă experienţă pentru a pune întrebările corecte, fără însă ca vreodată să fie în stare să şi priceapă cu adevărat răspunsurile. Erau pasionaţi, motivaţi şi plini de energie, doreau să ştie totul despre lucrul DX. Ei erau cei care căutau neîncetat adevăratul sens al lui DX IS! - DX-ul există! -, şi încercau să înţeleagă Misterele vremurilor, Adevărurile inevitabile şi Eternele enigme ale DX-ului.

Veteranul - the Old Timer - ştia absolut totul despre DX-uri şi lucrul DX. El a lucrat tot, a mâncat radioamatorism pe pâine. Se spunea că el a asistat la realizarea primului DXCC din lume în 1945. Era neostenit în a lucra DX şi mereu pregătit pentru următoarea "ţară nouă" care ar fi apărut la orizont. Veteranul deţinea toate răspunsurile, dar era cam greu de convins să le împărtăşească cu QRP-iştii. El era totodată răbdător şi nerăbdător, ştiind prea bine că în multe cazuri dacă ai ajuns să pui întrebări înseamnă că nu vei pricepe răspunsul! Louie-Pată solară stătea cu ochii pe fluxul solar şi pe indexul Ap. Vărul său, Louie-Ochi roşu îşi petrecea îndelungi zile şi nopţi filând benzile… el ştia întotdeauna unde şi când a fost prezent DX-ul etc. Vestiţii săi ochi se înroşiseră tot cătând spre afişajul transiverului şi, mai nou, urmărind clasterele DX pe ecran. Era prezentă şi echipa Cârcotaşilor, care veşnic găseau motive de îngrijorare şi de nemulţumire. Eroul din Mafeking (aluzie la Baden Powell, conducătorul militar care a rezistat asediului de 217 de zile a Mafekingului - cea mai vestită acţiune din cel de al doilea război al englezilor cu burii din 1899-1900 -, care apoi a fondat mişcarea Cercetaşilor - nota trad.) apărea mereu în preajma DX-pediţiilor, avertizându-i pe Merituoşi - the Deserving -: Fiţi pregătiţi!

Dănţuitorii Soarelui din Palos Verdes - the Palos Verdes Sundancers - erau cei răspunzători de evoluţia ciclurilor solare. Ei au intrat în scenă la începutul ciclului 20, când QST-ul a anunţat posibilitatea unui nou minim Maunder. Apăruseră nişte dovezi istorice despre o perioadă, cu secole în urmă, în care nu au existat pete solare timp de vreo şaptezeci de ani, lucru descoperit de un anumit Maunder. Pentru a preveni o cumplită repetare a acestui fenomen, Dănţuitorii Soarelui din Palos Verdes îşi îmbrăcau fustanelele, băteau Darabana Mare şi invocau Marele DX, chemând astfel la viaţă petele solare la fiecare 11 ani. Problema cu Dănţuitorii era că după ce reuşeau să urce binişor nivelul fluxului solar se lăsau pe tânjeală şi conteneau dansul - ceea ce ne arunca în hăul unui nou minim al ciclului -, lăsându-se cu greu convinşi s-o ia de la capăt cu dănţuiala.

Expresii ca Zilele glorioase ale DX-ului, doar Merituoşii, fii un Adept şi, desigur, DX-ul există! - exclamaţie triumfală, care exprimă încrederea nestrămutată a Adepţilor în invincibilitatea fenomenului DX, cel care depăşeşte toate obstacolele şi supravieţuieşte tuturor minimelor solare -, toate îşi au originea în umorul şi înţelepciunea lui Hugh Cassidy şi a publicaţiei sale. Mai auzim şi astăzi aceste expresii vehiculate atât de DX-manii hârşiţi cât şi de novici, poate fără ca unii dintre ei să le cunoască provenienţa, dar care au intrat definitiv în jargonul adevăraţilor DX-mani, doritori de a mai lucra măcar o singură "ţară nouă"!

În 1979 Hugh Cassidy a decis să oprească publicarea WCDXB-ului, a cărui redactare şi producţie, potrivit relatării sale, ajunsese să-i consume practic întreg timpul. "Am fost singurul editor al buletinului, acesta şi-a urmat evoluţia prescrisă de mine, şi tot eu am fost cel care, după 11 ani de existenţă, am hotărât că trebuie să mă opresc", a spus atunci autorul acestuia.

În sfârşit, aş dori să menţionez că, după câte cunosc, Hugh "Cass" Cassidy a fost singurul radioamator înscris în CQ Magazine DX Hall of Fame - Galeria celebrităţilor - , fără să fi fost el însuşi un expediţionar. I s-a acordat această onoare pentru contribuţia sa literară la fenomenul DX - o onoare meritată cu asupra de măsură.

Ducem dorul buletinului WCDXB. Moştenirea lăsată de WA6AUD este vie în mintea Merituoşilor DX-mani pur-sânge, cei care au ajuns să înţeleagă adevăratul sens al lui "DX IS!" Cass ne-a învăţat să râdem de noi înşine, să cugetăm despre noi înşine. El ne-a revelat forţa şi ne-a demascat cu blajină ironie slăbiciunile, dar, mai presus de toate, ne-a făcut DX-mani mai buni.

73/DX de Paul, VE1DX