23 January 2010

Un zâmbet în eter (3)
Interviul
În vremurile când telegrafia era cea mai rapidă cale de comunicare la mare distanţă, un tânăr a candidat pentru un post de telegrafist. Găsise anunţul într-un ziar şi s-a prezentat la adresa indicată. A intrat într-o sală mare, unde printre alte zgomote răzbătea dintr-o cameră alăturată şi sunetul unui telegraf. Nişte instrucţiuni afişate la vedere indicau faptul că cei interesaţi să ocupe postul trebuiau să completeze un formular şi să aştepte apoi să fie chemaţi în biroul directorului. Tânărul completă formularul şi luă loc în sala de aşteptare, alături de alţi şapte candidaţi. După câteva minute tânărul se ridică, traversă sala şi intră în birou. Ceilalţi candidaţi rămaseră contrariaţi şi comentară în şoaptă că ei nu auziseră să fi fost chemat deja cineva. 


Nu peste multă vreme directorul ieşi din birou împreună cu tânărul, şi se adresă celorlaţi candidaţi: "Domnilor, vă mulţumesc pentru că v-aţi prezentat, dar postul este deja ocupat." Se lăsă tăcerea, dar în cele din urmă unul dintre candidaţi exclamă supărat: "Staţi puţin, eu nu pricep. El a venit ultimul şi totuşi a primit postul, fără ca noi să fi avut măcar ocazia să ne prezentăm. Nu mi se pare cinstit!" Directorul îi răspunse: "Îmi pare rău, dar în ultimele câteva minute, în vreme ce dumneavoastră stăteaţi aici, telegraful a ţăcănit, transmiţând următorul mesaj: "Dacă înţelegi acest mesaj intră în birou. Ai obţinut postul." Niciunul dintre dumneavoastră nu l-a auzit şi nu l-a înţeles, în afara acestui tânăr. De aceea l-am angajat." 


Stai aşa, Larry, SWR-ul meu a crescut deodată... mă duc afară să văd ce s-a întâmplat...

Uitucii
Trei fraţi radioamatori în vârstă de 92, 94 şi 96 de ani locuiesc împreună. Într-o seară fratele de 96 de ani îşi pregăteşte o baie în cadă la etaj. Când cada s-a umplut îşi pune un picior în apă şi se opreşte, apoi strigă în jos spre ceilalţi: "Nu mai ştiu, intram sau ieşeam din cadă?" Fratele de 94 de ani îi răspunde strigând: "De unde să ştiu eu? Stai aşa, urc acum să văd." Începe să urce scările, dar se opreşte la mijlocul drumului, apoi strigă: "Nu mai ştiu, urcam sau coboram scările?" Radioamatorul în vârstă de 92 de ani şede în faţa staţiei şi ascultă discuţia fraţilor săi. Clatină din cap, ia microfonul şi îi spune unui interlocutor inexistent: "Sper să n-ajung vreodată în halul ăsta de uituc". Superstiţios, bate în lemn pe tăblia mesei, apoi le strigă fraţilor săi: "Staţi aşa, vin acum, dar mai întâi trebuie să văd cine bate la uşă".
Ştii ce mi-a prezis horoscopul pentru astăzi? Că voi avea parte de o întâlnire ...
Confuzie 
Se spune că aceasta e transcrierea unei conversaţii radio dintre un vas american şi autorităţile de coastă din Newfoundland, Canada. Cine ştie dacă este reală, în orice caz e haioasă!  


Conversaţie radio dată publicităţii de şeful Operaţiunilor navale. 
10.10.1995 
Americanii: Rugăm schimbaţi-vă cursul cu 15 grade spre nord pentru a evita o coliziune. 
Canadienii: Vă recomandăm să vă schimbaţi dumneavoastră cursul cu 15 grade spre sud pentru a evita o coliziune. 
Americanii: Vă vorbeşte comandantul unui vas al Marinei Statelor Unite. Repet, schimbaţi-vă cursul. 
Canadienii: Nu. Repet, schimbaţi-vă dumneavoastră cursul. 
Americanii: Aici portavionul USS Lincoln, al doilea vas ca mărime al Flotei Atlanticului Statelor Unite. Suntem însoţiţi de trei distrugătoare şi trei crucişătoare. Vă somez să vă schimbaţi cursul cu 15 grade spre nord, repet, unu-cinci grade nord, altminteri voi dispune contramăsurile necesare siguranţei acestui vas. 
Canadienii: Cum doriţi. Suntem farul de coastă.

Nu, Greg a plecat la un simpozion cu talcioc, ca să mai scape de vechiturile care s-au adunat pe-aici ... Dar stai aşa, cred că s-a întors, i-am auzit maşina ...


                        *   *   * 

About Me

My photo
Constanţa, Constanta, Romania

ARHIVA ARTICOLELOR

free counters Stats Copyright©Francisc Grünberg. Toate drepturile rezervate. All rights reserved