30 de ani de la tragedia navetei Challenger

În ziua de 28 ianuarie 1986 naveta spaţială americană Challenger a explodat la 73 de secunde de la lansare, încheind în mod devastator a zecea misiune a navetei. Tragedia a dus la moartea tuturor celor şapte astronauţi aflaţi la bord, inclusiv a Christei McAuliffe, o profesoară de liceu din New Hampshire care preda ştiinţe sociale şi care fusese aleasă din 11000 de candidaţi să se alăture misiunii şi să predea elevilor lecţii în cadrul programului «Dascăli în spaţiu». După luni de antrenament ea urma să devină primul cetăţean american obişnuit care călătoreşte în spaţiul cosmic.

Ulterior producerii dezastrului s-a determinat că două garnituri de cauciuc «O-ring» care aveau rolul de a separa secţiunile rachetei lansatoare au cedat din cauza temperaturii scăzute din dimineaţa lansării. Tragedia şi mediatizarea sa extensivă au dus la decizia agenţiei spaţiale americane NASA de a suspenda temporar toate misiunile care implicau lansări ale unor navete spaţiale.

În 1976 National Aeronautics and Space Administration (NASA) a prezentat lumii primul vehicul spaţial reutilizabil cunoscut sub numele de «navetă spaţială». După trecerea a cinci ani au fost iniţiate lansările navetelor prin zborul de 54 de ore al misiunii Columbia. Lansată de două rachete puternice şi un tanc exterior naveta, asemănătoare unui avion, Columbia s-a înscris pe orbită în jurul Terrei. Misiunea odată îndeplinită naveta a aprins motoarele pentru a reduce viteza şi după ce a coborât prin atmosferă a aterizat ca un planor. Primele navete au dus în spaţiu la bordul lor echipament de sateliţi şi au desfăşurat diverse experimente ştiinţifice.

Challenger, a doua navetă spaţială a NASA, şi-a început cariera în 4 aprilie 1983 şi a efectuat un număr total de nouă călătorii până în 1986. În acel an s-a programat lansarea sa pentru ziua de 22 ianuarie având la bord un echipaj format din şapte astronauţi.

Echipajul misiunii Challenger STS-51-L: (pe rândul din faţă) Michael J. Smith, Dick Scobee, Ronald McNair, (pe rândul din spate) Ellison Onizuka, 

Christa McAuliffe, Gregory Jarvis, Judith Resnik.

Lansarea de la Kennedy Space Center din Cape Canaveral, Florida a fost amânată pentru şase zile din cauza stării vremii şi a unor probleme tehnice. În dimineaţa zilei de 28 ianuarie era neobişnuit de frig, iar inginerii şi-au avertizat superiorii că anumite componente – în special inelele O care etanşau joncţiunile rachetelor lansatoare ale navetei – erau potenţial vulnerabile la temperaturi scăzute. Cu toate acestea avertismentele n-au fost băgate în seamă şi la orele 11:39 a.m. Challenger s-a ridicat de la sol. După trecerea a 73 de secunde sute de persoane care urmăreau lansarea, printre ei familiile lui McAuliffe şi ale celorlalţi astronauţi de la bord, au asistaţi îngroziţi la transformarea navetei într-un uriaş glob şi apoi o jerbă de fum şi foc. 

Milioane de oameni au urmărit scena transmisă în direct de posturile de televiziune. În câteva secunde naveta s-a dezintegrat şi s-a prăbuşit în ocean, ucigând întregul echipaj, traumatizând naţiunea şi oprind programul spaţial al NASA. La scurt timp după dezastru preşedintele Ronald Reagan a dispus instituirea unei comisii speciale cu rolul de a stabili ce a funcţionat prost în naveta Challenger şi de a implementa măsurile necesare de corecţie. Printre membrii comisiei conduse de fostul secretar de stat William Rogers s-a numărat fostul astronaut Neil Armstrong şi fostul pilot de testări aeronautice Chuck Yeager.

În următorii doi ani NASA nu a mai trimis astronauţi în spaţiu şi a reproiectat unele sisteme tehnice ale navetelor. Zborurile au fost reluate în septembrie 1988 prin lansarea cu succes a navetei Discovery. De atunci naveta a îndeplinit numeroase misiuni importante, printre care repararea şi întreţinerea telescopului spaţial Hubble şi construirea Staţiei spaţiale internaţionale.

Ziua Comemorării
«În fiecare an angajaţii şi oaspeţii Centrului spaţial Kennedy se întâlnesc pentru a onora şi celebra contribuţia acelor astronauţi care au pierit în decursul cuceririi spaţiului cosmic. Activităţile din Ziua Comemorării cinstesc memoria celor care au ştiut că spaţiul este un mediu neiertător, dar au crezut că explorarea îşi justifică riscul.

În acest an ceremonia s-a desfăşurat în 28 ianuarie în locaţia navetei spaţiale Atlantis din complexul destinat vizitatorilor din Kennedy Space Center. Data a marcat cea de a 30-a aniversare a pierderii navetei Challenger şi a echipajului ei.

Bob Cabana, directorul Centrului, un fost comandant de navetă spaţială, a subliniat că siguranţa zborului trebuie să rămână o prioritate în urma evenimentelor tragice legate de Apollo 1, Challenger şi Columbia.

"Am învăţat lecţii preţioase din pierderea navetei Challenger. Vehiculul care a repornit în spaţiu după doi ani şi jumătate se aseamănă cu Challenger, dar s-au implementat în el sute de modificări, făcându-l mai sigur. Acest aspect este şi mai important acum, când intrăm într-o nouă eră a zborului spaţial uman prin proiectarea de vehicule comerciale care ne vor duce pe Staţia spaţială internaţională şi a lui Orion, vehiculul care într-o bună zi ne va transporta pe Marte." a spus Cabana.»
(Extras din textul «Astronauţi căzuţi cinstiţi de Ziua Comemorării», o relatare din Centrul spaţial Kennedy semnată de Bob Granath şi publicată pe saitul NASA)

 Memorialul Challenger

Filmul de televiziune The Challenger Disaster produs în 2013 (o coproducţie Science Channel, Discovery Channel şi BBC), avându-l în rolul principal pe premiantul Oscar William Hurt şi în regia lui James Hawes pe baza scenariului lui Grete Gartside, relatează povestea tulburătoare şi în mare măsură necunoscută a strălucitului şi carismaticului fizician american Dr. Richard Feynman (1918-1988), laureat al premiului Nobel, care ca membru al comisiei Rogers pentru investigarea dezmembrării navetei Challenger a contribuit decisiv la dezvăluirea secretelor dindărătul dezastrului din 1986. Înfruntând interesele politice, vanităţile personale, secretomania agenţiei spaţiale NASA şi propria sa luptă tăcută cu cancerul Feynman a depus eforturi uriaşe pentru a descoperi adevăratele cauze ale producerii evenimentului din dorinţa de a împiedica repetarea unor asemenea tragedii.

(Documentare, adaptare, comentariu şi traducere de YO4PX. Surse: History.com, IMDb.com, Wikipedia, NASA, YouTube)

Poate doriţi să citiţi şi despre

Salvarea echipajului misiunii Apollo 13

*   *   * 

Înapoi la pagina principală