Definiţia antisemitismului, adoptată şi de România
Cu prilejul Reuniunii Plenare a Alianței Internaționale
pentru Memoria Holocaustului (IHRA), care a avut loc la București în perioada
23-26 mai 2016, a fost adoptată prin consens, după discuţii aprofundate,
definiția de lucru a antisemitismului.
Președintele în exercițiu al IHRA, ambasadorul Mihnea
Constantinescu a subliniat faptul că „toate statele membre IHRA împărtășesc o
îngrijorare comună privind creșterea incidentelor antisemite și sunt de acord
că statele membre și, mai ales, experții IHRA au nevoie de instrumente politice
pentru a combate acest flagel. Cele 31 de state membre IHRA, din care 24 sunt
state membre UE, au reconfirmat prin această decizie angajamentul de a respecta
Declarația de la Stockholm și de a depune eforturi pentru combaterea
antisemitismului, printr-o acțiune politică coordonată la nivel internațional”.
(Sursă: pagina de internet a MInisterului Afacerilor Externe)Definiția de lucru a antisemitismului elaborată de IHRA
Alianța Internațională pentru Memoria Holocaustului (IHRA) reunește guverne și experți pentru a consolida, dezvolta și promova educația, memoria și cercetarea cu privire la holocaust în întreaga lume, precum și pentru a sprijini angajamentele asumate în Declarația de la Stockholm din 2000. Definiția de lucru și fără caracter juridic obligatoriu a antisemitismului a fost adoptată la 26 mai 2016 de cele 31 de țări membre ale Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului.
„Antisemitismul este o anumită percepție a evreilor, care poate fi exprimată ca ură împotriva evreilor. Manifestările retorice și fizice ale antisemitismului sunt îndreptate către evrei sau neevrei și/sau proprietățile acestora, către instituțiile și infrastructurile religioase ale comunităților evreiești.”
Pentru a ghida IHRA în activitatea sa, următoarele exemple pot servi drept ilustrații:
Manifestările antisemitismului pot include atacuri la adresa statului Israel, conceput ca o colectivitate evreiască. Cu toate acestea, critica statului Israel sub o formă asemănătoare cu critica oricărei alte țări nu poate fi considerată antisemită. Antisemitismul acuză adeseori evreii de conspirație împotriva umanității și este adeseori folosit pentru a da vina pe evrei „pentru că lucrurile nu merg bine”. El se exprimă verbal, în scris, sub formă vizuală și prin acțiuni și recurge la stereotipuri sinistre și la trăsături de caracter negative.
Exemplele contemporane de antisemitism în viața publică, în mass-media, în școli, la locul de muncă și în sfera religioasă pot include, ținând seama de contextul general, următoarele aspecte, fără a se limita însă doar la acestea:
- acțiuni de incitare, ajutare sau justificare a uciderii sau a vătămării evreilor în numele unei ideologii radicale sau al unei percepții radicale a religiei;
- formularea unor acuzații false, dezumanizante sau stereotipice despre evrei ca atare sau despre puterea evreilor ca forță colectivă – de exemplu, dar nu numai, mitul despre o conspirație evreiască mondială sau despre controlul mass-mediei, al economiei, al guvernelor sau al altor instituții sociale de către evrei;
- acuzarea evreilor ca popor ca fiind responsabili de fapte reprobabile reale sau imaginare comise de un singur evreu sau grup de evrei, sau chiar de fapte comise de către neevrei;
- negarea existenței, a amplorii, a mecanismelor (de exemplu, camerele de gazare) sau a intenției genocidului populației evreiești comis de către Germania național-socialistă și de suporterii și complicii acesteia în timpul celui de-al doilea război mondial (holocaustul);
- acuzarea evreilor ca popor sau a Israelului ca stat de inventarea sau exagerarea holocaustului;
- acuzarea cetățenilor evrei ca fiind mai loiali Israelului sau presupuselor priorități ale evreilor în întreaga lume decât intereselor națiunilor din care fac parte;
- refuzarea dreptului evreilor la auto-determinare, de exemplu, susținând că existența statului Israel este un fapt rasist;
- aplicarea unor standarde duble prin faptul că i se solicită acestuia un comportament care nu se solicită sau așteaptă din partea niciunei alte națiuni democratice;
- utilizarea unor simboluri și imagini asociate antisemitismului clasic (de exemplu, acuzarea evreilor de uciderea lui Iisus sau de sacrificii rituale) pentru a caracteriza Israelul sau israeliții;
- compararea politicii israeliene contemporane cu cea a naziștilor;
- atribuirea responsabilității pentru acțiunile statului Israel întregii colectivități a evreilor.
Actele antisemite reprezintă o infracțiune atunci când sunt definite ca atare prin lege (de exemplu, în anumite țări, negarea holocaustului sau distribuirea unor materiale antisemite).
Infracțiunile sunt antisemite atunci când țintele atacurilor, fie că este vorba de persoane sau de proprietăți (cum ar fi clădiri, școli, lăcașuri de cult și cimitire) sunt alese pentru că sunt, sau sunt percepute a fi, evreiești sau asociate evreilor.
Discriminarea antisemită este refuzul de a acorda evreilor oportunități sau servicii disponibile pentru ceilalți și este ilegală în multe țări.
A
se citi pe aceeaşi temă şi Comunicatul Comisiei Europene din 10 decembrie 2018
