11 August 2019

S-a stricat! Acum ce-i de făcut?
Imaginează-ţi că eşti un amator începător. Te-ai trezit în toiul nopţii, pentru că insomnia pare să fie o excelentă motivaţie de a practica radioamatorismul, precum şi un «pretext» pentru a ieşi în eter şi a genera acolo niscai zgomote. Deschizi radioul, acţionezi emiţătorul şi următorul lucru cu care ai de-a face este ... întunericul. Siguranţa care îţi protejează aparatul a plesnit şi nicio luminiţă nu mai pâlpâie în echipamentul cu care obişnuieşti să-ţi încălzeşti shack-ul. 
Te scoli în picioare, resetezi siguranţa, îţi închei halatul şi deschizi din nou transiverul. Te aşezi şi acţionezi emisia. Un nou poc şi ... tot beznă.
Ce e acum de făcut?
Primul lucru pe care îl pricepi este că ceva nu e în regulă. Aceasta ar trebui să fie la mintea cocoşului, radioul tocmai a deconectat siguranţa şi transiverul a amuţit, însă câteodată lucrurile nu sunt chiar atât de evidente. Uneori ceva e stricat, dar nu e nici pe departe atât de limpede precum diferenţa dîntre lumină şi întuneric. De pildă s-ar putea să fi trecut pe emisie şi raportul de unde staţionare (SWR-ul) a atins valori prea mari. Poate nici n-ai observat asta dacă radioul era reglat să monitorizeze puterea de ieşire sau controlul automat al amplificării (AGC-ul) care îţi arată cât de eficientă este emisia ta în eter.

Pentru a putea observa dacă ceva nu este în regulă important este să fii atent. Dacă te vei limita la şederea în faţa staţiei pălăvrăgind fericit şi tâmp la microfon aceasta te va costa bani şi alte necazuri la un moment dat – atunci când vei înceta să fii atent.
Aşadar, pentru a descoperi ce e stricat începi prin a observa ce anume nu e în regulă.
Dacă ai început să bănuieşti că ceva s-a deteriorat şi nu te afli în apropierea radioului tău cu un stingător de incendiu în mână sau cu lacrimile şiroind pe obraz pentru că tocmai ţi-ai buşit noul transiver poţi trece la următoarea fază a acestei mici aventuri.

Un lucru care trebuie spus este că, ajuns la acest punct, este extrem de uşor să agravezi situaţia. Agravarea se manifestă prin tot felul de simptome, durere, fie ea fizică - cum ar fi arsuri de radiofrecvenţă, fum, scântei -  fie suferinţă mentală.
Arta depanării este procesul încercării de a afla ce se întâmplă. Unii oameni ştiu instinctiv cum se procedează, alţii doar bâjbîie în jurul echipamentului, deconectează şi reconectează, trăgând speranţă că va fi bine. Însă a spera că va fi bine nu e tocmai cel mai bun plan cu putinţă.

Unul dintre aspectele de bază ale depanării este încercarea de a-ţi imagina ce s-a întâmplat, de a te documenta. Notează ce ai constatat. Ştiu că vei sări peste această parte, însă asta te va ustura, vei ajunge să regreţi, şi atunci voi fi aici ca să-ţi amintesc că eu ţi-am spus cum să faci. Aşa că lasă lenevia şi pune totul pe hârtie. Fii meticulos. Nu uita că e exclusiv spre binele tău, şi nu pentru a-mi satisface mie curiozitatea. Dacă măsori o valoare acum şi e de 7 ohmi, iar după ce schimbi ceva şi măsori din nou îţi indică 23 de ohmi şi nu ai notat valorile nu îţi vei aminti niciodată. Mai ales dacă între cele două măsurători a trecut o săptămână.

Următorul concept de bază este acela de a proceda la cât mai puţine schimbări, preferabil la o singură modificare la un moment dat. Mie mi-e uşor să spun asta, în vreme ce lobul reptilian al creierului tău încearcă să decidă pe cine să ucidă mai întâi şi cât de tare s-o iei apoi la sănătoasa. Există o tendinţă în timpul panicii, care te face să-ţi agiţi frenetic mâinile şi să scotoceşti bezmetic ici şi colo fără noimă. Impulsul de a proceda astfel este puternic. Opune-te impulsului din toate puterile. Din nou, ştiu că vei ignora acest sfat, iar eu mă voi abţine să-mi mai cânt refrenul «ţi-am spus eu», însă «mai puţin» în astfel de cazuri poate însemna «mai mult». E un aspect important. Dacă modifici două lucruri prin aceasta tocmai ţi-ai dublat numărul cauzelor posibile. Dacă modifici trei lucruri ai acum de-a face cu şase cauze diferite, iar dacă schimbi patru lucruri am ajuns deja la 24 de versiuni diferite ale problemei. Păstrează lucrurile simple.

Al treilea concept este testarea lucrurilor. Cu cât testul e mai simplu e cu atât mai bine. De exemplu, ai conectată antena potrivită, nu-i aşa? Alimentatorul furnizează tensiunea corectă, nu-i aşa? Squelch-ul e deschis, nu-i aşa? Microfonul e conectat, nu-i aşa? Testează fiecare dintre aceste elemente, unul câte unul. Cu cât mai mult te ocupi de depanare cu atât mai mult această listă va deveni pentru tine a doua natură. În acest moment probabil că mă înjuri pentru că nu ţi-am pus la dispoziţie o listă gata întocmită. Acest lucru se întâmplă pentru că shack-ul meu nu se aseamănă absolut deloc cu shack-ul tău. În plus shack-ul tău se schimbă necontenit. În afară de aceasta noi trebuie să deprindem abilitatea depanării, iar eu am deprins-o deja. Ca să fiu sincer, sunt cunoscut şi eu pentru erorile mele, ce zici de asta?

Al patrulea concept este referitor la aparatura de testare. Există o tendinţă în comunitatea noastră de a cumpăra numeroase dispozitive ingenioase (gadgeturi). Un voltmetru, un ohmmetru, un ampermetru, un SWR-metru (măsurător al undelor staţionare), un osciloscop, un VNA,  şi lista ar putea continua. Cu cât mai multe jucării, cu atât mai bine. E drept că jucăriile – vreau să zic instrumentele - pot fi de ajutor, dar ele nu oferiă răspunsuri la orice întrebare. Te confrunţi aşadar cu o chestiune mai importantă. Dacă măsori ohmi, dar ai nevoie de volţi instrumentul nu te poate ajuta. Aşa că în loc să te concentrezi pe ce instrument să mai achiziţionezi concentrează-te pentru a afla de ce fel de măsurători ai nevoie ca să te lămureşti că ceva funcţionează sau nu funcţionează.

Ştiinţa depanării nu este apanajul natural al tuturor. Ştiu asta, am văzut persoane extrem de panicate distrugând aparatură foarte scumpă, am văzut savanţi străluciţi făcând erori prosteşti şi am auzit relatări despre fizicieni care s-au aflat la un pas de electrocutare – aşadar nu te jena să spui că nu eşti sigur cum anume trebuie să depanezi ceva.
Poţi învăţa. Noi cu toţii am făcut-o, inclusiv eu însumi.
Sunt Onno VK6FLAB

Onno Benschop VK6FLAB (da, în Australia se eliberează şi astfel de indicative) a fost autorizat ca radioamator în Perth, Western Australia în anul 2010. El întreţine un podcast pe teme radioamatoriceşti (podcasturi = fişiere multimedia distribuite prin internet în format audio şi video, pentru a fi rulate pe dispozitive mobile sau calculatoare). Articolul de faţă este o transcriere a unui astfel de material (reprodus şi pe pagina Southgate Amateur Radio News) din seria «Bazele radioamatorismului» produsă de Onno.  
El scrie în introducerea rubricii: «Iniţierea în minunatul hobby al radioamatorismului poate fi descurajatoare şi totodată incitantă, dar poate deveni extrem de plină de satisfacţii. În fiecare săptămână examinez câte un aspect diferit al hobby-ului, felul în care te poţi integra în acesta şi cum poţi obţine cele mai bune rezultate în cele 1000 de faţete pe care le reprezintă radioamatorismul.»
Pentru alte episoade se poate vizita pagina sa http://vk6flab.com/. El poate fi contactat direct prin e-mail la adresa CQ@vk6flab.com
(Traducere şi adaptare de YO4PX)

Articol anterior: Definiţia antisemitismului adoptată şi de România
   
*   *   *

About Me

My photo
Constanţa, Constanta, Romania

ARHIVA ARTICOLELOR

free counters Stats Copyright©Francisc Grünberg. Toate drepturile rezervate. All rights reserved