Gardieni, persoane speciale şi hărţuitori
Unul dintre subiectele recurente din experienţa mea de radioamatori este cel asociat cu persoane care folosesc hobby-ul ca un prilej pentru a genera nemulţumiri. Aceasta se manifestă sub numeroase forme, cea extremă fiind hărţuirea («bullying», vezi explicaţia termenului în Wikipedia – nota mea, YO4PX) însă apare şi sub înfăţişarea «gardienilor» şi a negativiştilor.
de
Onno Benschop, VK6FLAB
Este important să înţelegem că deşi acest comportament nu se limitează la radioamatorism, se pare că avem parte de el în doze mai mari decât în alte domenii.
Atunci când soseşti în această comunitate, plin de entuziasm, animat de dorinţa de a învăţa, este posibil să rămâi uimit cât de negativişti pot fi unii membri ai comunităţii. S-ar putea să te procopseşti şi cu un amic «special», care te va urmări peste tot, fie în eter, fie online - mai rar în viaţa reală - şi care şi-a asumat misiunea de a-ţi face viaţa un infern.
Comportamentul se manifestă prin afirmaţii despre inadecvarea autorizaţiei tale, a echipamentului tău, a sexului tău, a cunoştinţelor tale, a procedurii autorizării tale, a frecvenţei pe care emiţi, a modului de lucru pe care l-ai ales, şi în general despre orice care nu e pe placul celui care îţi pune însăşi existenţa sub semnul întrebării.
Această gen de comportament este cunoscut sub denumirea «paza porţilor de acces» («gatekeeping», conform Lexico: activitatea de a controla şi prin extensie de a limita accesul general la ceva - nota mea, YO4PX), iar în radioamatorism îl întâlnim în mod frecvent. Se pare că «gardienii» nu au nimic altceva de făcut decât să-i consilieze pe noii radioamatori, să-i dojenească, de regulă cu scopul de a-i lămuri de ce ar trebui să se lase de hobby sau de ce nu merită să fie consideraţi radioamatori.
În plus faţă de aceste îndeletniciri încântătoare asist în mod frecvent la enunţuri sexiste, rasiste şi altele asemănătoare diseminate în rândurile comunităţii noastre şi care nu ar putea fi trecute cu vederea de pildă la locul de muncă, şi cu atât mai puţin în mediul familial.
De ce tolerăm noi în comunitatea noastră acest comportament extrem, câtă vreme în restul vieţii noastre el este categoric descurajat şi poate avea ca rezultat consecinţe grave, cum ar fi concedierea sau acţiuni în instanţă?
În relaţiile noastre cotidiene ne acordăm reciproc respect, un respect care ar trebui să fie prezent pretutindeni, indiferent de ambianţă, fie ea una profesională, domestică sau, în acest caz, într-un hobby.
S-a afirmat că unele persoane din radioamatorism consideră obţinerea autorizaţiei de radioamator ca fiind cea mai importantă realizare a vieţii lor. Îmi vine în minte expresia FIGJAM (acronimul expresiei din jargonul urban australian «Fuck, I am good, just ask me», care exprimă o stare autoadmirativă de triumf după realizarea cu succes a unei sarcini, câştigarea unui concurs sau a unei diplome sau pur şi simplu o autoironie şi glumă – nota mea, YO4PX), pentru a-i descrie pe unii radioamatori merituoşi.
Aşadar ce poţi face atunci când te confrunţi cu un trol tenace, sau ţi se spune că nu te ridici la înălţimea aşteptărilor pentru că nu ştii telegrafie, ori ajungi ţinta altor declaraţii denigratoare?
Iniţial ţi-aş fi recomandat să-l ignori pe trol şi să-ţi vezi de drum. În cele mai multe cazuri nu ai făcut nimic rău şi nu ai nimic de câştigat încercând să demonstrezi asta. Numai că există o problemă. Hărţuitorul nu va păgubi cu nimic. Vorbim în acest caz de hărţuitori, de mai mare sau mai mică anvergură -, ei tot hărţuitori rămân. Ceea ce înseamnă că atacurile vor continua până când hărţuitorul se va plictisi. Până atunci vei fi nevoit să-i suporţi agresiunile, ceea ce nu este tocmai indicat pentru sănătatea ta mentală sau sănătatea mentală a persoanelor din jurul tău. Nu e un lucru rezonabil.
Ca membri ai comunităţii este de datoria noastră – adică datoria mea şi datoria ta – să condamnăm acest comportament şi să-l expunem în adevărata sa lumină: o manifestare dezgustătoare, elitistă, sexistă, rasistă, de «gardian». Unii mi-au spus că ceea ce afirm există doar în imaginaţia mea şi că ar trebui să abandonez acest subiect, iar eu le răspund: Nu. Acesta este şi hobby-ul meu şi trebuie să am un cuvânt de spus în privinţa comunităţii căreia doresc să-i aparţin.
Astfel că în loc de a tăcea noi, ca şi comunitate, trebuie să devenim mai activi. Cred că noi - adică tu şi cu mine – trebuie să-i cerem socoteală unui hărţuitor, atunci când îl întâlnim. Trebuie să-l înfruntăm, indiferent de gradul de satisfacţie sau de insatisfacţie care ar putea rezulta din această înfruntare. Este nevoie să arătăm că există nişte limite care nu trebuie depăşite.
De exemplu, ai putea să-i spui cam aşa:
«Îţi mulţumesc pentru comentariul tău. Nu cred că denotă un spirit caracteristic radioamatorismului. Te rog să încetezi.»
Nu va duce la încetarea atacurilor hărţuitorului, dar se va obţine totuşi câte-ceva. Dacă lucrurile se petrec online se va semnala viitorilor cititori că ceva nu e în regulă, iar în eter va atrage atenţia colegilor utilizatori ai frecvenţei că ceea ce se întâmplă nu ţi se pare OK.
Se vor obţine şi alte beneficii. Ţie îţi va da sentimentul participării active la treburile din jurul tău, ceea ce e preferabil resemnării la rolul de victimă. De asemenea va indica hărţuitorului că purtarea sa este inacceptabilă.
Cred că singura cale de ieşire din lupta cu războinicul tastaturii, cu trolul repetitiv - o luptă în care am ajuns să fim implicaţi - este aceea de a proceda diferit, de a face gălăgie, de a isca o lumină şi de a descuraja un astfel de comportament vicios.
Din observaţii personale pot să spun că ceea ce am făcut ca şi comunitate nu dă rezultate. Dimpotrivă, lucrurile se înrăutăţesc. Ajungem să înstrăinăm de comunitate oameni de toată isprava, care ar dori să contribuie la hobby cu ceva şi nu facem nimic pentru a-i descuraja pe cei prea siguri pe poziţiile lor şi care nu resimt niciun fel de jenă pentru maniera în care încearcă să-şi exprime pe această cale superioritatea.
Faceţi-vă glasul auzit. Trageţi-i la răspundere.
«Îţi mulţumesc pentru comentariul tău. Nu cred că denotă un spirit caracteristic radioamatorismului. Te rog să încetezi.»
Sunt Onno VK6FLAB
Onno Benschop VK6FLAB (da, în Australia se eliberează şi astfel de indicative) a fost autorizat ca radioamator în Perth, Western Australia în anul 2010. El întreţine un podcast pe teme radioamatoriceşti (podcasturi = fişiere multimedia distribuite prin internet în format audio şi video, pentru a fi rulate pe dispozitive mobile sau calculatoare). Articolul de faţă este o transcriere a unui astfel de material (reprodus şi pe pagina Southgate Amateur Radio News) din seria «Bazele radioamatorismului» produsă de Onno.
El scrie în introducerea rubricii: «Iniţierea în minunatul hobby al radioamatorismului poate fi descurajatoare şi totodată incitantă, dar poate deveni extrem de plină de satisfacţii. În fiecare săptămână examinez câte un aspect diferit al hobby-ului, felul în care te poţi integra în acesta şi cum poţi obţine cele mai bune rezultate în cele 1000 de faţete pe care le reprezintă radioamatorismul.»
Pentru alte episoade se poate vizita pagina sa http://vk6flab.com/. El poate fi contactat direct prin e-mail la adresa CQ@vk6flab.com
(Traducere şi adaptare de YO4PX)
Poate
vreţi să citiţi şi
Articol anterior semnat dr Onno Bennschop: S-a stricat. Acum ce e de făcut?
Secţiunea
despre «troli» din articolul Comentatorul mioritic de YO4PX
* * *
