CW vs. SMS şi CW vs. FT8

Probabil că numeroşi radioamatori din lume îşi amintesc de o inedită competiţie desfăsurată în mai 2005 pe postul TV american NBC în cadrul emisiunii The Tonight Show a cunoscutei personalităţi TV Jay Leno (înscris în Galeria celebrităţilor TV): un concurs între doi radioamatori care folosesc codul Morse pe de o parte şi doi tineri (pe vremea aceea) experţi în «texting», expedierea de mesaje SMS cu ajutorul telefoanelor lor inteligente. Cel puţin unul dintre cei aflaţi în studio a fost convins că «textiştii» vor câştiga.

Chip Margelli K7JA a fost cel care a transmis textul în telegrafie, iar Ken Miller K6CTW a fost cel care l-a recepţionat. Echipa mesajelor tastate prin SMS a fost compusă din campionul mondial Ben Cook din Utah (deţinătorul recordului Guiness în 2004, 2005 şi 2009) şi prietenul său Jason. 
Radioamatorii au precizat că textul în telegrafie a fost transmis la viteza de circa 29 de grupe pe minut (145 de semne), ceea ce reprezintă doar o jumătate din viteza la care ei sunt capabili să transmită şi să recepţioneze în condiţii ideale (nemaipunând la socoteala emoţia cauzată de audienţa TV a postului care s-a cifrat în timpul emisiunii la 20 de milioane de telespectatori).

Victoria a fost de partea radioamatorilor, spre imensa satisfacţie a hamilor şi, mai cu seamă, a celor pasionaţi de limbajul punctelor şi liniilor. Iată videoul:

În cea de a doua competiţie, care a avut loc recent, videograful Richard Newstead G3CWI (şi director executiv al SOTA BEAMS), aflat pe vârful unui deal alături de un amic radioamator, în cadrul unei activităţi Summits on the Air (SOTA) îşi propune în introducerea videoului său cu nr. 14 din seria Ham Radio Adventures să elucideze «una dintre cele mai presante dileme din radioamatorismul zilelor noastre: care este mai bun mod de lucru, FT8 sau CW?»

Regulile concursului au fost simple: fiecare dintre competitori (dintre care cel care a lucrat în  CW este chiar realizatorul videoului) a avut la dispoziţie câte 30 de minute, în timpul cărora s-a străduit să realizeze un număr cât mai mare de legături, folosind o putere de ieşire de 5 waţi şi o antenă verticală. După încheierea concursului participanţii s-au retras la bodegă la o bere pentru a-şi compara rezultatele: 10 legături în FT8 faţă de 15 legături în CW. Richard încearcă să tragă şi nişte concluzii: deşi experimentul nu a avut pretenţia de a emite judecăţi de valoare stiinţifice şi unii ar putea să bănuiască că a fost doar un pretext străveziu pentru retragerea la cârciumă, a relevat totuşi un fapt interesant, şi anume că FT8 are o productivitate de legături deosebit de consistentă, de care se bucură extrem de numeroşi radioamatori - mult mai mulţi decât în telegrafie -, ceea ce permite presupunerea că productivitatea legăturilor în FT8 va continua să se menţină pentru o îndelungă perioadă de timp, în vreme ce numărul legăturilor realizate în telegrafie în benzile de radioamatori a scăzut destul de dramatic. De aceea este posibil că dacă s-ar întreprinde o cercetare pentru o perioadă mai extinsă s-ar putea ajunge la posibilitatea ca FT8 să iasă învingător în competiţia cu CW.
(Interesante comentarii ale cititorilor se găsesc în subsolul videoului - nota mea, YO4PX)

(Documentare, comentarii, traducere şi prezentare de YO4PX. Surse: NBC/Jay Leno, Ham Radio Adventures, YouTube, Wikipedia, QRZ.com)

*   *   *

 

Înapoi la pagina principală