«DXpediţie» în YOFF-021
De câţiva ani n-am mai lucrat din comuna Istria, jud. Constanţa, QTH-ul meu alternativ, înscris şi pe autorizaţie. (O funcţionară neatentă de la ANCOM a înscris la adresă strada Traductorului în loc de strada Tractorului. Ştia ea ceva ...) Merg cu XYL-ul la Istria în sezonul cald mai ales pentru a mă relaxa, pentru a respira aer curat şi a asculta cântecul păsărilor, pentru a face şi ceva mişcare, după aerul poluat şi zgomotul miilor de maşini care trec zilnic pe bulevardul Tomis din Constanţa. Fiind o persoană destul de comodă, mi s-a părut cam peste mână să transport prea des o staţie şi accesoriile sale pentru câteva ore de operare, în condiţii tehnice mai dezavantajoase decât cele de la oraş.
Cu toate acesta, atunci când am descoperit că Istria, fiind situată în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, ar putea prezenta interes pentru vânătorii de QSO-uri cu amatorii care se deplasează şi lucrează din diverse parcuri naţionale şi rezervaţii în cadrul programului World Fauna and Flora, m-am decis că vara aceasta voi încerca să-mi înving reţinerile şi lenevia şi să realizez cât mai multe legături din casa de la ţară. Iniţial prima acţiune fusese programată pentru weekend-ul anterior, dar un cod galben care ameninţa cu ploi deluviene şi vijelii m-a obligat să amân plecarea pentru 17 iunie – deşi până la urmă codul galben s-a dovedit a fi mai mult o sperietoare pentru dobrogeni. De plouat a plouat într-adevăr, dar furtuni devastatoare nu s-au produs...
Vineri 17 iunie la ora 12.00 am ajuns cu aparatura la Istria şi am început cu montarea antenei, un venerabil vertical cu trapuri Hy-Gain 14AVQ pentru benzile de 40, 20, 15 şi 10 metri. Din primul moment s-a vădit că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din «rezervaţie». După ce a zăcut demontată în două bucăţi vreo doi ani într-o încăpere auxiliară expusă la umezeală şuruburile cu care se fixează pe «pilonul» meu de 2 metri au cam ruginit. În plus, nu găseam cheia de 17 cu care şuruburile urmau să fie strânse, aşa că a trebuit să le tratez cu vaselină, în lipsă de altceva, şi apoi să le strâng cu patentul, în timp ce cu o mână ţineam antena , iar XYL-ul făcea echilibristică, străduindu-se să menţină şi ea antena înaltă de 5,40 metri şi grea de 4,5 kg. în poziţia necesară. După ce în sfârşit antena se făloşea măreaţă în mijlocul grădinii, neobturată de niciun pom, a urmat fixarea celor 8 radiale, toată treaba desfăşurându-se în condiţiile unei temperaturi de 32 de grade la umbră şi 45 de grade la soare! Mijlocul grădinii era acoperit de un strat gros de iarbă uscată, spicele sale ne înţepau cu mii de ace picioarele încălţate doar în papuci de plajă. Până la urmă 6 din cele 8 radiale s-au dovedit aproape total inutile, toate QSO-urile s-au derulat în banda de 20 de metri, cu excepţia câtorva legături în 40 de metri CW, unde zgomotul s-a menţinut constant la S9 +20 dB şi apelurile nu se soldau cu răspunsuri prea numeroase. În 17 şi 15 metri se auzeau doar câteva staţii în telegrafie, dar de răspuns la CQ-urile mele WFF n-a răspuns nimeni. Benzile de 12 şi 10 metri erau închise.
Am tras din casă cablul coaxial care până la antenă avea o lungime de vreo 30 de metri (curtea are o lungime de 75 de metri) şi apoi am înşirat aparatura de deplasare pe birou: un FT-897 la 100 de waţi, un alimentator Alinco DM-330MVE, un transmatch miniatural Heathkit HFT-9A (mai mult o jucărie decât o sculă serioasă), un filtru trece-jos Bencher YA-1 (nu toţi vecinii din jur au TV prin cablu sau antene parabolice, iar unele dintre televizoarele lor bănuiesc că datează din secolul trecut) şi cheia de manipulare iambică BY-2, tot de la Bencher. Transmatchul era necesar pentru obţinerea unui SWR acceptabil pe toată întinderea benzii de 20 de metri şi pe benzile WARC pe care intenţionam să fac câteva legături. Desigur, antena nu era destinată lucrului pe benzile «noi» şi nici nu putea performa la fel de bine ca în benzile clasice, dar ştiam din experienţă că atunci când e propagare lucrul este totuşi posibil, am realizat DXCC-ul pe 12, 17 şi 30 de metri acum mai mulţi ani acordând chinuit un 12AVQ cu acelaşi transmatch de jucărie.
De la primele teste s-a văzut că ceva nu e în regulă, în zadar suceam butoanele transmatchului că SWR-ul (ridicat) nu se modifica deloc. Am desfăcut cutiuţa şi am văzut imediat că două lipituri erau desfăcute, probabil ca urmare a strângerii prea energice a unei mufe PL-259 în conectorul SO-239, ceea ce l-a deplasat din strânsoarea şurubului şi a cauzat defecţiunea. Am regretat că nu am cărat cu mine mult mai solidul antenna tuner MFJ-962C de 1,5 kW, pe care îl folosesc la Constanţa. După repararea celor două lipituri situaţia a revenit la normal, mă puteam acorda destul de uşor cu SWR 1:1 atât în porţiunea de telegrafie cât şi în jurul frecvenţei de 14244 kHz în SSB, răsucind butoanele miniaturale ale transmatchului. Din fericire n-am uitat să iau de acasă ciocanul de lipit şi fludorul ... În casă arşiţa de afară nu se simţea, erau 22 de grade.
Frecvenţa în fonie era tocmai ocupată cu o altă activare FF, aşa că am încercat să lansez un apel puţin mai sus. Instantaneu s-a format un pailap masiv, cu semnale extrem de puternice din toată Europa, dar chemau şi câteva staţii din Rusia asiatică. Au fost perioade în care făceam şi 8-10 legături pe minut, urmate apoi de pauze, în care nu mai răspundea nimeni. Însă era suficient ca una dintre staţiile lucrate să mă înscrie pe DX Cluster-ul OH2AQ pentru formarea unui nou pailap. Disciplina celor care chemau a fost remarcabilă, era suficient să extrag din vacarm câte un fragment de indicativ pentru ca ceilalţi să se abţină de la a mai chema. Unii nu ştiau ce înseamnă WFF şi chemau doar pentru că m-au găsit semnalat pe cluster, şi a trebuit să le explic rapid semnificaţia numărului de referinţă YOFF-021, însă marea majoritate erau avizaţi ce se întâmplă de obicei în jurul frecvenţelor terminate în 44 şi mulţumeau pentru QSO cu salutul ecologic devenit deja tradiţional «44».
În total s-au adunat în log 291 de legături într-o perioadă însumată de circa 8 ore, cu numeroase pauze intercalate, necesare unor treburi gospodăreşti destul de neglijate şi întârziate, dar şi unor obligaţii de socializare: aspirator, tăiatul unor crengi uscate ale pomilor fructiferi, amorsarea hidroforului, spălatul terasei şi al aleilor cu jet de apă, un prânz frugal la umbra nucului, şi nu în ultimul rând discuţia tradiţională de regăsire cu vecinii noştri dinspre vest, cei ai căror câini şi-au asumat voluntar şi paza casei noastre în perioadele lungi în care nu suntem prezenţi acolo ... N-am uitat nici de data asta să-i recompensăm pe labradorul Lord şi pe lupul ciobănesc Molda pentru serviciile lor.
Majoritatea legăturilor au avut loc în SSB, dar şi apelurile în CW au produs destul de multe răspunsuri. Din cele 15 semnalări pe cluster 7 sunt pe frecvenţele de SSB şi 8 în CW. Prima semnalare a fost făcută de vechiul meu prieten Jukka OH3GZ, cu care ne-am reîntâlnit acum atât în SSB cât şi în telegrafie după vreo 12 ani ... Am lucrat staţii din 38 de entităţi DXCC de pe 4 continente (un EA8 din Africa, 4X, A6 şi UA9/0 din Asia), dintre care cele mai depărtate, realizate cu destulă greutate, au fost QSO-urile cu VR2UW în CW şi KC9KBB în SSB, pe care eu i-am chemat şi care abia m-au auzit. În schimb VE1WT m-a chemat el în telegrafie şi a adăugat «gd sigs in NS » (Nova Scotia). Am fost chemat pe 14.044 kHz şi de două staţii din UA0L, estul extrem rusesc. Din păcate propagarea nu m-a ajutat să prind nici măcar o singură legătură cu YO. Data viitoare voi pregăti de acasă un G5RV şi îl voi întinde între doi salcâmi uriaşi, pentru a putea lucra seara şi noaptea şi în 80 de metri. Vechiul G5RV pe care îl aveam a fost rupt de o furtună, iar izolatorul central şi cablul de coborâre au dispărut ca prin minune ...
Noaptea care a urmat a fost destul de scurtă şi zgomotoasă. O vulpe ieşită la vânătoare de găini a provocat timp de ore întregi concertul de lătrături al tuturor câinilor din zonă. Am şi zărit-o pe cumătră în lumina felinarului, trecând tacticos pe uliţă şi producând un fel de scheunat sinistru, ca răspuns la hămăiturile potăilor ... Probabil că ieşise din grădina mea de 4000 de metri pătraţi încărcată de vegetaţie, care se aseamănă vara mai mult cu o junglă în miniatură decât cu un spaţiu îngrijit. Am reuşit să adorm abia când se lumina deja de ziuă şi lătrăturile câinilor au fost înlocuite de cântecul vrăbiilor, graurilor, guguştiucilor, mierlelor, ciocănitorilor şi al familiei de pupeze care şi-a făcut cuibul sub streaşina casei.
A doua zi am mai făcut la repezeală 27 de legături, apoi am demontat cu strângere de inimă aparatura şi antena şi ne-am întors la Constanţa, trecând printr-o Mamaia deja destul de aglomerată de maşinile turiştilor de weekend. Aş mai fi stat, dar obligaţii profesionale mă chemau la oraş.
A doua zi am mai făcut la repezeală 27 de legături, apoi am demontat cu strângere de inimă aparatura şi antena şi ne-am întors la Constanţa, trecând printr-o Mamaia deja destul de aglomerată de maşinile turiştilor de weekend. Aş mai fi stat, dar obligaţii profesionale mă chemau la oraş.
Ajuns la Constanţa şi făcând fără greutate câteva legături DX în etapa de telegrafie a concursului All Asia am realizat din nou ce importanţă enormă are înălţimea la care este montată antena. Cu verticalul 12AVQ de la oraş, pus la 18 metri pe terasa blocului sunt auzit cu relativă uşurinţă în condiţii de pailap practic de orice DX pe care îl aud, în vreme ce cu antena montată la mică înălţime de sol şi cu aceeaşi putere de 100 de waţi legăturile DX de la ţară sunt mult mai dificile.
Voi reveni cât de curând în YO-FF 021, mai bine pregătit, pentru a încerca din nou bucuria indescriptibilă a operatorului aflat «de cealaltă parte a pailapului». Merită tot efortul ...
Legăturile din Istria sunt valabile şi pentru programul de diplome «Obiective istorice româneşti» (cetatea Histria, YO-00306/CT-F07).
Legăturile din Istria sunt valabile şi pentru programul de diplome «Obiective istorice româneşti» (cetatea Histria, YO-00306/CT-F07).
44 tuturor vânătorilor şi activatorilor World Fauna and Flora!
