Louis McFadin, W5DID: Spaţiul cosmic, meseria mea timp de aproape 30 de ani

Acest articol a apărut pe saitul DXCoffee la 3 octombrie 2011 sub semnătura lui Christian Diemoz IX1CKN, care şi-a dat cu amabilitate acordul la publicarea sa în traducere românească pe această pagină de internet. 

Atunci când scrii despre experimentele radio din spaţiul cosmic cea mai dificilă sarcină este aceea de a obţine informaţii de la sursă. Totul pe internet e fragmentat sau sub formă de pdf-uri ce pot fi folosite în domeniul educaţional. Relatările individuale sunt rare. Aşa că atunci când, urmare unui comentariu din articolul nostru anterior, am reuşit să intru în legătură cu Louis McFadin W5DID am simţit că acesta este un moment special.

Louis, care trebuie să adăugăm, este şi acum un radioamator activ, a lucrat pentru NASA în diferite funcţii, multe dintre acestea având de-a face cu experimente radioamatoriceşti realizate din spaţiu, cum e cazul programului SAREX (Space Amateur Radio Experiment, premergătoarea programului ARISS, Amateur Radio on the International Space Station).  Având în vedere disponibilitatea lui Louis de a răspunde întrebărilor unui interviu, am considerat potrivit să-l întreb despre acele aspecte care nu se regăsesc în detaliu în materialele postate pe internet.

Înainte de a vorbi despre munca dumneavoastră hai să discutăm despre pasiunea dumneavoastră pentru radio: cum aţi ajuns să posedaţi o autorizaţie de radioamator?

Am fost interesat de radioamatorism încă din liceu. În şcoala la care învăţam exista un club de radioamator şi membrii săi mi-au trezit interesul. Tatăl meu lucra mereu cu radiouri şi se ocupa de electronică. Şi acest lucru a constituit pentru mine o sursă de inspiraţie.

Aţi lucrat pentru NASA între 1967 şi 1995. Care a fost exact rolul dumneavoastră şi ce anume v-a determinat să lucraţi pentru Agenţie?

Am fost interesat de călătoria în spaţiu de pe vremea când eram un băieţel. Trăiam în vestul Texasului şi obişnuiam să-mi mut patul afară în timpul verii ca să pot vedea stelele în fiecare noapte, până când mă duceam la culcare. Îmi plăceau toate programele despre călătoriile în spaţiu. Mi-am promis să călătoresc eu însumi în spaţiu într-o bună zi. N-am reuşit, dar am făcut multe lucruri care au ajuns în spaţiu.

Am avut multe roluri în timpul perioadei de la NASA. Am început să lucrez ca inginer proiectant de sisteme de instrumente pentru programul Apollo. Aceasta m-a condus spre proiectarea de sisteme pentru Apollo şi pentru experimentele lunare orbitale. Am fost manager de proiect pentru un experiment cu Apollo 17 şi pentru un altul cu programul Apollo Soyuz.

Când şi cum s-a cristalizat ideea experimentării radioamatorismului din spaţiu? Şi care dintre aceste experimente a fost cel mai pasionant?

Am avut şansa de a lucra la folosirea unei staţii de radioamator pentru zborurile cu echipaj uman, atunci m-am implicat cu adevărat. Cred că primul handy luat de Owen Garriot W5LFL în spaţiu a fost un moment deosebit de emoţionant. Apoi staţia de radioamator a lui Tony England a fost şi mai pasionantă, dat fiind că includea SSTV şi Packet alături de fonie.

Ce a constituit cea mai mare provocare în legătură cu radioamatorismul practicat din spaţiu?

Dificultatea de a-i convinge pe managerii de la NASA să accepte luarea staţiilor la bord.

Cum evaluaţi contribuţia organizaţiilor de radioamator, cum ar fi ARRL, în procesul experimentării?

ARRL ne-a acordat întotdeauna un sprijin deosebit în ceea ce făceam. Chiar ne-a pus la dispoziţie fonduri pentru a ne ajuta să achiziţionăm materialele.

În domeniul VHF/UHF aproape totul a fost experimentat în fonie, packet, SSTV etc. … N-am avut niciodată transmisiuni în unde scurte de pe navete, de pe Mir sau de pe Staţia spaţială internaţională. De ce?

A lucra în unde scurte de pe o navetă sau de pe SSI este un lucru deosebit de dificil. Este nevoie de o antenă lungă şi de putere mare. Mai e nevoie şi de un radioamator dispus să sucească butonul VFO-ului şi să caute staţii cu care să comunice. Majoritatea astronauţilor şi cosmonauţilor doresc să facă o legătură scurtă şi apoi să-şi vadă de alte treburi.  Există şi nişte îngrijorări în privinţa siguranţei transmisiunilor cu putere mare. Am avut numeroase discuţii pe această temă. În acest moment cererea de a reveni la beneficiile oferite de proiectele educaţionale nu este compatibilă cu «statul la taclale» de care sunt dornici radioamatorii.

Aţi colaborat cu mai mulţi astronauţi în decursul carierei dumneavoastră. Care a fost atitudinea lor atunci când se punea chestiunea experimentelor de  radioamator?

Atitudinile au diferit de la caz la caz, unii se arată extrem de pasionaţi şi le face cu adevărat plăcere. Alţii nu au nimic împotrivă să discute cu elevii şcolilor, dar altminteri nu sunt decât foarte puţin interesaţi. Iară alţii nu doresc să fie deranjaţi cu aşa ceva.

Astronauţii de pe SSI se folosesc în prezent de radioamatorism pentru a comunica cu şcolile şi pentru a răspunde întrebărilor elevilor. Dacă aţi mai lucra la NASA care ar fi experimentele noi pe le-aţi sugera?

Le-aş sugera să facă nişte experimente ştiinţifice, de pildă în domeniul propagării în unde scurte. Mai există multe alte lucruri care ar putea fi încercate.

Mai sunteţi activ ca radioamator? Cum vi se par schimbările produse în hobby-ul nostru în timpul tuturor aceşti ani?

Da, am o staţie complet operaţională pentru lucrul prin sateliţi. Când am ocazia lucrez prin intermediul lor.

După ce aţi petrecut aproape 30 de ani la NASA ce aţi simţit atunci când programul navetelor spaţiale s-a încheiat recent?

M-am gândit că ar fi trebuit să dispunem de o capabilitate de le înlocui înainte de a pune punct acestui program.

(Traducere şi prezentare de YO4PX. Sursă: DXCoffee. Foto Fabiano Moser PY5RX. Versiunea italiană poate fi citită la această adresă.)

*   *   *  

În urma publicării versiunii româneşti a interviului de mai sus Christian IX1CKN a adăugat sub versiunile engleză şi italiană de pe saitul DXCoffee următoarea notă:

Mulţumită muncii lui Francisc Grünberg, realizator al blogului centrat pe radioamatorism http://yo4px.blogspot.com interviul nostru cu W5DID a fost tradus în limba română şi poate fi citit acum la adresa http://yo4px.blogspot.com/2011/10/louis-mc.html. În afară de faptul că Francisc este un traducător profesionist, el este şi un radioamator experimentat şi pentru noi el poate fi o persoană interesantă,  - mai ales pentru aceia dintre noi care consideră că obţinerea tuturor drepturilor este un lucru de la sine înţeles. Ei ar putea citi despre «cursa cu obstacole» pe care a trebuit s-o parcurgă Francisc pentru a-şi obţine autorizaţia în timpul anilor în care România a trăit îndărătul «cortinei de fier». El a scris şi trei articole în limba engleză: «Dictatorii şi radioamatorismul» publicat în ediţia pe aprilie 2010 a CQ Magazine, «Errare humanum est» care a apărut în WorldRadio Online în iunie 2010 şi  «Cursa cu obstacole».
Lectură plăcută!

*   *   * 

Înapoi la pagina principală