UN  ZÂMBET  ÎN  ETER  (47)

QRX? Niciodată!

de Paul Dunphy VE1DX

Traducere şi adaptare de Francisc Grünberg, YO4PX

Unul dintre QRP-iştii locali mă vizită deunăzi, şi se vedea de la o poştă că îl frământă ceva. «Tocmai vin de la clubul DX şi zău, nu mai ştiu ce să cred», spuse el, «nu-i mai înţeleg pe unii dintre DX-mani. De fapt, nu-l înţeleg pe niciunul dintre ei! Sunt cea mai inconsecventă categorie de amatori din câţi am întâlnit în viaţa mea!» Mă privi încruntat şi îşi înfundă pumnul în căuşul celeilalte mâini, ca pentru a-şi argumenta şirul gândurilor, deşi nu-mi dădeam deloc seama în ce direcţie şi le îndreaptă.

«Ce vrei să spui?» am întrebat. «Toţi DX-manii au un singur scop, toţi DX-manii gândesc la fel. De aceea noi suntem diferiţi de amatorii de rând. Ţi-am mai spus asta de nenumărate ori. DX-manii sunt mai înalţi, mai deştepţi, mai arătoşi şi, în general, ei sunt crema comunităţii amatorilor. Şi urmărim un unic scop: vrem să lucrăm toate DX-urile câte există în benzi.»
«Păi tocmai asta-i problema», spuse QRP-istul  «ei nu sunt la fel. S-a ajuns din nou la subiectul dublării DXpediţiilor în log. Jumătate dintre rechini, cei pe care îi ştiu de pe vremea când am ieşit pentru prima dată în eter, spun că e în regulă să lucrezi aceeaşi staţie ori de câte ori o poţi face, şi chiar pe aceeaşi bandă şi în acelaşi mod! Lor nu li se pare nimic condamnabil în asta. În vreme ce grupul celorlalţi e de părere  că n-ar trebui să mai lucrezi DX-ul dacă îl ai deja confirmat. Care e problema cu ei?» întrebă el privindu-mă ţintă în ochi în aşteptarea unei lămuriri. «Problema cărora dintre ei?», l-am întrebat.

«A celor care spun că e OK să lucrezi DX-ul de ori câte ori eşti în stare s-o faci!» răcni QRP-istul. «Cum pot să spună una ca asta? Cum o să ne mai facem auziţi noi ceilalţi dacă strigă şi ei întruna, în rând cu noi? Nu e cinstit! Nu e deloc cinstit. Cel puţin o jumătate din băieţii de la club par să priceapă asta. Dar opinia multor rechini, pe care îi admirasem dintotdeauna m-a pus pe gânduri.» Am început să înţeleg ce anume îl preocupă. «Tipii ăia care zic că e în regulă să lucrezi DX-urile de câte ori doreşti, sunt ei pe poziţii fruntaşe în clasamentul pe ţări confirmate al DXCC?», l-am întrebat.

QRP-istul stătu puţin pe gânduri, apoi răspunse: «Da. Da, acolo sunt. Cei mai mulţi au deja toate ţările lucrate. Sunt cei pe care i-am întâlnit la început, când am decis să mă apuc serios de vânătoare. Ei sunt cei de la care am învăţat multe despre lucrul DX. Cum să străpung pailapul şi cum să obţin QSL-uri din ţări în care poşta nu funcţionează prea bine. Ei mi-au împărtăşit o mulţime de secrete. Iar acum vin să susţină ceva care pentru mine e lipsit de sens!  Nici mai mult, nici mai puţin ei încearcă să-mi îngreuneze încercarea de a lucra o ţară nouă! De ce?»

L-am privit un răstimp, apoi am spus: «Atunci când apare o staţie rară nu simţi adrenalina pulsându-ţi în vene? Nu-ţi programezi mesele şi somnul pe baza predicţiilor de propagare? Când banda se deschide, şi auzi staţia din ţara nouă împărţind 59 spre toate zările, şi semnalul ei e din ce în ce mai tare, şi intuieşti că în scurt timp ai putea avea şanse să-ţi răspundă şi ţie ... nu tocmai în asta constă emoţia lucrului DX? Nu de aceea te caţeri în miez de noapte pe pilon cu lanterna între dinţi pentru a schimba un balun sau pentru a curăţa un coaxial corodat? Numai şi numai pentru a avea parte de cele 10 secunde de extaz ale penetrării pailapului?»

«Cu siguranţă! Pentru asta sunt un DX-man! Dacă n-am învăţat nimic altceva în decursul anilor, apăi asta o ştiu fără îndoială: nu există pe lume bucurie mai mare decât aceea de a străpunge pailapul!» M-am lăsat pe spate în fotoliu şi i-am mai pus o întrebare: «Iar bucuria nu e ea cu mult mai mare şi nu durează mult mai mult atunci când pailapul e masiv, iar DX-ul e extrem de rar?» «Bineînţeles!» răspunse QRP-istul, «e culmea bucuriei.»

«Spune-mi», l-am întrebat, «ce ai să te faci când le vei fi lucrat deja pe toate? Când va apare una rară de tot, iar pailapurile vor fi mai consistente ca niciodată, când clusterul de DX va fremăta de jubilaţii sau de frustrări în rubrica de comentarii, ce vei face atunci?»

«Păi, voi fi pe fază şi voi încerca s-o lucrez, la fel ca  … » Glasul i se frânse brusc, se opri în toiul frazei şi mă privi cu faţa împietrită. «… la fel ca rechinii din clubul de DX», am încheiat în locul său. «Chiar dacă le ai deja pe toate lucrate, emoţia rămâne mereu aceeaşi! Acesta este unul dintre Misterele vremurilor şi al Inevitabilelor adevăruri ale DX-ului. Ţine minte, fiule, de DX-uri nu te saturi vreodată.» QRP-istul se sculă în picioare şi se scărpină în creştet. «Cred că ai dreptate», zise el, «dar nu crezi totuşi să rechinii ăia de la club s-ar cuveni să aştepte măcar câteva zile, până când noi ceilalţi, cei care avem nevoie de ţara aia ca de aer, reuşim s-o lucrăm?»

Nu i-am mai răspuns. Se îndreptă spre uşă, dar se opri la jumătatea drumului şi se întoarse: «Nu», spuse el cu glas scăzut, «nu le pot pretinde să aştepte. De ce ar face-o? Ei au echipamentul necesar, ei se pricep să se impună în pailap şi să lucreze DX-ul întocmai ca şi mine. Se pare că ei au acelaşi drept ca şi mine s-o facă. Nici n-ar mai fi interesant dacă ar chema doar cei care au nevoie de ţara aia nouă. Cred că am înţeles.» Şi zicând acestea ieşi pe uşă şi o luă cu pas grăbit la vale pentru a-şi verifica liniarul, pentru că umblau zvonuri despre o iminentă activare a lui KP1.

Nutrisem speranţe în privinţa acestui QRP-ist. Pe vremea când era tânăr şi mai avea cale lungă de străbătut până la împlinirea sa ca DX-man se afla încă pe drumul cel bun. Unii nu vor pricepe vreodată, alţii vor înţelege doar parţial, iar când le ai deja pe toate lucrate poţi realiza pe deplin că scopul nu este atingerea ţintei, ci mai degrabă drumul pe care îl parcurgi spre ea. Crede-o, căci aceasta este una dintre Eternele enigme ale DX-ului. Fii un Adept, şi vei deveni unul dintre Merituoşi. Căci numai ei vor putea lucra DX-ul. Aşa a fost dintotdeauna, aşa fi-va de-a pururi. DX-ul există!

*   *   * 

Lista celorlalte povestiri scrise de VE1DX şi publicate în traducere se găseşte în finalul povestirii «O nouă diplomă DXCC».

Înapoi la pagina principală