DX-manul şi tehnicianul

Întrajutorarea dintre radioamatori e proverbială, deşi ea nu figurează înscrisă în mod explicit în vreo lege, în vreun regulament, cod de comportament sau cod etic. Povestea adevărată, narată în documentarul de 22 de minute realizat de Pascal Villeneuve VA2PV, vorbită într-o delicioasă franceză de Quebec şi în engleză, ne înfăţişează prietenia de 35 de ani dintre doi amatori canadieni, pasiunea lor comună şi eforturile unuia dintre ei de a-i reda celuilalt bucuria operării pe benzi în pofida tuturor dificultăţilor şi a loviturilor sorţii. Textul de mai jos este o traducere şi transcriere a coloanei sonore şi a subtitrării, urmat de filmul în cele două versiuni, engleză şi franceză. (YO4PX)

Pascal Villeneuve, VA2PV, regizorul şi naratorul: 

V-aţi gândit vreodată ce veţi face dacă va trebui să vă mutaţi într-un loc unde e imposibil să se monteze antene? Din nefericire, odată cu înaintarea în vârstă a populaţiei aceasta este soarta rezervată unui număr mare de radioamatori. Ei sunt nevoiţi să-şi înceteze activitatea atunci când se produce schimbarea din viaţa lor.

Povestea de astăzi va demonstra că tehnologia şi prietenia au reuşit să schimbe soarta unui radioamator. Sunt încântat să vă pot prezenta «Povestea DX-manului şi a tehnicianului».

Michel Dugal, VE2OV, DX-manul: 
«Radioamatorismul nu poate fi descris într-un singur cuvânt ... E o aventură care durează o viaţă-ntreagă ... Sunt radioamator de 34 de ani, din 1982. Mi s-au întâmplat o mulţime de lucruri, am întâlnit prieteni, am legat prietenii, radioamatorismul a devenit pentru mine o a doua lume. Ceea ce îmi place cel mai mult este să lucrez DX-uri, sunt aşadar un DX-man. Îmi place la fel de mult să stau de vorbă cu amicii, de pildă să tăifăsuiesc cu ei pe 80 de metri, să particip în reţele, să încerc să comunic la distanţe cât mai mari. Când întâlnesc un amator de undeva din Australia sau de pe o insulă pustie şi îndepărtată aceasta îmi amplifică pasiunea de a lucra DX-uri.

Claude Bouchard, VE2BUB, tehnicianul: Îmi place să modific echipamente, să readuc la viaţă aparate vechi, repar amplificatoare construite în anii ’60, ’70, ’80, ’90. Acum suntem în 2016 şi e impresionant să vezi funcţionând aceste aparate vechi, care sunt la fel de performante şi acum şi pentru care se mai pot găsi piese pe internet. Internetul este un instrument incredibil pentru găsirea cu destulă uşurinţă a unor piese, acestea pot sosi de oriunde din lume, pentru a le repune în funcţiune. De multă vreme, cam din 1970 şi până în prezent circa 150 de amplificatoare au trecut prin atelierul meu pentru a fi modificate şi reparate.

PRIETENIA

Michel: Îl cunosc pe Claude cam de când am devenit radioamator, am avut nevoie de «service» ca să spun aşa, şi el a auzit ce spuneam.  Eram într-o reţea în 80 de metri şi el a spus: «vino la mine», şi de atunci am făcut o mulţime de lucruri împreună, ne-am întâlnit deseori, am legat şi multe prietenii. Aveam o pasiune comună, amândoi eram amatori de unde scurte, el e un constructor, eu sunt un DX-man, aşadar ne completam.

TRAGEDIA

Michel: În 2006 am fost nevoit să-mi încetez activitatea de radioamator, pentru că nu mă mai puteam ocupa de soţia mea care era foarte bolnavă, suferea de mai mulţi ani de scleroză multiplă. Am vândut tot, mi-am demontat pilonul, mi-am vândut antenele, casa de la ţară. Ştiam că nu voi mai putea să am grijă de casă de unul singur. Am scos-o la vânzare, a mers destul de repede, am cumpărat în scurt timp un apartament la bloc. Doamne, nu a fost idealul vieţii mele  să mă trezesc într-un apartament, însă am făcut-o pentru soţia mea Claire, pentru ca ea să poată veni în apartament cu scaunul ei pe rotile – era mult mai accesibil. Apartamentul e mic, dar fiindcă ea era o mare parte a timpului într-un sanatoriu o puteam aduce acasă în weekend.   

Deci acesta e motivul pentru care trăiesc într-un apartament, dar a trebuit să pun punct activităţii mele de radioamator. Opt ani fără radioamatorism ... 

Claude e prietenul meu, un bun prieten, şi prietenia noastră a depăşit domeniul radioamatorismului. Pot să spun că am descoperit afinităţi destul de importante între noi. Soţia lui Lise s-a îngrijit timp de mulţi ani  de soţia mea când era bolnavă, a făcut-o voluntar, la început acasă la noi câteva zile pe săptămână, apoi la sanatoriu. Aşa că le datorez mult lui Claude şi Lisei.

SOLUŢIA

Michel: Eram la o întâlnire radioamatoricească la Laval, l-am întâlnit pe Jean-François VA2SS, un alt amic radioamator, el comunica cu Franţa, cu Europa. L-am întrebat ce face el aici, unde sunt antenele sale? (râde). Mi-a spus foarte simplu şi scurt că are două mici cutii numite Remoterig: ׂ«Controlul radioului meu TS-480 e aici, iar partea de emisie e acasă. Între ele e un cablu virtual.» «Adică cum vine asta?» am întrebat şi el mi-a răspuns: «Cablul care în mod normal conectează controlul radioului cu radioul trece prin internet şi ajunge la mine acasă.» I-am spus: «Vreau şi eu acest Remoterig. De unde poate fi cumpărat?» În timp ce plecam de la Hamfest Claude şi cu mine am discutat despre asta şi el mi-a spus: «Aş putea să te ajut să ieşi din nou în eter.» «Cum am putea face asta?» am întrebat. «Tu cumperi cele două cutii Remoterig, vei opera de la tine, iar aici în QTH-ul meu vom construi o staţie remote.»

Claude: Am văzut o demonstraţie care ne-a entuziasmat. Înainte de a o vedea nu ne-am închipuit că e posibil atât de simplu. Cu ajutorul lui  Jean-François am conceput un sistem pentru a-l scoate pe Claude din nou în eter operând cu antenele mele, însă direct din apartamentul său, dar pe de-a-ntregul transparent, fără utilizarea calculatorului.

Michel: Mi-a venit ideea de a cumpăra un amplificator complet automatizat şi am văzut pe faţa lui Claude că l-aş fi privat de plăcerea lui dacă l-aş fi instalat la el acasă (râde) …

Claude: A fost şi ca un fel de provocare tehnologică, dar totodată şi dorinţa de a-l ajuta pe un bun prieten care nu mai putea practica radioamatorismul de şase sau şapte ani, dat fiind că locuia într-un apartament de bloc în Saint-Lambert.

Michel: El e un specialist de control radio ca urmare a experienţei sale în industria radiodifuziunii. Trebuie să spun că are o vastă experienţă în acest domeniu, nu prea există lucruri pe care să nu le ştie. Nu vreau să spun cu asta că a fost o joacă de copii, dar pasiunea lui a fost să găsească soluţiile, iar plăcerea mea a fost să operez. Din momentul în care treaba funcţionează şi totul e în ordine, când el vede că luminiţele aparatelor se aprind şi acele lor tresar, asta îl  face fericit.

Claude: Sistemul remote ne satisface necesităţile şi trebuie să subliniez munca lui  Jean-François care a fost disponibil pentru programarea întregului sistem, în vreme ce eu mă ocupam de partea de control, pentru a se putea comuta antenele, amplificatoarele, ca Michel să poată opera pe toate benzile de unde scurte de la 160 la 10 metri. Acesta este avantajul, că poţi trece de pe o bandă pe alta în funcţie de condiţii, când o bandă e închisă cealaltă e deschisă, el poate schimba benzile după dorinţă, şi totul se face de la distanţă, automatizat. De aceea se elimină orice posibilitate de eroare, el nu poate nimeri din greşeală o antenă nepotrivită şi nici un amplificator greşit, toate selecţiile se fac automat şi totul e dirijat din comenzile transiverului său Kenwood TS-840.

Michel: Proiectul constă în instalarea câte-unui amplificator per bandă, am început cu 40 şi 80 de metri, a urmat banda de 30 de metri cu un liniar Henry 3KA. În aprilie, după 23 de zile eram deja în plină activitate, am făcut prima mea legătură în 40 de metri. Pasiunea mi se reaprinsese, în sfârşit puteam opera! Plăcerea de a lucra remote e indescriptibilă. Ca şi cum eram fizic acolo, aveam radioul meu, butoanele  …

Claude: Faptul că împart staţia cu Michel nu are vreo influenţă asupra activităţii fiecăruia dintre noi. Eu sunt mai degrabă un tehnician, realizez sisteme de control, îmi plac provocările tehnologice, în vreme ce Michel e un operator, un DX-man, el încearcă să realizeze cât mai multe legături cu putinţă, de a comunica la distanţe cât mai mari la ore diferite. Nu există un conflict temporal, Michel foloseşte staţia în timpul zilei, când eu meşteresc în atelier. Seara devreme eu sunt cel care foloseşte staţia, iar la sfârşitul zilei, în jurul orelor 22.00 eu mă duc la culcare, iar Michel preia ştafeta  de la 10 seara până la 2.00  noaptea şi lucrează DX, astfel că nu ne deranjăm unul pe altul. Michel foloseşte antenele când acestea sunt disponibile. Când îmi închid staţia comut antenele înapoi spre sistemul lui remote. Deci nu e obligat să-mi dea un telefon sau să facă o anumită acţiune pentru a-şi începe activitatea. Nu e necesară nici la mine vreo acţiune umană. Putem fi plecaţi de acasă 2-3 zile, timp în care Michel poate fi activ din apartamentul său fără nicio problemă.

STAŢIA-GAZDĂ A LUI CLAUDE VE2BUB

Claude: Iată staţia folosită de Michel VE2OV din apartamentul său din Saint-Lambert. Descrierea echipamentului: transiverul este un Kenwood TS-840 conectat la un decodor de bandă. Ceea ce vedem este radioul, care se conectează la diferite antene şi diferite amplificatoare pentru fiecare bandă. Staţia remote poate fi folosită la limita maximă legală de 1500 waţi output dacă e necesar, de la 160 la 10 metri, cu o antenă log periodic pentru benzile de la 10 la 20 de metri şi un inverted V pentru 160, 80 şi 40 de metri. Cam acesta e echipamentul. Mai e aici un aparat care comută staţia-remote la antene, trece pe poziţia de sarcină artificială, deschide şi închide liniarele. Michel poate opera de la 100 la 1500 de waţi, în funcţie de condiţiile de propagare. Folosim şi un vechi amplificator comercial, complet modificat pentru scopurile noastre, echipat cu două tuburi 3/500Z. Pentru 20 de metri folosim acest amplificator, care furnizează de asemenea 1500 de waţi. Acum simulez o comutare manuală. Pe benzile de 17 şi 12 metri folosim aceste liniare SB-220, complet modificate pentru a lucra pe aceste benzi. Acum comutăm pe 15 metri cu un alt SB-220, care a fost acordat pentru mijlocul benzii. Ultimul e un SB-220 acordat pentru 10 metri şi 50 MHz. Cu asta se încheie trecerea în revistă a instalaţiei, după cum aţi putut vedea.

ANTENELE

Antena din vârful pilonului este un log periodic T8 produs de Tennadyne, acoperă benzile de la 14 la 30 MHz, deci 10, 12, 15, 17 şi 20 de metri. Pentu 160, 80 şi 40 de metri folosim un dipol instalat ca inverted V. Pilonul este autoportant, cu o înălţime de 17 metri, la o distanţă de circa 46 de metri de casă. Un cablu coaxial subteran face legătura cu staţia din casă. La baza pilonului este un control remote pentru a comuta antenele.

STAŢIA REMOTE A LUI LOUIS-MICHEL, VE2OV

Naratorul: Să trecem acum în QTH-ul lui Michel. El locuieşte etajul 3 al unui bloc de apartamente. Casa lui Michel se află la distanţă de aproximativ 25 de kilometri de casa lui Claude. (Michel deschide staţia, se aude zgomotul benzii, apoi «CQ DX, CQ DX», o staţie din S.U.A. realizează o legătură, se filează banda de 40 de metri SSB, se aud diverse crâmpeie de QSO-uri în desfăşurare)

Michel: În casa lui Claude e o cutie numită web-switch pe care o controlez din calculatorul meu, pot alege antenele de la distanţă, pot porni şi opri amplificatoarele, pot vizualiza de aici tot ce fac, pot alege antenele şi le pot roti. Acum se îndreaptă spre nord, acum în direcţia Japoniei, cam la 235 de grade.

REZULTATELE

Michel: Eu înţeleg de ce se mândreşte Claude că am contactat peste 200 de ţări de când folosesc acest sistem remote. El poate vedea că toate eforturile sale pentru asamblarea acestei staţii au dat rezultate. În ceea ce mă priveşte, nu aveam internet, practic nu mai eram radioamator, pentru că nu aveam permisiunea de a instala nicio antenă la apartamentul meu, nici măcar una mică. Pentru mine radioamatorismul înseamnă comunicare, ajutor reciproc, întâlnirea cu prietenii, legarea de noi prietenii. Nu pot trăi fără asta, e o parte a vieţii mele.

Claude: Pentru mine este aproape acelaşi lucru, numai că pe vremea când munceam pentru a-mi câştiga existenţa radioamatorismul era o completare. M-a ajutat enorm în activitatea mea în radiodifuziune. Când am început aveam deja cunoştinţe despre emiţătoare. Acum, când sunt deja la pensie de peste patru ani îmi ocupă excelent timpul liber. Întotdeauna mi-a plăcut să meşteresc cu aparatura radio, să ajut prietenii şi de asemenea să ţin legătura cu bunii mei amici.

Michel: E dificil să descrii bucuria de a fi radioamator, nu am cuvinte pentru a o face, este extraordinar.

Claude: Ei bine, o să reluăm treaba mâine dimineaţă. (Michel şi Claude îşi strâng mâinile şi râd).

Michel: Un plan minunat!

(Cei doi pornesc de la pilon spre casa lui Claude, imaginea se înalţă spre antena din vârful pilonului.)

Text care rulează pe ecran:

Vă mulţumim Jean-Claude şi Michel pentru că ne-aţi împărtăşit această poveste.

În memoria lui Claire Dugal (1944-2010)

Colaboratori: Claude Bouchard VE2BUB, Louis-Michel Dugal VE2OV, 

Don Arnold W6GPS, Patrick Merat W1EHU.

Regia Pascal Villeneuve

O producţie Laboenligne.ca, www.va2pv.com. Copyright 2017

(Traducere şi transcriere de YO4PX. Sursă: QRZ.com, YouTube. Comentarii pot fi trimise la această adresă şi vor fi publicate sub articol.)

    

*   *   *

Înapoi la pagina principală