Institutul de geofizică Fairbanks din Alaska a primit o finanţare pe 5 ani în valoare de 9,3 milioane de dolari pentru a-şi extinde activităţile în cadrul programului de cercetări ale aurorei boreale active pe frecvenţe înalte din Gakona.
Alaska Public Media relatează:
Armata Statelor Unite a construit complexul HAARP (abreviere de la «High Frequency Active Auroreal Research Program») în anii 1990 cu 290 de milioane dolari pentru a desfăşura cercetări ionosferice legate de comunicaţii, navigaţie, supraveghere şi alte domenii. Însă în 2015 Forţele Aeriene ale Statelor Unite au sistat programul şi au predat HAARP Universităţii Fairbanks (UAF) din Alaska.
De atunci Universitatea a operat HAARP sporadic, pentru a deservi clienţi guvernamentali şi independenţi. «Am perceput cu puţin peste 5000 de dolari pe oră pentru folosirea complexului. Însă nu au fost prea multe ore de utilizare, astfel că HAARP ne costă destul de mult.», spune Bob McCoy, directorul Institutului de geofizică UAF. El adaugă: «Subvenţia de 9,3 milioane de dolari pe o durată de cinci ani primită din partea Fundaţiei naţionale pentru ştiinţă (National Science Foundation) va permite Universităţii să menţină HAARP şi să extindă activităţile sale. Acum putem să deschidem complexul şi să invităm oamenii să-l folosească, aşadar finanţarea are o mare importanţă pentru noi.»
McCoy a spus că staţia HAARP este cea mai putenică facilitate de cercetări ionosferice din cele trei existente pe planetă. Ea foloseşte sute de emiţătoare de înaltă frecvenţă şi antene pentru studierea ionosferei, stratul atmosferei terestre care se extinde la o înălţime de la 50 la 600 de mile (80-965 km) de la suprafaţa Terrei. El a precizat:
«Haarp este un instrument cu o valoare din ce în ce mai mare pentru experimente ştiinţifice referitoare la aurora boreală, precum şi la maximele ciclurilor solare. În următorii patru sau cinci ani ionosfera va deveni din ce în ce mai interesantă. Veţi putea vedea în timpul iernii aurore mult mai dinamice decât cele din prezent.»
HAARP este util şi ca instrument de detectare de la distanţă, o aplicaţie care conform lui McCoy este în prezent la mare căutare, în condiţiile în care Arctica se află într-o fază de încălzire şi unele ţări se întrec pentru controlarea ei. «În momentul de faţă putem "privi" la câteva sute de mile la nord de Alaska şi avem posibilitatea de a studia oceanul. Putem măsura grosimea stratului de gheaţă de pe mare şi să căutăm avioane sau vapoare aflate în Oceanul arctic. HAARP poate transmite, de exemplu, în direcţia nordului, să trimită semnale care să se reflecte din ionosferă în jos, spre gheaţa mării, sau să recepţioneze din nou acele semnale, fie cu ajutorul unei antene, fie cu un satelit.
Printr-o finanţare separată va fi pus la dispoziţie un milion de dolari pentru a construi şi amplasa instrumente LIDAR în locaţia HAARP (LIDAR = abreviere de la Light Detection and Ranging, o metodă de detecţie de la distanţă care foloseşte lumina sub forma unui laser pulsatil, pentru a măsura intervale şi distanţe faţă de Pământ, generând informaţii precise, tridimensionale privind forma Pământului şi caracteristicile suprafeţei sale.- cfm. Wikipedia), cu scopul de a studia alte părţi ale atmosferei superioare. Aceasta, împreună cu alte instrumente pe care Universitatea plănuieşte să le instaleze la HAARP vor constitui ceea ce se numeşte un Observator geofizic sub-auroral pentru studiul fizicii şi a ştiinţei radioului.
(Documentare, traducere, completări şi prezentare de YO4PX. Surse: Alaska Public Media, University of Alaska Fairbanks, Anchorage Daily News, Wikipedia, arhiva acestei pagini, video de Maciej Winiarczyk)
Informaţii detaliate despre HAARP publicate pe această pagină se găsesc în următoarele articole:
Legendarul HAARP între dispariţie şi supravieţuire (aprilie 2014)
Militarii predau HAARP oamenilor de ştiinţă (august 2015)
