”Marcăm, în aceste zile, opt decenii de la una dintre cele mai sângeroase pagini din istoria României. Ura nedisimulată, violența atroce, disprețul absolut față de demnitatea umană au fost doar o parte din instrumentarul utilizat de autoritățile vremii pentru a pune în practică un plan abominabil – curățarea orașului de evrei.
Peste 13.000 de suflete nevinovate au sfârșit în chinuri groaznice, după ce autoritățile, al căror rol ar fi trebuit să fie unul de protecție, s-au transformat în călăi. Cu o cruzime de nedescris, evreii ieșeni au fost smulși cu forța din case, despărțiți de cei dragi, loviți cu sălbăticie și aruncați apoi în trenurile morții sau uciși de gloanțele mitralierelor. Reprezentanți ai Poliției, Armatei, serviciilor de informații au năvălit asupra membrilor comunității evreiești, i-au jefuit, torturat, umilit și ucis, răspunzând, astfel, ordinelor unui regim criminal.
Pogromul de la Iași nu reprezintă doar tragedia evreilor ieșeni, ce a urmat celei a evreilor uciși în perioada rebeliunii legionare la începutul aceluiași an, ci este drama şi responsabilitatea cu care se confruntă, de atunci, națiunea noastră. Atunci când instituțiile statului nu doar că eșuează lamentabil în îndeplinirea obligațiilor firești față de propriii cetățeni, dar îi discriminează, persecută și îi ucid fără milă, se va fi instalat domnia răului absolut și a arbitrariului.
Retorica antisemită și crudele sale consecințe au lovit Iașiul, un oraș care a fost un centru important al vieții evreiești, în 1930, populația evreiască reprezentând aproximativ 30% din populația totală a orașului. Din leagăn al vieții, al culturii și civilizației evreiești, Iașiul s-a transformat, într-un scurt timp, în centru al antisemitismului și apoi al morții, degradării umane și groazei.
Amintirea suferințelor din acele zile și comemorarea victimelor constituie principala reparație morală pe care generația actuală și cele viitoare au obligația să o urmeze. Dacă acest lucru se va întâmpla, avem garanția asumării faptelor așa cum s-au întâmplat și a respectării drepturilor și libertăților fundamentale. În acest demers de aducere-aminte, să evocăm și numele acelor oameni care au dat dovadă de curaj și altruism în încercarea de a-i salva pe semenii lor aruncați în ghearele infernului.
Vorbind despre ororile petrecute atunci, despre faptul că Pogromul de la Iași a fost precedat de numeroase acțiuni antisemite, subliniem, o dată în plus, că sănătatea unei societăți este indisolubil legată de asumarea onestă a trecutului traumatic, de modul în care se raportează la valorile democratice, la toleranță și de respectul față de demnitatea umană.
De multe ori, amintirile au casa lor. Am reiterat, în numeroase ocazii, importanța prezervării spațiilor memoriale destinate Pogromului.
Salut inaugurarea, în curtea fostei Chesturi, acel loc al crimei și al disoluției umanității, a Muzeului Memorial dedicat victimelor Pogromului de la Iași. Este un proiect a cărui edificare a necesitat un timp mai îndelungat, însă îmi manifest convingerea că va juca un rol proeminent în viața culturală și comunitară.
Acest muzeu nu reprezintă doar un pios omagiu adus memoriei victimelor Pogromului de la Iași, o dovadă că lecția trecutului a fost asumată în mod autentic, ci și un spațiu al valorilor europene, care va vorbi generațiilor următoare despre importanța libertății, a toleranței, a respectului față de celălalt.
Oricâte eforturi vom face și oricât de hotărâți vom fi, se vor găsi mereu minți şi suflete întunecate, care vor banaliza crima, vor trivializa victimele și îi vor apăra pe criminali. Observăm cum, în ultima perioadă, negaționismul, discursul instigator la ură, încercările de distorsionare a istoriei, populismul și antisemitismul devin tot mai prezente în spațiul public, iar acolo unde găsesc terenul fertil al ignoranței, prind rădăcini periculoase.
Avem obligația de a ne apăra valorile, principiile democratice, statul de drept, iar educația trebuie să rămână în epicentrul acestei lupte continue de contracarare a acestor curente toxice. Proiectul „România Educată” își propune să creeze un sistem educațional incluziv, adaptat realității, nevoilor prezente și viitoare. Bazele unui comportament responsabil, de valorizare a adevărului, a legii și a drepturilor omului se pun la vârste fragede și se solidifică pe parcurs.
Educația despre Holocaust trebuie să ocupe un rol important în sistemul de învățământ. Școlile, universitățile trebuie încurajate în direcția promovării unor astfel de programe educaționale, astfel încât copiii și tinerii să fie parte a procesului de consolidare a unei societăți tolerante.
Dragi români,
Înclinându-ne frunțile în memoria celor uciși, arătând urmașilor lor compasiunea şi solidaritatea noastră, să avem mereu în minte lecțiile istoriei și să apărăm principiile și valorile democratice! Fără ele, nu avem viitor!
Fie ca amintirea victimelor să rămână veșnic în inimile noastre!”
(Sursă: RFI România, 29 iunie 2021. Foto: Presidency.ro)
