Partidul a fost creierul sistemului represiv, iar Securitatea instrumentul care a pus în practică deciziile politice. Ofiţerii de securitate şi din alte unităţi ale Ministerului de Interne erau cei care acţionau direct pentru supravegherea şi intimidarea populaţiei. Securitatea, miliţia, procuraturile militare, grănicerii erau subordonate la rândul lor secţiilor specializate ale CC al PCR.
Miniştrii de interne şi şefii Securităţii au fost cu toţii soldaţi fideli ai partidului. Cei mai mulţi au fost ei înşisi activişti de partid, înainte de a lucra în Securitate. Când încercăm să dezvăluim resorturile acestui regim totalitar, este cazul să nu uităm că arhitecţii şi beneficiarii lui nu au demonstrat nici un fel de scrupule şi remuşcări. [...]
Investigarea
modului de funcţionare a Securităţii şi de aplicare de către aceasta a
măsurilor de poliţie politică apropie până la confundare regimul comunist din
România cu modelul dictaturilor sud-americane. Brutalitatea a fost utilizată
până la banalizare, luând forma unui regim care dispunea cine cumpără
televizoare sau cerea înregistrarea maşinilor de scris la Miliţie. Practicarea
îndelungă a unui terorism de stat îndreptat împotriva semenilor în scopul
perpetuării puterii corpului politico-militar comunist a împins în cele din
urmă arbitrariul în cotidian. Prin ’89, Securitatea era de mai multă vreme un
rău banal. La fel a rămas până astăzi, când structurile ei continuă să impregneze societatea.
Moştenitorii ei sunt clasa politică a foştilor activişti, securişti şi
informatori, care au tot interesul să păstreze în continuare, sub acoperirea
unui discurs de subestimare a răului, cât mai puţin ştirbite structurile şi
puterea ei. (sublinierile mele, YO4PX)
Voinţa politică a fostei Securităţi şi a fostului activ al partidului comunist, dominantă în România ultimilor 17 ani şi tradusă în decizii parlamentare sau administrative, face ca moştenirea trecutului comunist (între care arhivele sunt doar o mică parte, în comparaţie cu puterea economică şi cea politică), să fie administrată tot de cei ce au susţinut vechiul regim.»
(Extrase din Raportul final al Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România, Bucureşti, 2006, cap. 2 «Represiunea», subcapitolul «Securitatea – instrument al Partidului», pag. 174)
După cum se precizează şi în Adeverinţa emisă de CNSAS este necesară explicarea semnificaţiei sintagmei «în sensul legii”, impusă CNSAS-ului de Curtea constituţională şi care apare în cuprinsul Notelor de constatare mai sus menţionate. În accepţiunea legislaţiei pe baza căreia funcţionează CNSAS «calitatea de colaborator al Securităţii nu poate fi reţinută decât în privinţa persoanelor care au furnizat informaţii ‘prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist ŞI care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului’. Cele două condiţii pentru declararea unei persoane ca fiind colaborator al Securităţii sunt cumulative şi nu alternative, cu alte cuvinte ambele condiţii trebuie să fie îndeplinite. Ceea ce nu înseamnă că persoanele cărora li s-au eliberat Note de constatare nu au fost vajnici turnători sau lucrători ai Securităţii, deşi poate nu au îndeplinit ambele condiţii sau niciuna dintre acestea. În cazul de mai sus a fost reţinută doar îndeplinirea uneia dintre condiţii. (nota mea, YO4PX)
(Prezentare de YO4PX. Surse: scrisoarea CNSAS nr. P 85/20 datată 3 august 2021, pagina de internet a CNSAS/Adeverinţe, Adeverinţa nr. DJ/753/06.07.2021)
Alte
articole despre relaţia radioamatorismului YO cu fosta Securitate:
FRR şi CNSAS - recapitulare şi încheiere (octombrie 2011)
O frumoasă carieră de securist «în sensul legii» (noiembrie 2015)
Banalitatea Răului (septembrie 2017)
Arheologia Securităţii (decembrie 2019)
