Interviu cu un extraterestru

de Paul Lutus

(Scenă: Într-o bulă artificială pe suprafaţa lui Ganymede - unul dintre sateliţii lui Jupiter -, un extraterestru descrie vizita sa pe Terra.)

Aţi putea să ne oferiţi o imagine generală a Terrei şi a locuitorilor ei?

Planeta este destul de frumoasă, are o mulţime de resurse naturale.  A spune că e «fertilă» nu ar fi o exagerare, mai ales dacă e comparată cu majoritatea locurilor din sistemul local. Există numeroase surse de energie, la fel şi resurse chimice. Iar eu am impresia că tocmai această fertilitate este motivul pentru care locuitorii Terrei – umanii – nutresc idei atât de denaturate despre realitate.   

Vreţi să spuneţi că ei se aseamănă viermilor de silicon de pe Venus, asta pentru că nu pot vedea prin atmosfera lor şi trăiesc cu ideea că planeta lor cuprinde întregul univers?

Nu, situaţia cu umanii este mult mai gravă. Ei pot vedea şi studia tot universul, dar continuă să creadă că ei sunt centrul tuturor lucrurilor, că planeta lor este raţiunea de a exista a universului.

(exclamaţie colectivă  de uimire în audienţă)

Dar numai tinerii umani, larvele, nutresc aceste idei denaturate, nu-i aşa?

Nu, aceasta ar fi adevărat aici, dar pe Terra chiar şi umanii bătrâni au o perspectivă larvară a realităţii. Unii dintre ei nu se maturizează niciodată fără să aştepte ca o zeitate, sau un guvern, sau natura însăşi să le satisfacă dorinţa de transformare.

Ce e cu această transformare? Ei nu înţeleg ce sunt?

Nici pe departe. Ei îşi închipuie că sunt supra-fiinţe, sau că sunt conectaţi mistic cu o supra-fiinţă, astfel că pentru ei totul este temporar şi totodată nemulţumitor, până când vor fi înlocuiţi de faimă, de justiţie, de imortalitate, sau ceva numit de ei «iubire adevărată». 

Împărtăşesc ei concepţiile noastre despre natură ca un întreg interconectat, din care facem parte cu toţii? În ce măsură convingerile lor diferă de concepţiile noastre?

Pământenii gândesc exact pe dos. Ei îşi închipuie că natura există pentru ei, că e hărăzită să le satisfacă nevoile, şi nu că ei ar fi o parte a naturii, în felul în care înţelegem noi asta - -

(Alte exclamaţii de uimire)

- - E chiar mai rău decât atât. Ei nu sunt în stare să priceapă de ce natura nu le îndeplineşte până şi cele mai banale necesităţi, şi cu toţii sunt stăpâniţi de insatisfacţii. Dacă privesc la Luna planetei lor îi cuprinde nemulţumirea, pentru că nu pot să construiască o casă pe ea. Totul este prea fierbinte sau prea rece, prea mare sau prea mic. Realitatea este văzută exclusiv în termenii nevoilor umane instantanee.

Cum de au putut să facă atât de mult timp totul pe dos?

Mai ales privind în direcţii greşite. Poate că nu vă vine să credeţi, dar mulţi dintre ei se bazează unii pe alţii pentru a discerne structurile şi sensurile – ei chiar alcătuiesc ansambluri, compuse dintr-un lider şi adepţi. Liderul pretinde că are nevoie de adepţi, iar adepţii pretind că au nevoie de un lider. Fireşte că cei mai periculoşi lideri – precum şi cei mai periculoşi adepţi – uită că totul nu e decât un joc. Jocul se numea pe vremuri «religie», acum se numeşte «guvern».

Există undeva şi nişte regiuni cu un comportament mai evoluat, un loc în care am putea să ne arătăm în siguranţă umanilor?

Categoric nu. De fapt este un loc pe Terra în care situaţia este mult mai gravă decât în celelalte - - se numeşte «America». Americanii au ridicat insatisfacţia la o formă de artă. Rareori de întâmplă ca ei se observe întâmplări şi creaturi de o mare frumuseţe şi nu bagă deloc în seamă exemple spectaculoase ale generozităţii naturii. De pildă, am monitorizat odată undele cerebrale ale unui uman care privea asfinţitul. După o vreme el şi-a zis: «De ce aş fi oare mai fericit dacă acest asfinţit ar fi cu 10% mai frumos?»

Care ar putea fi cauza acestei percepţii distorsionate a realităţii?

Ei bine, umanii au dobândit abilităţi intelectuale abia de curând, de aceea abilităţile lor sunt într-o ipostază periculoasă, imatură. Am mai întâlnit aşa ceva şi în alte locuri -  pământenii au puteri de gândire divine altoite pe personalităţi animalice. Ei deţin abilitatea de a se autodistruge prin ideile lor eronate, dar nu şi abilitatea de a-şi înfrâna pasiunile.

Cea mai gravă problemă este faptul că ei mai cred în autoritate - -

(Exclamaţii de uimire şi râsete în public)

-  - Da, ştiu că pare greu de crezut. Multe specii din univers au reuşit cu succes să facă tranziţia de la statutul de animal şi de la procesele mentale instinctive la intelectul adevărat, iar în cursul acestei tranziţii au ajuns să înţeleagă adevărata esenţă a autorităţii: ultimul vestigiu al gândirii şi al comportamentului animal. Însă tranziţia despărţirii de autoritate poate fi dificilă. Umanii se află cam la jumătatea drumului învăţării - - ei mai cred în controlul centralizat al comportamentului individual, şi cu toate acestea au creat arme prin fisiune, de parcă ar fi avut vreo şansă să controleze astfel de arme cu sistemul lor politic de animale de povară.

Nu au ei şi niscai versiuni de ştiinţă şi matematică, care să-i ajute să-şi depăşească pasiunile animalice?

Cei mai mulţi dintre ei nu au nici măcar habar ce este ştiinţa şi matematica, iar majoritatea celorlalţi crede că ştiinţa poate fi practicată numai de cineva care se numeşte «om de ştiinţă.» - -

(Exclamaţii de oroare în public)

Da, şi tocmai asta este cea mai bună dovadă a stării lor primitive. Ei nu recunosc gândirea ştiinţifică ca principala cale pentru a evolua de la starea semi-animalică, semi-civilizată în care trăiesc în prezent. Ei nu pricep că ştiinţa este proprietatea morală a tuturor creaturilor înzestrate cu raţiune.

Ei bine, cel puţin ei îşi dau seama că se află în tranziţia dintre lumea animalelor şi aceea a fiinţelor inteligente?

Nu, de fapt ei se iluzionează că sunt fiinţe inteligente, fără să existe nici un dram de dovadă în acest sens. Umanii studiază evoluţia geologică a speciilor care au fost transformate pentru a satisface noi cerinţe, dar nu realizează că ei înşişi se află în toiul unei astfel de transformări.

Putem să-i ajutăm cu ceva? Putem să împărtăşim cu ei vreo parte a cunoştinţelor noastre, să le înlesnim drumul spre un comportament inteligent?

Nu, n-aş putea să recomand una ca asta. Ei ar folosi uneltele noastre doar pentru a se ucide între ei, iar ideile noastre nu ar face decât să-i deruteze sau să-i înspăimânte. Recomandarea mea este să ne ferim de ei, având în vedere că şi celelalte specii evoluate au decis acelaşi lucru, şi să-i lăsăm să se trezească singuri la realitate, în momentul cel mai propice pentru ei înşişi.

Mulţumim pentru acest raport. Iată cum vom face: solicităm ca niciuna dintre vehiculele noastre să nu se apropie de Terra, sau să devină vizibile de acolo.

Transmiteţi pretutindeni următorul apel: Feriţi-vă de Terra - - locuitorii ei trebuie să ne prezinte dovezi ale unui comportament civilizat înainte de a li se îngădui să se alăture comunităţii noastre stelare. )

(Aplauze)

....................................................................................................................

Note biografice

Paul Lutus (născut în Cambridge, Massachusetts, S.U.A., creator de programe de calculator, savant, eseist şi navigator) are o solidă formaţie în ştiinţe şi tehnologie. El a proiectat componente de vehicule spaţiale pentru o navetă spaţială a NASA şi a creat un model matematic al sistemului solar utilizat de laboratorul Jet Propulsion în timpul misiunii marţiale Viking. Apoi, la începutul revoluţiei calculatoarelor personale Lutus şi-a schimbat cariera şi s-a axat pe informatică. Cel mai cunoscut program al său este «Apple Writer», un program de editare destinat calculatoarelor Apple timpurii, care s-a bucurat de un succes internaţional.

În 1983 Colegiul Reed i-a decernat lui Lutus «Diploma Vollum pentru realizări deosebite în ştiinţe şi tehnologie», cea mai prestigioasă distincţie academică din Oregon. Printre alţi beneficiari ai acestei diplome se numără premiatul cu Nobel Linus Pauling, Bill Gates, Steve Jobs şi Linus Torvalds.

În 1986 Academia de ştiinţe din Oregon l-a onorat cu titlul de «Eminent om de ştiinţă ai statului Oregon» mai cu seamă pentru eforturile sale de a transforma predarea matematicii în şcolile publice.

În 1988 Lutus a pornit de unul singur într-o călătorie nautică circumterestră de patru ani într-o mică ambarcaţiune cu pânze, iar această experienţă a fost descrisă în volumul «Confesiunile unui navigator de cursă lungă», publicat sub formă de carte la editurile Lulu şi Amazon, dar accesibil şi online aici.

Mai recent Lutus îşi împarte timpul între redactarea de articole pe diverse subiecte şi explorarea regiunilor sălbatice din Alaska pentru a fotografia urşi grizzly. Pagina sa personală de internet se găseşte la această adresă.

Iată şi un video de 4:23 minute de Bob Dotson intitulat «Inginerul sihastru». Din dorinţa de evadare Paul Lutus şi-a construit o baracă în sălbăticie, fără apă curentă, fără telefon – având drept companion doar o pisică. O pisică şi un calculator. Lutus a dorit să vadă dacă ar putea să lucreze la fel de bine în pădure ca în oraş. În pădure el a lucrat chiar mai bine ...

(16 videouri create de Paul Lutus se găsesc la această adresă.)

În scopul obţinerii unei subtitrări acceptabile în limba română a filmului «Inginerul sihastru»  cu stângăciile inerente unei traduceri automate se acţionează steluţa din bara de jos, apoi succesiv «Subtitles/CC», «Autotranslate» şi se alege din lista pe verticală «Romanian». (nota mea, YO4PX)

(Traducere, documentare, adaptare, completări şi prezentare de YO4PX. Surse: Arachnoid.com via SETI League, Wikipedia, YouTube)

Poate doriţi să citiţi şi articolul «WETI, în  aşteptarea inteligenţei extraterestre» la această adresă.  Mai jos imaginea certificatului meu de membru al WETI.

 

                                                               *   *   *

Înapoi la pagina principala