08 decembrie 2010

Zece motive pentru a învăţa tatitatit- titata (CW)
de Don Keith, N4KC
Traducere şi publicare de Francisc Grünberg, YO4PX
cu acordul autorului
Ştiu. Codul Morse e un capitol închis. Finito. Dă-l încolo! Cu o pletoră de minunate moduri digitale, moderne, cu bunul SSB, cu FM-ul, şi chiar şi cu un dram de AM cu purtătoare cu care putem comunica, de ce ar mai avea nevoie cineva să înveţe telegrafia, acum, când nici nu mai e obligat s-o facă pentru a obţine o autorizaţie de radioamator?
Susţin că există cel puţin zece motive temeinice pentru oricine – novice sau old timer pentru a scoate din sertar benzile cu imprimări de texte în telegrafie, pentru a-şi dezmorţi mâna cu care manipulează, pentru a-şi construi un oscilator şi pentru a invăţa limbajul tit-tit-urilor cu care ne-au blagoslovit Samuel F.B. Morse şi Alfred Vail în 1840. Iată cele zece motive ale mele. Alţii s-ar putea să adauge şi alte motive, şi sper că o vor face.
  • Ca mijloc de a transmite mesaje codul a rezistat probei timpului. Într-o formă sau alta codul este în uz de peste 160 de ani. Trebuie să existe o explicaţie pentru asta. Chiar şi acum, când obligaţia de a deosebi un tit de un ta ca să devii radioamator autorizat a fost eliminată, nenumărate staţii o folosesc pentru a conversa, iar activitatea în CW în concursuri este mai intensă ca niciodată.
  • În condiţii slabe de propagare pe CW te poţi bizui totuşi cu mult mai mult decât pe multe alte moduri de lucru. Recunosc că anumite moduri digitale sunt la fel de bune sau chiar mai bune, dar pentru o staţie obişnuită codul Morse continuă să fie util atunci când orice altceva devine ininteligibil. În CW benzile se deschid mai devreme şi rămân deschise la DX mai mult timp. Se poate adăuga o bună jumătate de oră pe fiecare parte a gray-line-ului. (Linie imaginară care împarte planeta în zone diurne şi zone nocturne – nota mea, YO4PX) O staţie pe care n-o poţi recepţiona în SSB poate fi lucrată fără probleme în CW. Dacă ar fi numai şi acest motiv, pentru mine a fost suficient să devin performant folosind codul Morse.
  • În aceeaşi ordine de idei, atunci când te afli într-un QSO plăcut cu cineva şi propagarea se prăbuşeşte brusc mai poţi apăsa butonul «CW» al transiverului pentru a-i transmite partenerului de QSO un «73», ca să închei convorbirea cu decenţă.
  • CW este legal peste tot, pe orice bandă de radioamator pe care eşti autorizat să operezi. Iar în 30 de metri – o bandă faină, care beneficiază de o propagare deosebit de interesantă – transmisiunile în fonie NU sunt permise.
  • Vă place să profitaţi de propagarea E sporadică, troposferică sau de deschideri ciudate în banda de 10 metri sau în VHF/UHF? O cale de a afla dacă benzile sunt deschise este ascultarea staţiilor-baliză. Nu am cunoştinţă de vreo staţie-baliză care să-şi transmită indicativul sau vreo informaţie privind locaţia sa în fonie. Aproape toate sunt situate în porţiunea de CW a diferitelor benzi. Ele folosesc punctele şi liniile d-lui Morse. Cum vei afla unde se află balizele sau din care careu transmit ele? S-a deschis oare banda de 6 metri, ori auzi o baliză aflată la doar un kilometru distanţă? Ele sună la fel, dacă nu te pricepi să le descifrezi «codul».
  • DX! Mai trebuie să spun asta pe litere? Nu toate DXpediţiile sunt active în RTTY sau PSK31. Dar aproape toate lucrează în CW. Pentru motivele menţionate anterior, şi pentru că de multe ori legăturile se realizează şi se completează mai rapid în CW decât în fonie, şansele dumneavoastră de a lucra DX-ul sunt mai mari. În plus, se pare că staţiile care cheamă în SSB sunt mult mai multe, un aspect care el în sine creşte şansele de a «agăţa» DX-ul în CW. Fireşte, puteţi învăţa suficient Morse pentru a vă recunoaşte indicativul şi «599», dar cum puteţi fi sigur că staţia care v-a răspuns este cea pe care aţi văzut-o pe cluster dacă nu-i puteţi descifra indicativul? Şi ce vă faceţi dacă îşi transmite informaţia QSL, îşi schimbă split-ul anunţat sau se mută pe o altă frecvenţă sau pe o altă bandă şi anunţă acest lucru – în CW? Se întâmplă frecvent. Staţia DX spune pe 20 de metri «QSY 40 M 7007 UP 3», dar mulţi continuă să-l cheme pe vechea frecvenţă încă o jumătate de oră după ce ea a plecat.
  • Ziceţi că lucraţi numai în VHF şi UHF prin repetoare în FM. N-aveţi nevoie să cunoaşteţi codul acela blestemat? Dar ce vă faceţi dacă auziţi un repetor îndepărtat? Acel bip-bip pe care îl ascultaţi este ID-ul său... în CW. Cum puteţi afla ce fel de repetor este şi unde se află, fără să vă pierdeţi în presupuneri? Călătoriţi? Vă luaţi transiverul cu dumneavoastră? Cum veţi afla care e repetorul pe care îl accesaţi sau pe care îl auziţi? Poate că îl veţi găsi în listă, poate nu. În zonele urbane vă puteţi afla în raza mai multor repetoare – fiecare cu un ton de acces diferit. Ce fel de ton veţi folosi dacă nu aflaţi care e repetorul atunci cînd se identifică?
  • Simplitate. Nu e nimic exotic în a emite şi a întrerupe o purtătoare. Dacă vă luaţi aparatul în campament, într-o croazieră, într-o călătorie de afaceri este mult mai simplu şi mai eficient să folosiţi telegrafia. Adăugaţi şi QRP-ul şi puteţi opera de aproape oriunde, de pe o bicicletă sau de pe o barcă, cu alimentare pe baterie şi cu o antenă de compromis. Şi, evident, cu un manipulator.
  • Telegrafia ocupă mai puţin spectru. Mai multe staţii pot ocupa confortabil aceeaşi «felie» de bandă atunci când toată lumea e în CW în loc de SSB sau FM. Raportul este de 13-150 de hertzi pentru telegrafie comparat cu peste 2000 de hertzi pentru SSB în multe cazuri. Este mai uşor să elimini cu filtrul interferenţe adiacente, păstrându-le totuşi semnalele inteligibile.
  • Telegrafia e distracţie în stare pură! Am încercat multe moduri de lucru şi toate mi-au plăcut (cu excepţia modurilor digitale, pentru că ţăcănesc la tastatură cam zece ore pe zi şi nu vreau nici măcar să văd vreuna când ajung în shack!), dar mă întorc mereu la încântarea şi simplitatea telegrafiei. Ea îţi conferă şi o anumită mândrie, aceea de a cunoaşte un lucru pe care nu toată lumea îl cunoaşte. Mi-ar fi părut rău să pierd toate acele QSO-uri minunate pe care le-am avut de-a lungul anilor, numai pentru că aş fi ajuns la concluzia că nu pot memoriza şi recunoaşte 26 de litere şi 10 cifre!
Eu înţeleg că unii oameni au mai multe aptitudini pentru a învăţa telegrafia decât alţii. Pentru aceştia din urmă e mai mult o corvoadă decât o plăcere. Dar iată câteva sugestii care ar putea face efortul mai mic şi distracţia mai mare, pe baza propriei mele experienţe de a preda ciudăţenia asta multor persoane în cursul anilor:
Învăţaţi codul după sonoritatea literelor, NU după numărul punctelor şi al liniilor. «A» este «ti-ta», nu «punct-linie». «B» este «ta-ti-ti-tit», NU «linie punct punct punct». Învăţaţi cum SUNĂ fiecare caracter. Acest lucru este valabil mai ales în cazul cifrelor. Există o tentaţie de a calcula numărul punctelor şi al liniilor. Mintea dumneavoastră lucrează mult mai bine dacă «6» este «ta-ti-ti-ti-tit» decât o linie şi patru puncte.
Învăţaţi mai întâi literele uşoare – E, T, I, M – şi începeţi imediat să formaţi din acestea cuvinte. În curând cuvântul «the» (şi alte cuvinte uzuale) nu va mai fi format din trei semne telegrafice, ci dintr-un singur sunet.
Dacă e posibil antrenaţi-vă cu texte transmise la viteză mai mare, dar cu pauze între semne. Concret, dacă viteza este de trei grupe (un grup = 5 semne) pe minut (15 semne pe minut … un semn la fiecare circa 4 secunde), semnele ele însele să fie transmise ca şi când viteza generală ar fi de 12 sau 15 grupe pe minut. Pe măsură ce veţi creşte viteza semnele individuale vor suna la fel, cu excepţia spaţiilor dintre ele, care se vor scurta.
Recepţionaţi codul la o viteză puţin mai mare decât puteţi să-l transcrieţi confortabil. La fel ca în cazul oricăror exerciţii, forţaţi-vă limitele şi veţi obţine rezultate mai rapide şi mai de durată.
Nu vă împacientaţi dacă nu puteţi transcrie pe hârtie fiecare semn - «solid copy». Faceţi-o cât puteţi mai bine. Dacă veţi încerca să reveniţi şi să umpleţi lacunele sau veţi şovăi prea mult veţi pierde o grămadă din celelalte semne.
Dacă sunteţi în stare să înţelegeţi textul în clar mai repede decât îl puteţi scrie, luaţi note şi nu încercaţi să puneţi pe hârtie fiecare semn. Nu puteţi scrie nici fiecare cuvânt al vorbirii omeneşti în timpul unei conversaţii, cu excepţia cazului în care sunteţi un grefier de tribunal, care foloseşte o maşină specială! Cei care recepţionează telegrafie la viteză mare o fac în cap, nu pe hârtie.
Transformaţi mintal în telegrafie tot ceea ce vedeţi - indicatoare de circulaţie, etichete de conserve de supă, textele de pe ecranul televizorului. Încercaţi să le «transmiteţi» în gând (sau cu voce tare, dacă sunteţi singur sau dacă nu vă pasă că veţi fi luat drept dus cu sorcova) înainte de a depăşi indicatorul de pe şosea sau înainte ca textul reclamei să dispară de pe ecran.
Lucraţi împreună cu un prieten sau cu un partener. E distractiv, mai ales dacă vă concuraţi, pentru a vedea de pildă cine reuşeşte să recepţioneze primul la 5 grupe pe minut, şi apoi la viteze superioare.
Exersaţi. Exersaţi! EXERSAŢI! Puţine sunt lucrurile pe care le poţi învăţa fără repetiţie. Cum să loveşti cu crosa de golf? O limbă străină? Cântatul la un instrument? Dactilografia? Nu te poţi aştepta să repurtezi succese dacă dedici cinci minute pe săptămână unei activităţi de învăţare. Rezervaţi-vă un timp de exerciţiu în fiecare zi. Respectul de sine vă va creşte considerabil atunci când vă veţi dovedi vouă înşivă că puteţi face un lucru care altora li se pare dificil – sau aproape imposibil!
Există numeroase surse la care se poate recepţiona telegrafie. W1AW transmite texte în fiecare zi, pe mai multe frecvenţe, iar atunci când ajungeţi la un nivel bun veţi putea recepţiona buletinele oficiale transmise şi în telegrafie. Vizitaţi www.arrl.org sau consultaţi revista QST pentru a afla orarul transmisiunilor şi frecvenţele. Sau filaţi partea inferioară a benzilor de 40 sau 20 de metri, sau oriunde în 30 de metri. Cu manipulatoarele electronice din zilele noastre codul este bine transmis şi uşor de recepţionat. Veţi găsi operatori care transmit la viteză plictisitor de mică şi alţii la viteze supersonice! (Există acum şi numeroase programe pe calculator şi online pentru a învăţa telegrafia, unul dintre ele se poate găsi la Learn CW Online – LCWO - cu interfaţă în limba română. Programul de învăţare şi de antrenament creat de Fabian Kurz DJ1YFK a marcat recent cel de al 20000-lea utilizator înregistrat, printre ei numeroşi amatori din YO – nota mea, YO4PX)
Cred că există două motive principale pentru care oamenii nu vor să înveţe Morse. Unul dintre ele este că ei nu văd ce nevoie ar avea s-o facă şi nici nu au vreun interes să înveţe, mai ales acum, când obligaţia pentru autorizare a fost eliminată. Sper că pledoaria din acest articol să constituie pentru ei un stimulent pentru a încerca. Dacă nu i-am convins nu e nici o problemă – dar să ştiţi că pierdeţi o ocazie de a vă distra!
Celălalt motiv este că oamenii au impresia că nu vor reuşi în veci să se descurce cu semnele acelea - că le lipseşte nu ştiu ce celulă din creier pentru a traduce «ti-ti-tit» în «S». Aceasta nu este adevărat. Oricine e în stare să înveţe codul şi să ajungă performant în utilizarea sa. Oricine! E o mentalitate păguboasă, care îi descurajează pe anumiţi oameni chiar înainte de a încerca. Dacă sunteţi convins să sunteţi o excepţie, nu pot face absolut nimic pentru a vă schimba concepţia. Dar dacă veţi adopta atitudinea «La naiba, doar n-o să mă las învins de treaba asta!» vă veţi înscrie pe drumul cel bun, care vă va spori bucuria în practicarea hobby-ului.
Sper că o veţi face. M-aş bucura să vă întâlnesc într-o seară în banda de 30 de metri.

(Traducere şi prezentare de YO4PX. Sursă: saitul lui N4KC)

Alt articol de acelaşi autor:
Alte articole pe aceeaşi temă:
De un an
                           

Despre mine

Fotografia mea
Constanţa, Constanta, Romania

ARHIVA ARTICOLELOR

free counters Stats Copyright©Francisc Grünberg. Toate drepturile rezervate. All rights reserved