17 noiembrie 2010

Codul Morse, un semnal care dispare
de Miguel Helft
Articol publicat în The New York Times în 17 decembrie 2006
Traducere de Francisc Grünberg, YO4PX

Limbajul punctelor şi liniilor a fost lingua franca (aici în sensul de limbă comună, universală – nota mea, YO4PX) a radioamatorilor, o comunitate de oameni pasionaţi, împătimiţi ai tehnologiei, care au furnizat căi de comunicare în situaţii de urgenţă şi calamităţi.
Însă comunitatea a fost zguduită de vestea că guvernul nu mai pretinde cunoaşterea codului Morse ca o condiţie a obţinerii autorizaţiei de radioamator. S-a considerat că se poate renunţa la el, parţial din cauza faptului că alte moduri de comunicare din radioamatorism, cum ar fi telefonia, RTTY şi chiar şi video au crescut în popularitate.
Deşi decizia era aşteptată, unii operatori radio se tem că porţile clubului lor elitist se vor deschide prea larg unor mulţimi insuficient pregătite, punându-se astfel sub semnul întrebării însăşi supravieţuirea codului Morse.
«Avem de-a face cu unul dintre aspectele prostirii Americii», spune Nancy Kott, editor al revistei WorldRadio, o reprezentantă a Centrelor de control şi prevenire a maladiilor din Metamora, Michigan. «Trăim acum într-o societate care vrea să primească ceva fără să depună nici un efort.»
Fiind femeie într-o lume predominant masculină, d-na Kott este unul dintre cei circa 660000 de radioamatori autorizaţi din Statele Unite şi este lidera americană a Fists CW Club (fist în limba engleză = pumn), o organizaţie care se recomandă ca o societate internaţională pentru prezervarea codului Morse. (Un «pumn deschis» era poziţia tipică a mâinii telegrafiştilor când transmiteau Morse, numit câteodată şi Continuous Wave, sau CW. În jargonul radioamatorilor cel capabil de o transmitere de bună calitate în codul Morse se spune că are un «good fist».)

La 48 de ore de la anunţarea deciziei Comisiei Federale de Comunicaţii (Federal Communications Commission, FCC) subiectul a colectat pe www.eham.net mai mult de 380 de mesaje, totalizând 57000 de cuvinte – echivalentul unui roman scurt. Postările s-au împărţit aproximativ egal între cei care deplângeau decizia Comisiei şi cei care o salutau.
«Telegrafia este un mod printre altele şi nu ar trebui să i se acorde vreo prioritate specială asupra altor moduri», scrie K4UUG, care la fel ca mulţi pasionaţi ai radioului se identifică pe internet cu indicativul său de radioamator. «Nu ar trebui să se pretindă performanţe în telegrafie din partea celor care nu doresc să folosească acest mod de lucru.» Printre motivările deciziei Comisiei de a elimina cunoaşterea telegrafiei se numără şi această opinie.

În interiorul unei rulote pe vârful unui deal, deasupra Universităţii Stanford din Palo Alto, California, câţiva veterani par să primească decizia Comisiei cu calm, ca pe un lucru firesc. Într-o cameră ticsită cu echipament electronic ei se pricep să traducă punctele şi liniile care se revarsă dintr-un colţ al rulotei la o viteză ameţitoare – conversaţia dintre cineva din Canada cu indicativul VE6NL, ca să fim mai exacţi, şi un radioamator aflat aproape de ţărmul Antracticii, VP8CMH.
«S-ar putea asemăna cu o limbă străină. O înveţi şi este o plăcere s-o foloseşti», spune W6LD, pe numele său adevărat John Fore, un avocat de asigurări al cunoscutei firme Wilson Goodrich & Rosati din Silicon Valley.
Abia atingând cu degetul mare şi cel arătător plăcile metalice ale padelei de Morse W6NL, alias David B. Leeson îşi aruncă în eter cu uşurinţa unui virtuoz propriile sale rafale de puncte şi linii, alăturându-se astfel conversaţiei globale. «M-am îndrăgostit de radioamatorism de la vârsta de 4 sau 5 ani, la auzul semnalelor Morse provenind din staţia unui băiat de 14 ani. Şi acum îmi mai amintesc emoţia pe care am resimţit-o atunci.», spune dl. Leeson, în vârstă de 69 de ani, profesor consultant de inginerie la Stanford.
Emoţia s-a transformat în hobby, iar hobby-ul într-o carieră în tehnologie. În 1968 dl. Leeson a fondat California Microwave, pe vremuri o companie de echipamente de telecomunicaţii de mare succes, acum defunctă. Radioul şi telegrafia au rămas doar pentru amuzament, spune dl. Leeson, consilier al Stanford Amateur Radio Club, care i-a numărat odinioară printre membrii săi pe William R. Hewlett şi David Packard.
Dl. Leeson si dl. Fore sunt ambii pasionaţi ai concursurilor, competiţii de câte 48 de ore, în care amatorii încearcă să realizeze cât mai multe legături cu alţi amatori, folosind deseori codul Morse. Dl. Leeson are o staţie şi în insulele Galapagos, unde se duce de mai multe ori pe an, împreună cu soţia sa Barbara (K6BL), pentru a participa în concursuri. Odată a reuşit să contacteze 17000 de amatori într-un singur sfârşit de săptămână. Dl. Fore, în vârstă de 50 de ani şi-a obţinut autorizaţia când avea 10 ani, el are o staţie pe insula Aruba. Ei întruchipează pasiunea pentru telegrafie lipsită de scop utilitar, ceea ce, potrivit afirmaţiei viitorologului Paul Saffo îi va asigura supravieţuirea.
«Eliberată de orice pretenţii de relevanţă practică în secolul comunicaţiilor digitale, codul Morse va deveni acum obiectul unei pasiuni afectuoase a radioamatorilor, la fel ca şi o altă limbă «moartă», latina, care este menţinută în viaţă de vorbitorii de latină entuziaşti din toată lumea», scrie pe blogul său dl. Saffo, profesor asociat al Institutului pentru Viitor.

Codul Morse a fost inventat în 1803, pentru a fi folosit cu telegraful. Ulterior a devenit o parte esenţială a comunicaţiilor radio civile, maritime şi militare. Dar armata l-a abandonat în bună măsură în favoarea tehnologiilor mai noi, iar Garda de coastă a încetat să mai asculte semnalele SOS în telegrafie transmise de pe mare în anii ’90.
Comisia federală de comunicaţii a renunţat la condiţia cunoaşterii telegrafiei pentru clasa de începător în 1991. Mai târziu a coborât cerinţa de performanţă pentru clasele de autorizare superioare de la 100 de semne pe minut la 20 de semne. Iar când în 2003 reglementările internaţionale au încetat să ceară cunoaşterea obligatorie a codului Morse a fost doar o chestiune de timp până când şi Statele Unite s-au aliniat acestei tendinţe. Formal noua reglementare va intra în vigoare cândva în cursul anului viitor.
«Suntem deosebit de încântaţi să asistăm la această evoluţie», spune David Sumner (K1ZZ), directorul executiv al Ligii (American Amateur Radio League, ARRL, asociaţia naţională a radioamatorilor americani. David Sumner K1ZZ este un practicant avizat şi pasionat al telegrafiei – nota mea, YO4PX).
Însă aceasta nu constituie o consolare pentru apărătorii cei mai înverşunaţi ai codului Morse.
«Există ceva magic în faptul că poţi pune două sârme cap la cap şi să produci tit-tit-tit», este de părere d-na Kott, WZ8C. «Nu ne rămâne decât să ieşim în eter, să facem ceea ce am făcut şi până acum şi să sperăm că va fi bine.»

*   *   *

Acum, la patru ani de la publicarea acestui articol se pot trage nişte concluzii: îngrijorările celor care se temeau că telegrafia va dispare ca urmare a deciziei administraţiilor de a renunţa la obligativitatea învăţării ei s-au dovedit fără temei. Pe de altă parte, nici bucuria celor care triumfau că nu vor trebui să înveţe ceea ce nu au învăţat şi nici nu doresc să înveţe pentru a accede la radioamatorism sau pentru a promova în categoriile lor de autorizare nu s-a justificat. Cei care pierd din faptul că nu doresc să înveţe limbajul punctelor şi liniilor sunt ei înşişi. Oricine care ascultă benzile de telegrafie în timpul marilor concursuri, pe frecvenţele câte-unei DXpediţii sau pur şi simplu traficul de rutină în momentele în care propagarea este favorabilă se poate convinge că telegrafia e «bine-mersi». Mii şi mii de amatori, tineri şi vârstnici, virtuozi al manipulatorului sau începători cu mâna tremurândă o practică cu pasiune şi cu mândria că au reuşit să se iniţieze în magia unei căi de comunicare unice. Însă ea nu este accesibilă decât celor care au fost dispuşi să depună un efort pentru a se putea bucura de această artă. Se ştie că ceea ce se poate obţine lesne nu are prea mare valoare.
O reală problemă este însă perpetuarea telegrafiei, şi aici un mare rol le revine asociaţiilor naţionale, cluburilor şi voluntarilor dornici să împărtăşească experienţa lor generaţiilor viitoare de radioamatori. Pentru cei care doresc să înveţe telegrafia singuri există o serie de programe disponibile pe internet, printre care şi Learn CW Online (LCWO) creat de Fabian Kurtz DJ1YFK, cu interfaţă în numeroase limbi, printre care şi în limba română (tradusă de YO4PX). Programul a înregistrat la 1 octombrie 2010 utilizatorul cu nr. 20000. Succes!

Un excelent articol care vine să răspundă îngrijorărilor nejustificate privind dispariţia telegrafiei intitulat «Codul Morse după cinci ani - o evaluare», semnat de Rich Moseson W2VU, editorul tuturor publicaţiilor CQ Magazine, se găseşte la această adresă.

Despre mine

Fotografia mea
Constanţa, Constanta, Romania

ARHIVA ARTICOLELOR

free counters Stats Copyright©Francisc Grünberg. Toate drepturile rezervate. All rights reserved