Apelul istoric al Generalului de Gaulle
Rezistenţa franceză a scris una dintre cele mai eroice pagini ale celui de al II-lea Război mondial. Mii de bărbaţi şi femei au înfruntat în Franţa regimul colaboraţionist de la Vichy al mareşalului Pétain, mulţi dintre ei au murit sau au fost executaţi în timpul luptei lor de a elibera Franţa de sub ocupaţia germană după 1940.
Eroul acelor ani a fost fără îndoială generalul Charles de Gaulle, care s-a adresat poporului francez şi luptătorilor din Rezistenţă într-o istorică emisiune radiofonică acum 70 de ani, dintr-un mic studio al postului BBC din Londra. Apelul a avut un impact uriaş asupra celor cărora le-a fost adresat.
«Guvernul francez, după ce a cerut armistiţiul, cunoaşte acum condiţiile dictate de inamic.
Din aceste condiţii rezultă că forţele franceze terestre, maritime şi aeriene vor fi în întregime demobilizate, că armele noastre vor fi predate, că teritoriul francez va fi complet ocupat şi că guvernul francez va ajunge sub dependenţa Germaniei şi a Italiei.
Se poate aşadar spune că acest armistiţiu va fi nu doar o capitulare, ci de-a dreptul o aservire.
Dar numeroşi francezi nu acceptă nici capitularea, nici aservirea, din motive care se numesc onoare, bun-simţ, interesul superior al patriei.
Am spus «onoare», căci Franţa s-a angajat să nu depună armele decât în consens cu aliaţii ei. Atâta vreme cât aliaţii continuă războiul guvernul ei nu are dreptul de a se preda inamicului.
Guvernul polonez, guvernul norvegian, guvernul olandez, guvernul belgian, guvernul luxemburghez, toţi cei care au fost alungaţi de pe teritoriul lor, au înţeles astfel care le este datoria.
Am spus «bun-simţ», căci este absurd să consideri lupta pierdută. Într-adevăr, am suferit o grea înfrângere. Un sistem militar slab, greşelile comise în conducerea operaţiunilor, spiritul de abandon al guvernului în cursul ultimelor lupte ne-au făcut să pierdem bătălia pentru Franţa.
Dar ne rămâne un vast imperiu, o flotă intactă, mult aur. Ne rămân aliaţii, ale căror resurse sunt imense şi care domină mările. Ne rămân giganticele posibilităţi ale industriei americane.
Aceleaşi condiţii ale războiului care ne-au făcut să fim înfrânţi de cinci mii de avioane şi şase mii de tancuri ne pot oferi mâine victoria cu douăzeci de mii de tancuri şi douăzeci de mii de avioane.
Am spus «interesul superior al patriei», căci acest război nu este unul franco-german, a cărui soartă poate fi decisă de o bătălie. Acest război este un război mondial.
Nimeni nu poate prevedea că popoarele care astăzi sunt neutre vor rămâne neutre şi mâine. Chiar şi aliaţii Germaniei, vor rămâne ei oare veşnic aliaţii ei?
Dacă forţele libertăţii vor triumfa în cele din urmă asupra celor ale servituţii, care va fi destinul unei Franţe care se va fi predat inamicului?
Onoarea, bunul-simţ, interesul superior al patriei cer tuturor francezilor liberi să continue lupta acolo unde se vor afla şi aşa cum vor putea.
Este aşadar nevoie de a se realiza concentrarea unei forţe franceze pretutindeni unde este posibil, o forţă pe atât de numeroasă pe cât este posibil.
Tot ceea ce poate fi reunit în materie de elemente militare franceze şi de capacitate franceză a producţiei de armament trebuie organizat pretutindeni unde acestea există.
Eu, generalul de Gaulle, întreprind aici, în Anglia, această îndatorire naţională.
Îi chem pe toţi militarii francezi ai armatelor terestre, maritime şi aeriene, îi chem pe inginerii şi muncitorii francezi specializaţi în armament care se află pe teritoriul britanic sau care ar putea ajunge aici să vină alături de mine. Îi invit pe şefi, pe soldaţi, pe marinari, pe aviatori, forţele franceze terestre, maritime, aeriene, acolo unde se află în acest moment, să ia legătura cu mine. Îi chem pe toţi francezii care doresc să rămână liberi să mă audă şi să mă urmeze.
(Surse: YouTube, saitul Charles-de-Gaulle.org, Southgate ARC)
