UN ZÂMBET ÎN ETER (24)
N-o lucra pe ultima!
de Paul M. Dunphy, VE1DX
Traducere de Francisc Grünberg, YO4PX
Unul dintre QRP-iştii locali urcă dealul săptămâna trecută, şi de îndată ce l-am văzut legănându-se exasperat de pe un picior pe celălalt mi-am dat seama că ceva s-a întâmplat. Mi-am zis să-l luăm cu binişorul, deşi nu prea îmi dădeam seama ce l-a putut tulbura într-atât. "Ce-i cu tine, ai împlinit 50 de ani?", l-am întrebat, "or tocmai ţi s-a născut primul nepot?" QRP-istul se lăsă să cadă deprimat în fotoliu şi spuse: "Am crezut că tu mă vei înţelege", spuse el cu o voce stinsă, "nu-i vorba de vârsta mea, sau de nepoţi. Tu nu mai citeşti QST-ul? N-ai văzut că am trimis cererea pentru DXCC Honor Roll? Ar trebui să-ţi dai seama ce nenorocire e una ca asta!"
A trebuit să recunosc că i-am văzut nu o dată indicativul în revistă. Ceea ce nu înţelegeam era motivul disperării sale. Era un DX-man de treabă, aşa cum sunt de obicei QRP-iştii. Aşa că i-am cerut explicaţii. "De ce eşti atât de necăjit?", l-am întrebat cu toată blândeţea de care eram în stare. "Nu eşti mulţumit cu poziţia ta în clasament? Ştim cum ai lucrat în toamnă 3V8BB, ultima ţară care-ţi mai trebuia, şi te-am văzut deseori la întrunirile de club extenuat şi cu ochii înroşiţi, după 20 de ore petrecute în faţa staţiei, în căutarea unei ţări noi. Ar trebui să simţi o mare satisfacţie ştiind că ai lucrat totul. Acum poţi în sfârşit să te relaxezi."
Dar nu era chip să-l potoleşti cu una, cu două. Parcă i-am zgândărit un nerv sensibil, mă privi înciudat. "Ce ştii tu ce e în sufletul meu! Gândeşte-te la povara pe care o port în spinare! Nu înţelegi? Aş putea pierde o ţară nouă!" exclamă el. Chiar că nu mai pricepeam nimic. "Cum poţi pierde o ţară nouă, dacă le-ai lucrat deja pe toate?" l-am întrebat. "Dar dacă apare una nouă în bandă şi dispare înainte s-o fi lucrat? Poate apare în timp ce-s plecat în concediu. Nu-ţi dai seama ce-aş simţi, ajuns pe culmi, ca apoi să mă prăbuşesc…… poate fără să mai am şansa de a reveni vreodată?" QRP-istul era din cale-afară de îngrijorat, asta se vedea de la o poştă. "DX-urile alea apar mereu din nou, mai devreme sau mai târziu" i-am spus, ca să-l mai îmbărbătez, dar el clătină din cap. "Dar cei care au ratat Petru I? Când vor mai prinde ei încă o expediţie acolo? Sau cei care aşteaptă să reapară muntele Athos, sau Bouvet?! Ehei, au ceva de aşteptat……Coşmarul meu cel mai cumplit este că tocmai când voi fi plecat de acasă va fi activată Coreea de nord, pentru prima şi ultima oară!"
Mii de tunete şi trăznete! Şi eu, care îmi închipuisem că vânătoarea de DX e o distracţie…… QRP-istul clătină iar din cap. "Nu-mi mai găsesc liniştea. Îmi petrec tot timpul filând benzile în căutarea ţării noi pe care aş putea s-o pierd. Nu mai am somn, nu mai am poftă de mâncare." Sări în picioare şi o luă în jos pe cărare, spre cămăruţa sa ticsită de aparate, pentru a prinde staţia din Coreea de nord, înainte ca aceasta să dispară pentru totdeauna. Ce-am mai fi putut să-i spun, în aceste vremuri grele? Cuvintele erau prea slabe. Vorba lui Albert Einstein: "Toate lucrurile sunt relative, unele sunt chiar mai relative decât altele."
