Testul transatlantic din 1921
În mai 2010 am prezentat sub titlul ANII DE ÎNCEPUT AI RADIOAMATORISMULUI trei videouri produse de Antique Wireless Association (AWA), un grup de radioamatori interesaţi în prezervarea istoriei comunicaţiilor fără fir. O nouă serie de două videouri (cu o durată de 2 x 10 minute) descrie ceea ce producătorul lor Bruce Kelly, W2ICE, istoric al clubului, numeşte «unul dintre cele mai importante evenimente din istoria radioamatorismului», realizarea primei legături transatlantice. De fapt, a fost un punct de cotitură în întregul domeniu al comunicaţiilor.
Activitatea de radioamator a fost reluată în Statele Unite la sfârşitul anului 1919, după încheierea primului Război mondial. Filmul prezintă aparatura cu care lucrau amatorii şi menţionează că se realizau legături la distanţă de cel mult 10-15 mile în condiţii favorabile de propagare. Dar până în 1921 se făcuseră deja progrese tehnice şi îl putem vedea în partea a I-a a filmului pe vestitul Hiram Percy Maxim 1AW, preşedintele ARRL, stând în faţa staţiei sale. Cu o astfel de aparatură se lucra DX la 500-800 mile. Se pot vedea şi echipamentele şi antenele uriaşe ale celor câteva staţii de radiodifuziune.
Activitatea de radioamator a fost reluată în Statele Unite la sfârşitul anului 1919, după încheierea primului Război mondial. Filmul prezintă aparatura cu care lucrau amatorii şi menţionează că se realizau legături la distanţă de cel mult 10-15 mile în condiţii favorabile de propagare. Dar până în 1921 se făcuseră deja progrese tehnice şi îl putem vedea în partea a I-a a filmului pe vestitul Hiram Percy Maxim 1AW, preşedintele ARRL, stând în faţa staţiei sale. Cu o astfel de aparatură se lucra DX la 500-800 mile. Se pot vedea şi echipamentele şi antenele uriaşe ale celor câteva staţii de radiodifuziune.
ARRL a selectat un număr de radioamatori care şi-au fixat ca ţel realizarea unei transmisii peste Atlantic. Aceşti cinci amatori erau membri ai Radio Club of America, oameni de afaceri sau ingineri radio, care în timpul lor liber au construit o antenă de concepţie nouă montată pe un pilon de 33 de metri şi un transmiţător. Unul dintre membri şi-a pus la dispoziţie în acest scop locaţia, situată lângă Greenwich, Connecticut. Întreaga căsuţă a trebuit mutată într-o poziţie mai favorabilă faţă de antena proiectată. Mutarea şi construcţia antenei a fost realizată în doar câteva zile!
În echipă se afla şi maiorul E.H. Armstrong (al patrulea din stânga în fotografia de grup), inventatorul superheterodinei şi, mai târziu, al emisiunii prin modulaţie de frecenţă (FM). Primul din dreapta este Nathan Cronkhite, proprietarul locaţiei şi deţinătorul indicativului 1BCG, cu care urma să se realizeze transmisiunea istorică. Emiţătorul lucra la 6,5 amperi şi furniza o putere de 990 waţi input.
Echipa 1BCG: Amy, Grinan, Burghard, Armstrong, Cronkhite
Între timp şi alţi amatori, americani şi francezi au încercat şi realizat legături transatlantice în jurul lungimii de undă de 100 de metri, folosind puteri mult mai mici şi emiţătoare pe scântei. Dar echipa de la 1BCG a fost prima care a transmis un mesaj complet (preambul, text şi semnătură) recepţionat în întregime în Scoţia pe lungimea de undă de 230 metri de Paul F. Gadley. Acesta folosea o antenă proiectată de Harold H. Beverage, creatorul vestitei antene folosită de amatori şi în zilele noastre. Tot ce se situa sub 500 de metri era considerat pe atunci ca fiind în domeniul undelor scurte.
Transmisiunea, care a deschis o nouă eră în comunicaţii, a fost un semnal pentru a se abandona undele lungi şi a se trece la folosirea undelor scurte pentru emisiuni la distanţe mari. Marile staţii de radiodifuziune s-au arătat imediat extrem de interesate de realizarea radioamatorilor şi au adoptat şi ele undele scurte.
În 1950 membrii ai Radioclub of America au ridicat un mic monument memorial în onoarea celor care au făcut parte din echipa 1BCG. Pe placa memorială scrie: «În apropierea acestui loc la 11 decembrie 1921 staţia de radio 1BCG a transmis în Ardrossan, Scoţia primul mesaj care a traversat Atlanticul pe unde scurte. 1BCG, o staţie de radioamator, a fost construită şi operată de membri ai Radio Club of America. Dedicat în Greenwich, Connecticut, 1950». Este posibil ca acesta să fie singurul monument din lume ridicat în onoarea unei staţii de radioamator.
Partea a II-a a filmului AWA se încheie cu mărturia înregistrată a lui Paul F. Gadley, cel care fusese ales în 1921 de ARRL să recepţioneze transmisiunile de la 1BCG. Paul a murit în octombrie 1973.
Materialul conţine imperfecţiuni datorate nivelului tehnologiei video şi audio din perioada în care s-au realizat filmele şi înregistrările.
(Descrierea unei alte legături istorice, realizată între 25 şi 28 octombrie 1923 cu puteri mici între francezul Léon Deloy F8AB şi Fred E. Schnell 1 MO din Connecticut se poate găsi în articolul «De un an» scris de F8AB, publicat în traducere din limba franceză pe această pagină la 20 septembrie 2010 şi care se găseşte la această adresă – nota mea, YO4PX)
(Traducere şi prezentare de YO4PX. Sursă: informaţii extrase din textul celor două videouri)
* * *
