Ziua mondială a radioamatorismului
Uniunea internaţională a radioamatorilor (International Amateur Radio Union, IARU) şi cele peste 160 de societăţi-membre care o formează şi care reprezintă ţări din întreaga lume vor sărbători Ziua mondială a radioamatorismului în ziua de 18 aprilie 2011. Tema comemorării din acest an este Radioamatorismul: prima reţea de socializare bazată pe tehnologie.
Cu mult timp înaintea internetului şi a telefoanelor inteligente radioamatorii vorbeau, îşi scriau şi îşi împărtăşeau ideile de decenii. Dar spre deosebire de acele servicii comerciale radioamatorismul continuă că atragă oameni de pe toate meridianele prin faptul că le pune la dispoziţie comunicaţii internaţionale în mod gratuit. Şi datorită faptului că nu necesită o infrastructură de suport prestabilită aceşti «amatori» pricepuţi în ale radioului pot străbate distanţele, pentru a ajunge la prieteni aflaţi în toate colţurile lumii, dar şi în spaţiul cosmic.
Operatorii radio au fost deschizători de drumuri în crearea a numeroase minuni ale electronicii moderne şi ale comunicaţiilor din zilele noastre. Azi cetăţenii Terrei înţeleg prin «wireless» telefoanele celulare prezente pretutindeni. Dar această tehnologie a devenit posibilă graţie muncii de pionierat în tehnologiile radio explorate pentru prima dată de aceşti «amatori». Mulţi dintre inginerii noştri de seamă se inspiră din cunoştinţele lor practice dobândite ca radioamatori, pentru a continua să creeze aplicaţii care conectează calculatoarele de radiouri. Operatorii radio pot fi consideraţi «amatori» pe considerentul că ei sunt voluntari neremuneraţi, dar priceperea lor şi contribuţiile lor dăruite lumii sunt de cel mai înalt nivel.
«Fireşte, nu oricine putea să se conecteze la un cablu telegrafic comercial [în zilele de început ale comunicaţiei fără fir]. Deşi existau linii telegrafice particulare, construite şi operate pentru amuzamentul personal al proprietarilor lor, în general ele nu puteau fi extinse la dimensiuni care depăşeau o zonă restrânsă», explică prim-directorul executiv al ARRL David Sumner K1ZZ în editorialul său «Reţeaua noastră de socializare» [QST, rubrica «It Seems to Us», aprilie 2011, pag. 9]. «Operatorii de telefonie din vremea aceea trebuiau să-şi cunoască clienţii şi să se cunoască între ei, însă reţeaua lor de socializare bazată pe tehnologie nu depăşea cu mult limitele oraşului lor. Abia odată cu apariţia telegrafiei fără fir a devenit posibil ca persoane individuale să comunice între ele instantaneu la distanţe mari fără un intermediar costisitor. Asfel s-a născut prima reţea de socializare deschisă, bazată pe tehnologie – cea pe care o numim radioamatorism.»
A chema, a trimite mesaje scrise sau chiar a folosi bătrânul cod Morse sunt modalităţi care în benzile de amatori pot conduce la contacte cu alţi radioamatori, aflaţi de cealaltă parte a oraşului – sau peste mări şi ţări. Radioamatorii au fost prezenţi mai mereu în buletinele de ştiri care relatau serviciile pe care ei le aduc pentru a salva vieţi omeneşti în timpul calamităţilor, dar mare parte a activităţilor lor constă în farmecul şi bucuria legăturilor cu zone depărtate, izolate ale lumii, în aflarea unor lucruri despre regiunile în care trăiesc partenerii lor şi modul lor viaţă.
«Reţeaua de socializare creată şi întreţinută de radioamatori este în permanentă expansiune, chiar dacă operatorii staţiilor telegrafice comerciale de odinioară au dispărut», scrie Sumner. «În zilele noastre în radioamatorism se întâmplă atâtea lucruri încât unei singure persoane îi este practic imposibil să le cuprindă pe toate. La fel cum cineva nu poate interacţiona realmente cu sute de «prieteni» pe Facebook, chiar şi cel mai dedicat dintre noi este nevoit să aleagă dintre zecile de subgrupe care împărtăşesc fiecare interese specifice în domeniul radioamatorismului. Nici nu dispunem aici de spaţiul necesar pentru a le enumera pe toate. Experienţa ne învaţă că înfloritoare dintre acestea sunt cele care îi întâmpină în mod activ pe noii-veniţi, fie că sunt proaspăt autorizaţi, fie novici într-o anumită faţetă a hobby-ului. Una dintre frumuseţile reţelei noastre de socializare constă în faptul că aici nu ne lovim de bariere interne; un radioamator poate trece de pildă de la vânătoarea de DX în benzile inferioare în timpul iernii la urcarea pe dealuri pentru experimente cu microundele în lunile de vară, de la serviciul public în timpul unui weekend la concursul din weekendul următor, de la «degustarea» celui mai recent apărut mod digital dimineaţa la ţăcănitul unui manipulator simplu după cină.»
