Lupta pentru antenă
O nouă iniţiativă legislativă
în Congresul Statelor Unite
Introducere
Legea îmbunătăţirii comunicaţiilor de urgenţă de radioamator (proiect de lege – nota mea, YO4PX), care a ieşit de pe ordinea de zi la sfârşitul celui de al 111-lea Congres, a fost reintrodusă în Congresul 112 sub numărul de cod HR81. Sponsorul legii este reprezentanta Sheila Jackson Lee din Texas. Noua iniţiativă, depusă la 5 ianuarie 2011, a fost transmisă Comisiei Congresului pentru Energie şi Comerţ.
D-na Jackson Lee a introdus iniţial legea, care avea atunci numărul HR2160, în Congresul 111 în aprilie 2009 şi acesteia i s-au alăturat 41 de co-sponsori, dar nu a ajuns la Comisia de jurisdicţie. O lege similară a fost iniţiată în Senat sub numărul S1755 şi până în decembrie 2009 a traversat toate etapele, dar nici aceasta nu a ajuns să fie dezbătută de Cameră.
Obiectivul iniţiativei – care este sprijinită de ARRL – este cererea adresată Secretarului Departamentului Siguranţei Naţionale (Department of Homeland Security, DHS) să studieze utilitatea şi potenţialul comunicaţiilor de radioamator în situaţii de urgenţă şi asistenţă în caz de dezastre şi de a identifica şi a face recomandări privitoare la obstacolele existente în calea comunicaţiilor de radioamator, cum ar fi efectele reglementărilor folosirii suprafeţelor private pentru instalarea antenelor în zone rezidenţiale.
«Sprerăm că acest început timpuriu va repurta un succes în noul Congres», a comentat David Sumner K1ZZ, director-prim executiv al ARRL.
CONGRESUL 112
Prima sesiune
H.R. 81
În Camera Reprezentanţilor
5 ianuarie 2011
Doamna Jackson Lee din Texas a introdus următoarea iniţiativă legislativă, care a fost transmisă Comisiei pentru Energie şi Comerţ:
LEGE
Pentru a promova şi încuraja un serviciu public valoros, asistenţa în cazuri de calamităţi şi comunicaţiile în situaţii de urgenţă furnizate pe bază de voluntariat de persoanele autorizate de Comisia Federală de Comunicaţii (Federal Communications Commission, FCC) în serviciul de amator, prin întreprinderea unui studiu privind folosirea radioamatorismului în comunicaţiile de urgenţă şi de asistenţă în situaţii de dezastre, prin identificarea obstacolelor inutile şi nerezonabile în calea comunicaţiilor de radioamator în scopul asistenţei de urgenţă şi prin prezentarea de recomandări pentru înlăturarea unor astfel de restricţii iraţionale în vederea extinderii utilizării comunicaţiilor de radioamator şi a includerii acestora în planurile şi acţiunile Departamentului Siguranţei naţionale
Se depune la Senatul şi Camera Reprezentanţilor Statelor Unite ale Americii întrunite în Congres,
SECŢIUNEA 1. TITLU SCURT
Se poate face referire la această lege sub denumirea «Legea îmbunătăţirii comunicaţiilor de urgenţă de radioamator din 2011».
SECŢIUNEA 2. CONSTATĂRI
Congresul constată următoarele:
(1) Aproape 700000 de operatori radio sunt autorizaţi în Statele Unite de Comisia Federală de Comunicaţii în serviciul de radioamator.
(2) Radioamatorii furnizează pe bază de voluntariat un serviciu public valoros comunităţilor lor, statelor lor şi naţiunii, mai ales în domeniul comunicaţiilor naţionale şi internaţionale în cazuri de calamităţi.
(3) Servicii de urgenţă şi asistenţă în situaţii de dezastre, consistente şi de încredere, acordate de operatorii radioamatori voluntari, au fost furnizate şi înainte, în timpul şi după inundaţii, uragane, tornadouri, incendii de pădure, cutremure, viscole, accidente feroviare, scurgeri de chimicale şi alte calamităţi. Aceste servicii de comunicaţii au fost prestate în cazuri semnificative, cum ar fi uraganele Katrina, Rita, Hugo şi Andrew; efortul de asistenţă la World Trade Center şi Pentagon în urma atacurilor teroriste din 2001; atacul cu bombă din Oklahoma City din aprilie 1995.
(4) Serviciul de radioamator are încheiate protocoale de convenţii, pentru furnizarea de activităţi de comunicaţii de urgenţă voluntare, cu Departamentul Siguranţei Naţionale, Agenţia federală pentru administrarea situaţiilor de urgenţă, Serviciul naţional de meteorologie, Sistemul naţional de comunicaţii şi Asociaţia oficialilor comunicaţiilor pentru siguranţa publică, precum şi cu agenţii de asistenţă în caz de dezastre, inclusiv Crucea Roşie naţională americană şi Armata Salvării.
(5) Congresul a adoptat Legea publică 103-408, care a fost promulgată de Preşedinte la 22 octombrie 1994. Aceasta include în secţiunea 1 următoarele constatări ale Congresului: «Ar fi necesară crearea de condiţii rezonabile pentru operaţii eficiente de radioamator din reşedinţe, vehicule particulare şi zone publice, iar reglementările la toate nivelurile guvernului ar trebui să faciliteze şi să încurajeze operaţiunile de radioamator ca fiind un beneficiu public.»
(6) Congresul a adoptat Legea publică 109-295, promulgată de Preşedinte la 4 octombrie 2006. Aceasta conţinea o prevedere în bugetul alocării de fonduri pentru Departamentul Siguranţei Naţionale pentru anul fiscal 2007, care desemna Grupul de lucru regional de coordonare a comunicaţiilor de urgenţă din cadrul Departamentului pentru a coordona activităţile cu «operatorii radioamatori», alături de alte 11 organizaţii de urgenţă, cum ar fi serviciile de ambulanţă, de ordine publică şi altele.
(7) Fără să apeleze la cheltuieli din partea contribuabililor radioamatorismul asigură un fundament fertil pentru autoeducaţie tehnică în telecomunicaţiile moderne, în tehnologa electronică şi în tehnicile şi protocoalele comunicaţiilor de urgenţă.
(8) Există un puternic interes la nivel federal în funcţionarea eficientă a staţiilor de radioamator, şi acestei funcţionări trebuie să i se acorde sprijin la toate nivelurile guvernului şi protecţie împotriva unor reglementări iraţionale şi a unor obstacole în calea furnizării acestor comunicaţii valoroase.
SECŢIUNEA 3. STUDIU PRIVIND UTILIZAREA MAI EFICIENTĂ A RADIOAMATORISMULUI ÎN COMUNICAŢIILE DE URGENŢĂ ŞI DE ASISTENŢĂ ÎN CAZ DE CALAMITĂŢI, ÎN VEDEREA ELIMINĂRII RESTRICŢIILOR.
(a) Autoritatea – Secretarul Departamentului Siguranţei Naţionale –
(1) va întreprinde un studiu privind utilizarea şi potenţialul comunicaţiilor de radioamator în situaţii de urgenţă şi de asistenţă în caz de calamităţi; şi
(2) va prezenta Congresului un raport al constatărilor sale în termen de cel mult 180 de zile de la adoptarea acestui proiect de lege.
(b) Domeniul studiului – Studiul solicitat prin această secţiune
(1) va include recomandări
(A) pentru îmbunătăţirea angrenării voluntare a radioamatorilor autorizaţi în comunicaţiile în caz de calamităţi şi în eforturile de acordare a asistenţei; şi
(B) pentru integrarea mai bună a operatorilor radioamatori în planificările şi în promovarea iniţiativelor Departamentului Siguranţei naţionale;
(2)(A) pentru identificarea obstacolelor iraţionale şi inutile în calea îmbunătăţirii comunicaţiilor de radioamator, cum ar fi efectele reglementărilor privind utilizarea proprietăţilor private în cazul instalării antenelor rezidenţiale; şi
(B) pentru a face recomandări cu privire la aceste obstacole; şi
(3)(A) să conţină o evaluare a secţiunii 207 a Legii Telecomunicaţiilor din 1996 (Legea publică 104-104, 110 Stat.56 (1996); şi
(B) să facă recomandări privind oportunitatea modificării aceastei secţiuni, pentru a preîntâmpina restricţii iraţionale ale utilizării proprietăţii private, care prejudiciază abilitatea unui radioamator autorizat de Comisia Federală de Comunicaţii să realizeze sau să se pregătească pentru a putea realiza comunicaţii de urgenţă prin intermediul unor antene exterioare eficiente şi a unor structuri de sprijin instalate la înălţimi şi dimensiuni rezonabile pentru acest scop, în zone rezidenţiale.
(c) Folosirea cunoştinţelor de specialitate şi a informaţiilor – În realizarea studiului cerut de această secţiune secretarul Departamentului Siguranţei Naţionale –
(1) va utiliza cunoştinţele de specialitate ale American Radio Relay League, care reprezintă comunitatea naţională a radioamatorilor; şi
(2) va cere informaţii din partea sectorului privat şi public în vederea realizării studiului.
