Scurtă istorie a codului de bare
Co-inventatorul codului de bare Norman Joseph Woodland s-a născut în 1921 în Atlantic City, New York şi a decedat în decembrie 2012 în New Jersey la vârsta de 91 de ani. El a colaborat cu colegul său de facultate Bernard Silver pentru a crea în 1940 sistemul acum încetăţenit global al liniilor groase şi subţiri.
Codul de bare poate fi definit ca o reprezentare optică a unor date referitoare la un obiect căruia îi este ataşat şi care poate fi lizibil de un aparat. La origine codurile de bare au reprezentat date prin varierea lăţimii şi distanţei dintre liniile paralele, deci erau liniare şi unidimensionale. Ulterior codurile au evoluat, adoptând forma unui dreptunghi, a unor puncte, hexagoane sau a altor modele geometrice bidimensionale (2D). Deşi sistemele 2D foloseau o diversitate de simboluri, se făcea referire la ele în continuare cu denumirea de coduri de bare. Iniţial ele erau scanate de scanere optice şi cititoare de coduri de bare, această sarcină fiind preluată în zilele noastre şi de imprimantele desktop şi de telefoanele inteligente dotate cu programe de calculator dedicate citirii şi interpretării informaţiilor codificate.
Se estimează că modernul cod de bare este scanat de peste 5 miliarde de ori în fiecare zi. Eforturile lui Woodland au devansat cu ani de zile practicile existente în momentul creării sistemului. A durat 22 de ani pentru ca invenţia să-şi facă prima apariţie într-un magazin din S.U.A., datorită faptului că iniţial tehnologia laser necesară citirii liniilor încă nu se inventase. Prima marfă scanată a fost un pachet de gumă de mestecat Wrigley vândut într-un supermarket din Ohio în 1974.
Se spune că Woodland a conceput codul de bare în timp ce şedea într-un şezlong, înconjurat de nisip. Având în minte codul Morse, pe care îl învăţase în anii săi de cercetaş, Woodland a început să deseneze pe nisip cu degetele. Vorbind de acel moment el l-a povestit astfel revistei Smithsonian: «Mi-am înfipt patru degete în nisip şi fără să-mi dau seama de ce, mi-am tras degetele spre mine, înscriind în nisip patru linii. Mi-am spus: «Ia te uită! Am acum patru linii, şi aş putea obţine linii late şi linii înguste în locul punctelor şi liniilor codului Morse.»
Woodland şi Silver au înregistrat cererea de patentare în 1949 pentru un cod de formă circulară, care arăta ca ochiul unui taur. Patentul a fost eliberat în 1952. Silver a decedat în 1963.
Patentul a fost vândut companiei de depozitare a bateriilor Philco, însă a expirat în 1960, permiţându-i companiei IBM, la care Woodland lucra, să finalizeze şi să ajusteze proiectul, pentru a-l aduce la forma pe care o cunoaştem în zilele noastre.
La începutul anilor ’70 Woodland s-a mutat la Raleigh pentru a se alătura unei echipe de cercetare a IBM din North Carolina. Echipa a creat un sistem de scanare cu laser care să citească codul de bare la cererea comercianţilor. Aceştia doreau un sistem de verificare automat şi rapid care să diminueze totodată cheltuielile de administrare ale tranzitării şi inventarierii mărfurilor.
În 2011 atât Woodland cât şi Silver au fost înscrişi în US’ National Inventors Hall of Fame (Galeria naţională a inventatorilor celebri din Statele Unite)
N. J. Woodland explicând funcţionarea prototipului său de scaner pentru produse prevăzute cu coduri de bare
(Surse: BBC News Technology, BBC News Magazine, The Guardian, About.com Inventors, Wikipedia)
