Câteva sfaturi pentru noii telegrafişti
Articolul de mai jos a fost publicat la 4 ianuarie 2013 pe saitul eHam de Steve Katz WB2WIK. Ca vechi practicant al telegrafiei pot confirma că marea majoritate a observaţiilor sale sunt corecte şi că sugestiile sunt salutare. (YO4PX)
Sunt încântat să constat multă activitate în telegrafie pe benzi. N-aş putea spune dacă e mai multă sau mai puţină decât înainte, dar e suficientă pentru a face benzile destul de aglomerate, chiar şi atunci când nu sunt concursuri care să stimuleze prezenţa telegrafiştilor.
Cred că pesimistele previziuni despre moartea telegrafiei din momentul în care cerinţa cunoaşterii codului Morse a fost eliminată din procesul de autorizare au fost greşite. Mulţi dintre noi suntem mulţumiţi, eu fiind printre cei care au nutrit îngrijorări despre viitorul telegrafiei. O folosesc aproape în fiecare zi, o găsesc amuzantă şi relaxantă - fără să mai spun că este mai «uşoară» de practicat şi mai eficientă decât orice moduri de fonie în situaţia în care se doresc legături realizate cu puteri mai mici şi antene mai simple. Atunci când operez portabil dintr-un parc, de pe o plajă, dintr-o tabără de obicei lucrez numai în CW, pentru că având antene şi echipamente minimaliste succesul e mai mare. Cu siguranţă mulţi sunt de părerea mea. De 47 de ani telegrafia este modul meu preferat. Singurul lucru care constat că s-a schimbat de-a lungul anilor, în afară de echipamentul care a devenit mai bun şi mai ieftin (toate transiverele comerciale având în plus şi manipulatoare electronice incorporate!) este că o mulţime de operatori folosesc proceduri care nu prea au sens. Iată rostul rândurilor de faţă.
De ce să transmitem cuvinte dacă avem prescurtări?
Oricine frecventează internetul, foloseşte Twitter sau trimite mesaje cu telefoanele celulare cunoaşte valoarea prescurtărilor. Scrierea lor consumă mai puţin timp şi ele sunt mai lesne de înţeles. Mai puţină butonare, mai mult timp liber. Telegrafiştii au folosit prescurtările dintotdeauna, încă de pe vremea «scânteii». Şi atunci de ce mulţi operatori mai noi folosesc cuvinte întregi şi semne de punctuaţie, deşi acestea nu adaugă nicio valoare comunicaţiei? Aud frecvent
“UR SIGNAL IS RST 599 599. MY NAME IS JOE JOE. MY QTH IS KANSAS CITY, KS KANSAS CITY, KS. SO BK TO U.”
Dacă aveţi mult timp de pierdut, acest text conţine cu siguranţă mesajul dorit. Dar iată o cale mai bună, cu efort mai mic, care transmite perfect acelaşi mesaj:
“UR RST 599 599 HR IN KC KS KC KS OP JOE JOE HW?”
Nu numai că e mai uşor şi mai puţin solicitant de transmis, dar permite şi o conversaţie mai fluentă şi realizarea mai multor legături într-o perioadă de operare dată – ceea ce deseori este scopul multora.
Nu e nevoie să se transmită cuvinte ca «my» sau «is», sau chiar şi «name». OP înlocuieşte perfect sintagma «name here is». «QTH» merge foarte bine în locul lui «my QTH is». De fapt «my QTH is» nici nu prea are sens, câtă vreme «QTH» înseamnă chiar «locaţia mea este», iar «QTH?» este prescurtarea pentru «care este locaţia dv.?» Tocmai de aceea a fost creat codul Q, ca să scurteze comunicarea şi s-o facă mai eficientă.
Cred că nu are rost să se transmită «UR» sau «your» înainte de «RST», pentru că dacă transmiteţi RST vă referiţi evident la RST-ul destinat partenerului dumneavoastră de QSO şi nu altuia.
Mai multe pe această temă
Dacă noul telegrafist va învăţa şi va folosi codul Q nu numai că va economisi timp şi va face mai multe legături, dar va da în eter şi impresia unui operator experimentat. Aud astfel de mesaje:
“WELL THAT’S ABOUT ALL I HAVE HERE. SO ALL THE BEST TO YOU AND YOURS AND SEE YOU DOWN THE LOG. 73 AND…” şi continuă la nesfârşit, pentru a-i spune partenerului «Am terminat». Cred că o cale mai bună ar fi:
“QRU TNX QSO 73 SK”
De fapt, chiar şi transmiterea lui «TNX» consumă mai mult timp decât necesar, câtă vreme «TU» («thank you») spune acelaşi lucru cu mai puţin efort.
Eu adaug adeseori «CU ON CW» («see you on CW»), căci mi se pare că sună bine şi îi aminteşte partenerului că sper să-l reîntâlnesc în telegrafie. Nu e neapărat necesar, e doar o măruntă încercare de personalizare a legăturii.
Notarea mesajelor, un obicei demodat
I-aş sfătui pe toţi telegrafiştii începători să noteze cât mai puţin cu putinţă. Dacă veţi asculta codul Morse ca pe un limbaj şi nu pe ca un cifru secret recepţia va deveni din ce în ce mai uşoară. Singurele lucruri pe care mi le notez sunt datele de log. Într-un concurs le înscriu în calculator, pentru legăturile uzuale pun pe hârtie indicativul celeilalte staţii, numele şi câteva scurte note. Nu are niciun rost să vă notaţi tot ceea ce se transmite, limitaţi-vă la datele importante.
Pentru cei care au învăţat telegrafia notând totul oricând e momentul potrivit pentru a renunţa la acest obicei. Doar dacă aţi fi Superman aţi putea nota mereu texte transmise cu peste 125 de semne pe minut. Eu abia o pot face şi îmi oboseşte mâna, aşa că vestitul «hard copy» (transcrierea integrală a mesajului) limitează posibilitatea recepţionării. Este suficient doar să ascultaţi şi să înţelegeţi ceea ce se transmite – chiar dacă la început asta înseamnă că veţi pierde 90% din text – dar astfel veţi ajunge să vă bucuraţi de Morse o viaţă-ntreagă, căci e foarte simplu s-o faceţi din momentul în care aţi căpătat oarece experienţă. Eu lucrez CW în mobil (sunt numeroşi cei care o fac) şi evident nu-mi notez nimic. Nu trebuie decât să reţin indicativul operatorului şi numele său şi să las conversaţia să se desfăşoare. Cu cât scrieţi mai puţin şi cu cât ascultaţi mai mult cu atât discuţia va deveni mai curgătoare. Ceea ce mă conduce spre următoarea temă:
QSK e grozav!
Din momentul în care aţi ajuns să recepţionaţi destul de bine mintal şi să renunţaţi la pix (chiar şi la tastatură) operarea cu QSK este următorul pas logic. «Full» QSK - o facilitate pe care unele transivere o au, altele nu - este cu adevărat grozav, căci vă permite să auziţi alte staţii între semnele pe care le transmiteţi. Asta face telegrafia conversaţională, aproape ca o convorbire telefonică, pentru că cealaltă staţie vă poate întrerupe pentru a întreba ceva sau pentru a face un comentariu în toiul transmisiunii dumneavoastră, sau în orice alt moment. […]
Nici «semi-QSK» nu e rău, îl au aproape toate transiverele. Nu veţi putea auzi vreo intervenţie între puncte şi linii, dar le veţi auzi pe cele între cuvinte, ceea ce deseori este suficient.
«Solid copy» nu este atât de important
Cu excepţia cazului în care participaţi la un trafic important - o situaţie extrem de rară pentru telegrafiştii din zilele noastre - cred că «solid copy» n-ar trebui să constituie un scop în sine. E un scop foarte arbitrar şi mai degrabă lipsit de sens. Eu pot recepţiona la 50 de grupe (250 de semne) pe minut dacă nu am interferenţe sau zgomote, QSB sau alt factor care să facă recepţia pur şi simplu imposibilă. Dar în viaţa reală aceste lucruri există. Se întâmplă să recepţionez transmisiunea la viteză mare a unui operator şi banda să se schimbe brusc, iar semnalele sale care iniţial veneau cu 599 să ajungă la 329 sau cam aşa ceva. Ceea ce înseamnă că voi pierde din textul transmis de partenerul meu. Dar cu siguranţă că noi putem să ne continuăm legătura, chiar şi cu acele pierderi.
Sunt sigur că toată lumea a citit exemple de texte din care lipsesc litere – sau chiar cuvinte. Atunci când aţi terminat de parcurs textul aţi obţinut totuşi informaţia completă, pentru că creierul dumneavoastră a completat golurile. Nu poţi recepţiona un număr de telefon din care lipsesc cifre, dar poţi întreţine o conversaţie normală în pofida lipsurilor. Cred că oricine şi-a fixat ca scop «solid copy» pierde o mulţime de legături.
A lucra staţii cu semnale foarte slabe, ceea ce e relativ uşor în telegrafie, înseamnă a pierde porţiuni din textul recepţionat. Mulţi dintre noi am lucrat ţări, continente, zone noi în timp ce pierdeam mari porţiuni de text. Nu are nicio importanţă, tot ceea ce aveţi nevoie este indicativul staţiei şi confirmarea că a recepţionat corect indicativul dumneavoastră, şi chiar dacă aţi pierdut restul tot contează ca «o ţară nouă».
O ultimă sugestie: Aţi putea crede că dacă tăria semnalelor scade şi se apropie de nivelul de zgomot a manipula la viteză mai mare permite transmiterea mai multor informaţii într-un timp mai scurt. Pare logic, însă eu am constatat că metoda nu funcţionează. De obicei transmiterea la o viteză mai mică este o soluţie mai bună în cazul semnalelor slabe, laolaltă bineînţeles cu repetarea multor date. Într-o legătură cu semnale extrem de slabe (la nivelul zgomotului) eu reduc viteza la 13-15 grupe pe minut (65-75 de semne) şi transmit totul de 2-3 ori:
DX1DX DE WB2WIK WB2WIK WB2WIK TU TU RST 339 339 339 QTH QTH LOS ANGELES LOS ANGELES LOS ANGELES OP OP STEVE STEVE STEVE HW? HW? BK
Sau cam aşa ceva. Şi sper că şi partenerul va proceda la fel. Rezultatul pare să fie bun.
Încheiere
Acestea au fost sugestiile mele. S-ar putea ca nu toată lumea să fie de acord, dar ele se bazează pe experienţa mea de 47 de ani fericiţi de radioamator telegrafist.
CU on CW
* * *
Alte articole pe această temă:
Niciodată nu e prea devreme pentru a învăţa telegrafia!
