160 de metri în balon

de Kamal Sirageldin N3KS

Acest articol a fost publicat în numărul pe aprilie 2007 al buletinului informativ al Potomac Valley Radio Club, iar în august 2007 în traducere pe Radioamator.ro cu permisiunea autorului. Îl republic, în eventualitatea că numeroşi amatori YO îl vor descoperi abia acum, după trecerea a şase ani de la prima sa apariţie.

Am lucrat în banda de 160 de metri mai puţin de un an. În februarie nişte amatori locali m-au ajutat să ataşez o ţeavă lungă în vârful pilonului meu de 15 metri, pentru ca un inverted V să poată atârna în afara acestuia. S-a folosit un angrenaj mobil în vârful pilonului, antena Yagi se putea roti astfel, fără să răsucească inverted V-ul. Cu toate că QTH-ul meu este destul de favorabil şi antena se comporta mai bine decât mă aşteptam, cu siguranţă că nu era totuşi o antenă prea grozavă pentru 160 de metri.

Am lucrat în concursul ARRL pe 160 de metri în decembrie 2006 şi mi-a plăcut. Se pare că staţia mea din Maryland era recepţionată cu un semnal puternic în Pennsylvania, Virginia şi Ohio! Dar pentru CQ WW DX Contest pe 160 de metri am vrut să încerc ceva mai bun. Primul meu gând a fost să lucrez de la staţia lui Frank, W3LPL, unde 4-square-ul lui full size precis că dădea rezultate mai bune! În ultimul moment acest plan nu s-a mai putut realiza ... aşa că, ce era de făcut?

Norocul a fost că toamna trecută comandasem două baloane meteorologice de 25 de cm. diametru de la Edmund Scientific. Aveam acum cel mai important component al unei antene verticale înălţate cu balonul. Am primit o mulţime de încurajări din partea lui Jim, WX3B, care nu s-a limitat la atât, ci în joia de dinaintea concursului a venit acasă la mine cu o placă pentru radiale şi m-a ajutat să întindem vreo treizeci de bucăţi cu o lungime de peste 30 de metri fiecare.

Decizia de a întinde pe sol radialele avea şi alte implicaţii la QTH-ul meu. Noi avem o mică herghelie, şi instalarea verticalului şi a radialelor m-a obligat să închid una dintre pajişti - caii nu se împacă deloc cu sârmele!

Am terminat instalarea radialelor joi, dat fiind că vineri dimineaţa aveam alte treburi de rezolvat. Din fericire totul a decurs conform planului, iar vineri la prânz am trecut în forţă la etapa de instalare a verticalului de 160 de metri, pentru a putea fi gata la timp în momentul începerii concursului CQ WW DX Contest pe 160 metri telegrafie din seara aceea.

Primul pas - găsirea heliului. Bine că firma Roberts Oxygen era la doar 15 de minute distanţă. Ei aveau heliu disponibil în tancuri de 3,7 metru cubi, dar şi recipiente mai mici, care pot fi mânuite de o singură persoană la nevoie. Dat fiind că nu m-am deranjat să calculez exact de cât heliu voi avea nevoie (m-am gândit că ar fi vorba de vreo 6 metri cubi), am decis să închiriez trei tancuri, cu posibilitatea de a le returna dacă vreunul nu ar fi ajuns să fie folosit. Le-am încărcat în maşina mea şi am plecat să cumpăr cablu coaxial. Apoi m-am repezit la Lowes ca să cumpăr vergele de lemn uşor pentru a ataşa sârma verticalului la balon. Vergelele de 5 cm. sau chiar mai scurte sunt bune pentru o astfel de antenă.

Până am ajuns acasă se făcuse deja după-amiază târzie, tocmai la timp pentru a tăia elementul radiant al verticalului la circa 40 de metri. Era mai uşor de măsurat lungimea la sol, decât să lungesc antena atunci când era deja înălţată în aer. Am dat două găuri în vergeaua de lemn, am trecut firul radiant prin gaura de jos şi l-am legat. Prin gaura de sus au fost trecute ancorele. Da! acest balon era ancorat. Ancora era din coardă de pescuit Spectra Fiber care se găseşte la Melton Trackle. Este o coardă care rezistă la o greutate de 125 de kilograme. Este extrem de subţire şi uşoară. Eu o folosesc pentru susţinerea antenelor mele inverted V. Este invizibilă, dar pare extrem de puternică şi rezistentă la intemperii. E adevărat că e şi destul de scumpă (...)

A sosit şi momentul umflării balonului. Mai bătea niţel vântul, aşa că am chemat-o pe soţia mea Melanie să mă ajute să ţinem balonul în timp ce eu îl alimentam cu heliu. Am descoperit imediat că heliul care intra în balon era foarte, foarte rece, în vreme ce temperatura ambientală era de 30 de grade. Melanie a fost nevoită să-şi pună cele mai groase mănuşi ca să poată ţine balonul. Am făcut treaba asta pe veranda noastră, pentru a nu căra tancurile de heliu pe pajişte (transportarea unui balon cu heliu necesita un efort mai mic decât căratul unui tanc!). După circa zece minute de umflat ne-am zis că este suficient pentru a înălţa balonul. Consumasem exact un tanc de heliu.

Era ora 5.30 după-amiaza. Concursul urma să înceapă în 90 de minute. Am apucat balonul şi m-am îndreptat spre pajişte, când, deodată... bum!!! Pesemne că din neatenţie am atins cu balonul creanga unui pom din curte. După ce mi-am revenit din supriza neplăcută mi-am dat seama că fusesem inspirat atunci când am comandat două baloane şi heliu suplimentar. Şi am luat totul de la capăt. De data aceasta n-am mai introdus atâta heliu în balon, probabil 3 metri cubi, sau chiar mai puţin. Am refolosit sistemul de prindere de la primul balon.

Apoi, cu foarte mare grijă am dus balonul pe pajişte şi cu ajutorul Melaniei am prins de el sârma. Am fost uimit să constat cu ce putere a fost smucită în sus. Se lăsase deja întunericul, aşa că am folosit o lanternă fixată pe frunte pentru a avea mâinile libere. Suportul de la sol al firului radiant era un ţăruş de grădină mare din plastic. L-am folosit şi pentru prinderea la sol a ancorei. De asemenea, am înfipt o bară metalică de 18 cm. prin mijlocul plăcii pentru prinderea radialelor, astfel ca bara să aibă un contact perfect cu placa pentru radiale. Am ataşat firul radiant de ţăruşul de grădină şi am dat drumul balonului. Era întuneric, nu-mi puteam da seama exact ce se întâmplă, dar am văzut că întreaga lungime a sârmei fusese înălţată, ceea ce era un semn bun. Am ajustat ancorele fără să am nici cea mai vagă idee unde se afla de fapt balonul.

Eram deja extrem de presat de timp, aşa că am riscat, fixând o singură ancoră pe direcţia nord-vest, în speranţa că vântul nu-şi va schimba direcţia în tot cursul weekend-ului. Am avut noroc şi de data asta. Apoi am legat miezul coaxialului de sârmă şi cămaşa de ţăruş, respectiv de placa de radiale.

M-am repezit în casă pentru a verifica raportul de unde staţionare. Nu era prea rău, punctul de rezonanţă era un pic prea jos în frecvenţă - ceea ce era bine. Am ieşit din nou, am tăiat vreo 90 de centimetri din sârmă, acum SWR-ul era de 1,5:1 pe la 1810 kHz. Tot mai rezona prea jos, dar puteam urca până aproape de 1850 kHz înainte ca SWR-ul să se deterioreze la 2:1. Se pare că ar fi trebui să ciupesc şi mai mult din sârmă... Am constatat că în timpul concursului frecvenţa de rezonanţă a coborât puţin - probabil din cauza faptului că sârma se mai întindea.

Nu mai era timp pentru alte ajustări, ceasul arăta 23.51 UTC, peste 9 minute începea concursul. Mi-am lansat repede programul de logare, am dat drumul la liniar şi m-am aruncat în bandă!

Impresii şi învăţăminte:

Verticalul s-a comportat foarte bine. După aproape un an de folosire a unui inverted V insuficient de înalt, a fost plăcut să mă simt mai performant cu un unghi de radiaţie mai mic. Primele câteva ore am lucrat fixat pe o singură frecvenţă şi am realizat o medie de peste 120 de legături pe oră în primele două ore. La vânătoare rezultatele erau bune, de obicei nu-mi trebuiau mai mult de una-două chemări pentru a realiza QSO-ul. Cred că s-ar mai fi putut câştiga câţiva decibeli dacă aş fi adăugat mai multe radiale, dar în mare antena lucra foarte bine. M-a mirat cât de bună era şi la recepţie - mă aşteptam să fie mai zgomotoasă.

Mai puţin de un mic tanc de heliu (3,7 meri cubi) este arhisuficient pentru a ţine înălţată pe durata unui weekend o antenă 1/4 λ în 160 de metri şi o ancoră uşoară. Balonul a fost umflat la un diametru de circa 150-180 de cm. Este de dorit să aibă dimensiune cât mai mică, e uimitor la ce forţă îl poate expune vântul. Balonul este refolosibil, dar noi l-am refolosit pentru un scop total diferit, şi anume cu ocazia sărbătoririi unei zile de naştere a unui vecin.

Cheltuieli:

•   Balonul: 24,95 $ bucata

•  Heliu: 65,00 $ tancul de 3,7 metri cubi (inclusiv garanţia). Un tanc este suficient, cu excepţia situaţiilor neprevăzute...

•  Adaptor tanc-balon închiriat: 15,00 $

•  Ţăruşi de gard: 2,00 $ buc.

•  Ancoră din fir de pescuit Spectra Fibre: 35,00 $

Ar mai fi sârma pentru radiale (am întins 274 de metri), firul radiant (40 de metri), placa pentru radiale, cablu coaxial, ţăruşul de înpământare, stinghia de lemn, banda izolatoare şi alte mărunţişuri diferite. Şi ce credeţi? Mi-a plăcut atât de mult, încât caii nici nu mai au acces pe pajiştea cu pricina, căci radialele au rămas întinse pe sol, până la următoarea lansare de balon!

(Traducere şi prezentare de YO4PX. Sursă: Potomac Valley Radio Club)

*   *   *

Înapoi la pagina principală