Comunicate de presă
1 martie 2013
Liderul expediţiei Lou N2TU împreună cu Joe W9GEX, Craig K9CT şi Joe AA4NN sunt încântaţi să anunţe că plănuiesc o DXpediţie comemorativă pe o entitate rară DX, atolul Wake în cursul lunii octombrie 2013.
Joe şi Craig au fost co-lideri ai expediţiei de succes pe insula Swains NH8S în 2012 şi pe ins. Sint Maarten PJ7E în 2010. De asemenea, au fost membri ai echipei care a activat ins. Midway în 2009 cu indicativul K4M. Joe AA4NN este un veteran al acestor operaţiuni, precum şi a numeroase alte operaţiuni pe toate meridianele globului. Lou N2TU a făcut parte şi el din echipa NH8S pe ins. Swains.
Această activitate este o DXpediţie care combină operarea dintr-o entitate rară cu un eveniment comemorativ. 98 de lucrători civili care lucrau pe ins. Wake pentru compania Morrison-Knudsen şi-au pierdut viaţa pe atol în octombrie 1943. Grupul a fost denumit «Forgotten 98» (cei 98 care au fost uitaţi). Operaţiunea noastră, care marchează a 70-a aniversare a tragediei, va fi dedicată păstrării vii a memoriei lor şi cinstirii sacrificiului lor.
Atolul Wake se situează pe poziţia 15 în lista celor mai dorite entităţi alcătuită de Club Log. (Conform sondajului The DX Magazine KH9 se situa în 2011 pe poziţia 19, iar în 2012 pe poziţia 21 - nota mea, YO4PX). O echipă experimentată formată din 12 operatori va opera cinci staţii timp de 14 zile pe benzile de la 160 la 6 metri în toate modurile. Echipa se compune din Joe AA4NN, John K6MM, Carl K9CS, Craig K9CT, Mike K9NW, Lou N2TU, Tom N4XP, Tom ND2T, Dick W3OA, Joe W8GEX, Hal W8HC şi Jerry WB9Z.
Accesul pe atol este extrem de limitat, iar perioada activităţii este determinată de posibilităţile de transport. De aceea datele oficiale nu au fost deocamdată fixate şi vor fi anunţate cât mai curând posibil. Echipa se va întâlni în Honolulu şi va porni apoi spre Wake. S-a obţinut deja permisul oficial de debarcare.
Saitul nostru www.wake2013.org construit de membrul de echipă John K6MM va furniza informaţii actualizate atunci când acestea vor fi disponibile. Ulterior grupul va avea pe sait şi un link OQRS pentru traficul simplu de QSL.
Dorim să mulţumim firmei Electraft care ne va pune la dispoziţie transivere K3 şi amplificatoare KPA500. SteppIR ne va furniza un sortiment variat de antene – le apreciem sprijinul. Această DXpediţie comemorativă nu s-ar putea realiza fără ajutorul extraordinar al acestor companii. Alte sponsorizări se vor adăuga pe măsură ce planurile progresează, ele vor fi menţionate pe saitul nostru.
Mulţumiri şi lui Joe AA4NN care va fi QSL-managerul nostru.
73
A dv. echipă Wake Island 2013
10 martie 2013
Suntem bucuroşi să putem anunţa indicativul care ne-a fost alocat pentru DXpediţia comemorativă prevăzută a avea loc la începutul lunii octombrie 2013, acesta va fi K9W! Perioada exactă va fi anunţată pe saitul nostru şi prin intermediul canalelor media uzuale.
În plus suntem încântaţi să anunţăm că Val NV9L şi Col MM0NDX s-au alăturat echipei ca staţii-pilot. Piloţii sunt membri importanţi ai DXpediţiilor, ei colectează opiniile comunităţii DX în timpul desfăşurării operaţiunii, ceea ce permite «echipei insulare» să-şi adapteze activităţile în funcţie de nevoile staţiilor din lume.
Am primit primul sprijin financiar de la fundaţia INDEXA şi donaţii din partea unor cluburi şi persoane individuale. Se continuă definitivarea planurilor, acestea progresează datorită eforturilor a numeroşi membri ai comunităţii DX. Inputul şi asistenţa lor sunt mult apreciate şi binevenite!
Vă rugăm urmăriţi saitul nostru pentru informaţii actualizate.
73
Echipa Wake Atoll K9W
(Surse: buletine şi saituri DX)
Planul activităţii efective în eter (7-18 octombrie 2013) se găseşte la această adresă iar informaţia QSL aici.
(Surse: buletine şi saituri DX)
Planul activităţii efective în eter (7-18 octombrie 2013) se găseşte la această adresă iar informaţia QSL aici.
Planul de frecvenţe
* * *
Insula Wake, cunoscută şi sub numele de atolul Wake este un atol coralier cu o lungime costieră de 19 km. situat în nordul Oceanului Pacific. Este un teritoriu neorganizat, neincorporat al Statelor Unite, administrat de Oficiul afacerilor insulare din cadrul Departamentului de Interne. Accesul pe insulă este restricţionat, toate activităţile de pe insulă se află sub controlul Forţelor Aeriene ale S.U.A. Există pe insulă şi o facilitate de rachete operată de armata S.U.A. Cea mai mare insulă dintre componentele atolului, insula Wake, este centrul activităţii atolului, fiind locaţia aerodromului Wake Island, care are o pistă de 3000 m.
În ianuarie 2009 preşedintele George W. Bush a declarat atolul parte a Monumentului naţional maritim al insulelor Pacificului.
Masacrul de pe Wake
În 8 decembrie 1941, simultan cu atacul japonez împotriva bazei navale de la Pearl Harbour, Hawaii, care a avut ca rezultat intrarea Statelor Unite în cel de al doilea Război mondial, cel puţin 28 de bombardiere japoneze au decolat de pe bazele lor de pe insulele Kwajalein şi Marshall şi au atacat insula Wake, distrugând 8 dintre cele 12 de avioane aparţinând armatei americane aflate pe sol. Garnizoana, suplimentată de voluntari civili, a respins mai multe încercări de aterizare ale japonezilor. În lipsa unui sprijin din partea forţelor amplasate în Hawaii garnizoana izolată a S.U.A. a fost copleşită în 23 decembrie de forţa de invazie cu mult superioară a japonezilor. Americanii au numărat 52 de morţi din personalul militar (marină şi infanterie) şi circa 70 civili. Pierderile japonezilor s-au ridicat la 700 de morţi, după unele estimări cifra ajungând chiar la 1000. Apărătorii de pe ins. Wake au scufundat două distrugătoare japoneze şi un submarin şi au doborât 24 de avioane, dar în cele din urmă au fost nevoiţi să capituleze. Japonezii au capturat 1603 persoane, dintre care 1150 de lucrători civili angajaţi de compania Morrison-Knudsen pentru construirea unui aeroport, a unei baze de hidroavioane şi de submarine şi dragarea unui canal în lagună pentru a facilita accesul submarinelor.
După bătălie majoritatea civililor şi a personalului militar american capturat a fost trimisă în tabere ale prizonierilor de război din Asia, dar unii dintre lucrătorii civili au fost reţinuţi şi obligaţi să muncească la îmbunătăţirea apărării insulei, care a fost ţinta mai multor bombardamente ale forţelor aeriene americane. După un raid aerian de succes în 5 octombrie 1943 contraamiralul Shigimatsu Sakaibara, comandantul garnizoanei japoneze, îngrijorat de perspectiva unui atac iminent al inamicului şi de reacţia posibilă a prizonierilor, a ordonat executarea tuturor celor 98 de civili americani capturaţi rămaşi pe insulă. Ei au fost duşi în partea nordică a atolului, legaţi la ochi şi mitraliaţi. Unul dintre ei a reuşit totuşi să se salveze şi a încrustat «98 US PW 5-10-43» pe o stâncă de coral în locul în care victimele au fost îngropate în grabă într-o groapă comună.
Acest american necunoscut a fost curând capturat şi peste trei zile a fost decapitat personal de Sakaibara. După bombardamente masive care au deteriorat pista de aterizare şi facilităţile militare japoneze forţele americane au recucerit insula, iar printr-o scurtă ceremonie în 4 septembrie 1945 garnizoana japoneză s-a predat unui detaşament al Infanteriei Statelor Unite.
După încheierea războiului Sakaibara, locotenentul comandor Tachibana şi alţi 15 ofiţeri care au acţionat sub ordinele sale au fost arestaţi şi judecaţi pentru mai multe crime de război. Cei 98 aveau statut de prizonieri de război, reglementat de Convenţia de la Geneva. Sakaibara şi Tachibana au fost condamnaţi la moarte. Sentinţa lui Tachibana a fost comutată în închisoare pe viaţă. Resturile civililor ucişi au fost exhumate şi reînmormântate în Cimitirul memorial naţional al Pacificului.
Maiorul Mark E. Hubbs, rezervist al armatei S.U.A. a vizitat de mai multe ori insula Wake şi a oferit o relatare cuprinzătoare şi extrem de bine documentată intitulată Masacrul de pe insula Wake. În încheierea textului său Hubbs scrie:
«Când am stat pentru prima dată lângă stânca POW (Prisoner of War) m-a copleşit tristeţea. Aici un american anonim a scrijelit un mesaj lapidar dar sfâşietor, care a devenit simbolul sacrificiului celor 98.
Compania Morrison-Knudsen a plasat alături o tablă simplă de bronz care enumeră numele lor. Şezând pe o stâncă de coral şi privind tabla m-am întrebat dacă acasă îşi mai aminteşte cineva de aceşti bărbaţi. Părinţii lor au murit demult, dar mai trăiesc poate fraţi, surori, fii sau fiice care îşi aduc aminte de rudele lor? Oare cât de des se mai gândeşte cineva la ei şi le cinsteşte sacrificiul? Câtă vreme a trecut de când cineva le-a rostit numele? Am făcut-o eu, simplu, fără ceremonie. În lumina aurie a soarelui de după-amiază ce pogora deasupra lagunei, în timp ce valurile se spărgeau în depărtare, am citit cu glas tare, unul câte unul, toate cele 98 de nume înscripţionate pe tablă.»
Lumea văzută de pe ins. Wake
QSL din 1937
QSL din 1951
QSL din 1984
QSL din 1985
QSL din 1998
QSL din 2003
Astronautul Chuck Brady (SK 2006) a realizat în anul 2000 un mare număr
de QSO-uri şi de pe insula Bouvet cu indicativul 3Y0C
Astronautul Chuck Brady (SK 2006) a realizat în anul 2000 un mare număr
de QSO-uri şi de pe insula Bouvet cu indicativul 3Y0C
O galerie de fotografii realizate pe ins. Wake:
(Surse: saitul DXpediţiei K9W, Wikipedia, Yorktownsailor.com, Goldtel.net, K8CX QSL Gallery, colecţia de QSL-uri YO4PX, YouTube)
Despre o altă activitate de interes în perspectivă pentru DX-mani :
