Radioamatori receptori în războiul undelor
Într-o zi, pe la începutul războiului un căpitan care purta uniforma Royal Signals a bătut la uşa lui Bob King (G3ASE – nota mea, YO4PX), un tânăr britanic în vârstă de 16 ani. Atunci când s-a dus să-l întâmpine pe vizitator el nu bănuia că în curând va deveni unul dintre «receptorii voluntari» britanici, un grup format din circa 1500 de radioamatori recrutaţi să intercepteze mesajele secrete transmise de nazişti şi de aliaţii acestora în timpul războiului.
«Căpitanul m-a întrebat dacă aş fi dispus să dau o mână de ajutor la o activitate secretă în folosul guvernului», îşi aminteşte dl. King, acum în vârstă de 89 de ani. «N-a vrut să-mi spună mai multe. Ştia că cunosc codul Morse – acesta era lucrul esenţial.»
În cursul războiului zeci de tineri au fost recrutaţi de MI8, o secţiune a Departamentului de informaţii militare britanice, un nume conspirativ pentru acum defunctul Radio Security Service (RSS).
Scopul muncii lor era interceptarea transmisiunilor secrete fără fir ale agenţilor germani şi italieni din Marea Britanie. Dl. King a semnat documentele pe care i le-a pus căpitanul în faţă, în care el declara, după cum povesteşte acum, că «le-am citit şi că ştiu ce mi s-ar putea întâmpla dacă mi-ar umbla gura prea mult».
I s-au dat instrucţiuni să fileze benzile de unde scurte şi să pună pe hârtie mesajele transmise în codul Morse pe care le-a recepţionat.
Bob King, G3ASE
Descifrarea mesajelor
Dl. King lucra din casa sa din Bicester, Oxfordshire, dar receptorii voluntari erau răspândiţi pe întreg teritoriul ţării. Mulţi foloseau echipamente radio construite de ei pentru a trage cu urechea la mesajele inamicilor, se spune în materialul BBC-ului.
Sediul iniţial al RSS se afla în Wormwood Scrubes, Londra, însă în 1940 a fost mutat la 19 km. nord de saitul Arkley, atunci când raidurile aviaţiei germane ameninţau să zădărnicească eforturile de a analiza şi sorta informaţiile interceptate.
Pe la jumătatea anului 1941 noua bază, Arkley View, primea zilnic în jur de 10000 de pagini cu mesaje de la recruţii săi.
Arkley View, sediul principal al RSS în care erau sortate şi
analizate informaţiile interceptate
analizate informaţiile interceptate
«Am lucrat cinci ani puricând logurile sosite de la alţi amatori – mii de pagini cu transcrierea semnalelor, ştiam care dintre acestea prezintă interes, de acest lucru îţi puteai da seama numai din experienţă», îşi aminteşte dl. King. «Îmi dădeam seama când mesajele nu proveneau de la aviaţia aliaţilor, ştiam că erau mesaje germane sau italiene. Erau diverse amănunte care le trădau originea, deşi erau deghizate în formate care aduceau cu transmisiunile unor radioamatori. Ne dădeam seama că erau deosebit de importante, totul era marcat “strict secret”, dar abia după mulţi ani am descoperit că de fapt noi ascultam transmisiunile serviciului secret german. Fireşte că nu puneam întrebări în acei ani, altminteri puteai s-o încurci rău de tot.»
Mesajele codificate erau transmise la Bletchley Park în Buckinghamshire, fostul centru ultrasecret de decodare al Marii Britanii. După decodare informaţiile erau trimise la Comandamentul aliaţilor şi primului-ministru Winston Churchill.
Ascultători secreţi
La fel ca miile de descifratori care lucrau la Bletchley Park în timpul războiului receptorii voluntari trebuiau să păstreze tăcerea despre ceea ce făceau. Dl. King spune că nu le era permis să relateze ceva nici măcar familiilor lor. Soţia lui a aflat despre trecutul secret al soţului ei în 1980, la mai mult de trei decenii după ce el şi-a încetat activităţile de interceptare.
Unii dintre receptorii voluntari au avut întâlniri în timpul războiului şi după război, dar nu le era îngăduit să vorbească nimănui despre munca lor
Acum, când receptorii voluntari pot vorbi el pare dezamăgit că acestei secrete armate-fantomă formată din civili nu i s-a acordat o mai mare recunoaştere pentru rolul jucat în efortul aliaţilor de a răsturna regimul nazist de la putere – inclusiv în succesul invaziei pe coastele Normandiei. «Reuşita principală a receptorilor voluntari a fost aceea de a şti ce fac serviciile secrete inamice, căror informaţii li se putea da crezare şi cărora nu, iar noi reuşeam să-i manipulăm prin agenţii pe care îi controlam», spune el.
John Gould (G3WKL, director al RSGB din 2010 - nota mea), organizatorul sărbătoririi centenarului asociaţiei RSGB e de acord: «Nu numai că receptorii voluntari au furnizat o uriaşă cantitate de trafic, dar datorită abilităţii radioamatorilor de a identifica «amprenta» individuală a codului Morse transmis de operatorii germani (cu manipulator simplu - nota mea, YO4PX) corelată cu goniometrarea staţiilor lor Marea Britanie a fost capabilă că monitorizeze mişcările forţelor armate germane. Informaţiile obţinute din aceste interceptări s-au dovedit a fi de o semnificativă importanţă pentru controlarea agenţilor inamici, precum şi în alte aspecte, cum ar fi acţiunile de sabotaj şi de dezinformare.», se încheie relatarea BBC-ului.
(Sursă: saitul BBC News Technology)
(Sursă: saitul BBC News Technology)
Katia Moskvitch este o jurnalistă în domeniul ştiinţei şi tehnologiei căreia i s-au decernat numeroase diplome. A redactat materiale pentru BBC News, care au fost publicate printre altele în The Economist, New Scientist, Science, Nature, Space.com şi BBC Future. Reportajele sale TV au fost transmise de BBC World News şi a apărut de multe ori în programe ale postului de radiodifuziune BBC ca Science in Action şi Europe Today. Înainte de BBC a lucrat pentru emisiunea SciTech File a CBC Radio Canada şi pentru biroul Associated Press din Moscova. Scrie despre o varietate de subiecte, dar cel mai mult o pasionează fizica şi spaţiul cosmic.
(Traducere, adaptare şi prezentare de YO4PX. Sursă: BBC Technology)
(Traducere, adaptare şi prezentare de YO4PX. Sursă: BBC Technology)
