La întâlnirea cu radioamatorismul
Articolul de mai jos semnat de Rupert Goodwins (G6HVY) a apărut pe pagina ArsTechnica la 14 iunie 2016 sub titlul When everything else fails, amateur radio will still be there—and thriving.
Vremurile sunt favorabile pentru tehnică. Comunităţile de constructori sunt în plină expansiune în lume, uneltele şi materialele sunt mai ieftine şi mai puternice ca niciodată, iar cu echipamentele, programele IT open source şi informaţiile disponibile poţi gândi, poţi învăţa cum să realizezi un proiect şi apoi chiar îl poţi realiza.
Pentru un grup de exploratori ai tehnologiei prezentul înseamnă însă mai mult decât o perioadă de aur a oportunităţilor: el oferă mijloacele pentru a salva una dintre cele mai vechi tradiţii în domeniul invenţiei electronice şi al autoeducaţiei, aceea care a contribuit la făurirea lumii moderne aşa cum o cunoaştem astăzi: radioamatorismul.
O pasiune ciudată, pentru unii năstruşnică. Spiritul californian Do It With Others (fă împreună cu alţii) revine în Anglia. (Do It With Others – DIWO - este un model de dezvoltare care se bazează pe conlucrarea unor persoane care împărtăşesc aceleaşi interese în realizarea unor sarcini, proiecte sau orice alte servicii. DIWO este cunoscut şi ca Do It Together, DIT – nota mea, YO4PX)
Radioamatorii sunt răsfăţaţi, ei se bucură de un acces efectiv neîngrădit la mulţi gigahertzi ai aceluiaşi spectru pentru care companiile plătesc miliarde de dolari. I-au dobândit pe merit. În decursul istoriei electronicii ei s-au situat la graniţele posibilului, experimentând idei pe care mediul comercial sau guvernele le-au considerat imposibile sau lipsite de sens – şi făcându-le să funcţioneze. Un singur exemplu dintre sute de exemple: transmisioniştii militari ai forţelor aliate din timpul celui de al doilea Război mondial aveau nevoie de o posibilitate de a controla aparatele folosite în zonele din prima linie, care să înlocuiască butoanele de acord la schimbarea canalelor. Radioamatorii aveau deja răspunsul pregătit: oscilatoarele pe cristale de cuarţ. (Aceasta face parte şi din istoria calculatoarelor – probabil că chiar acum folosiţi vreo zece dintre ele.)
Dificultatea cu succesul dobândit într-un domeniu de graniţă este faptul că graniţa nu rezistă prea multă vreme. Pe măsură ce radioamatorii au colonizat frecvenţe noi şi au inventat noi metode guvernele şi interesele comerciale le-au dorit şi ele – şi le-au obţinut. Ceea ce până mai ieri era inutil astăzi a devenit dintr-o dată extrem de dezirabil, şi o mulţime de benzi de amatori din domeniul odinioară lăsat în paragină al undelor ultrascurte şi al spectrului microundelor acum par extrem de tentante pentru transferul de date wireless, downlinkuri de sateliţi şi necontenita pălăvrăgeală despre Internetul tuturor lucrurilor. Unele dintre atacuri asupra spectrului de amator au fost respinse, altele au avut însă succes. Vor urma negreşit si alte tentative.
Au fost momente în care se părea că bătălia a fost pierdută, pentru că prestigiul radioamatorismului dădea să se estompeze odată cu intrarea în scenă a internetului şi a tehnologiei digitale ieftine, care ofereau noi terenuri de joacă. Radioamatorii se înfăţişau publicului ca oameni ai trecutului, la fel de relevanţi ca entuziaştii motorului cu aburi în epoca zborurilor spaţiale. «Cui îi mai pasă dacă ei îşi pierd spectrul care le fusese alocat câtă vreme noi ceilalţi putem să profităm de el pentru a-l inunda cu şi mai multe videouri HD despre pisici?»
Există suficient de mult adevăr în această abordare pentru a o face primejdioasă: o mare cohortă de amatori nu doresc decât să se joace cu radiourile lor şi să pălăvrăgească cu amicii – disimulând din vedere patru lucruri pe care radioamatorismul încă le poate face şi care nu pot fi prea lesne înlocuite.
Să începem cu STEM. (acronim de la Science, Technology, Engineering, Mathematics, plan de învăţământ bazat pe ideea educării studenţilor în cele patru discipline specifice printr-o abordare interdisciplinară aplicată. În loc de a preda cele patru discipline ca materii separate şi distincte STEM le integrează într-o paradigmă educaţională coezivă bazată pe aplicaţii din lumea reală – nota mea, YO4PX)
În zilele radiourilor cu lămpi exista un adevărat ritual al puştilor de zece ani să le dezmembreze şi să descopere felul în care funcţionează: Richard Feynman, Claude Shannon şi Robert Noyce au făcut primii lor paşi pe această cale. Succes, băieţi, dacă v-aţi pus în gând să dezmembraţi un iPhone – însă întregul parcurs de la receptoarele simple la comunicaţia interplanetară măsurată în megabiţi se situează între cele două acţiuni. Radioamatorismul vă va îndruma fiecare pas, ocolind barierele şi realizând conexiuni. Există un motiv pentru care radioamatorismul este prezent la bordul Staţiei spaţiale internaţionale.
Apoi rolul său de rezervă. Iată de pildă HAMNET-ul european. E o reţea de patru mii de noduri de date de mare viteză care acoperă o bună parte a Europei continentale şi care furnizează conectivitate IP integrală la viteze de megabiţi. E o reţea conectată la internet – poate părea incredibil, dar radioamatorii deţin 16 milioane de adrese IPV4 -, însă este independentă de acesta, realizându-şi propria sa direcţionare robustă şi flexibilă. Chiar dacă internetul ar dispărea HAMNET ar continua să funcţioneze. Acelaşi lucru este valabil în aproape întreaga infrastructură a radioamatorismului: atunci când nimic nu mai funcţionează – alimentarea cu energie electrică, comunicaţiile, drumurile – radioamatorismul continuă să funcţioneze, iar în zilele noastre poate juca rolul unui mediu digital dotat cu absolut toate facilităţile necesare.
Această independenţă conferă radioamatorismului o nouă însuşire valoroasă: este prin definiţie non-comercial şi non-guvernamental, iar legea îi prescrie să fie accesibil – codificarea este aproape în totalitate interzisă. Radioamatorismul este deschis tuturor naţiunilor (şi aproape toate îi îngăduie practicarea). A supravieţuit războaielor, dictaturilor, dezastrelor şi citizen band-ului. Dacă doreşti să foloseşti undele radio - condiţia fiind aceea de a putea promova un simplu examen tehnic şi de a plăti o modestă taxă administrativă – nu ai nevoie de vreo altă permisiune. Iar urmând această cale ţi se deschid perspective unice, cum ar fi acces gratuit şi global la reţele digitale prin voce, urmărirea automatizată internaţională a sateliţilor şi sisteme de date.
Această renaştere a ajutat radioamatorismul să-şi păstreze locul la masa negocierilor cu autorităţile de reglementare şi cu legiuitorii. A asigurat lumii competenţe active în wireless, unui dintre importantele forţe motrice în tehnologia modernă a informaţiei, radioamatorul fiind totodată unul dintre cei care pot asigura ca reţelele comerciale celulare să fie supravegheate în mod constant pentru depistarea abuzurilor – acei hackeri ai radioului prezenţi la conferinţele Def Con şi Blackhat care dezvăluie în veselie defectele şi subterfugiile din telefonul dumneavoastră mobil sunt de obicei pasionaţi activi ai radioamatorismului.
Hobby-ul oferă şi mult amuzament. Nimeni nu e obligat să devină radioamator, dar dacă doriţi să folosiţi radioul în mod inventiv, să înţelegeţi cum funcţionează sau doriţi să creaţi o cale de comunicare care nu se înscrie între limitele în care sunt constrânşi alţi oameni şi nici nu necesită permisiunea lor, radioamatorismul vă aşteaptă. Veniţi să-l întâlniţi.
(Traducere, documentare, completări şi prezentare de YO4PX. Surse: Ars Technica, Wikipedia, YouTube)
Astronautul britanic Tim Peake descrie felul în care comunică cu şcolile de pe Terra prin intermediul radioamatorismului:
* * *
