Amelia Earhart şi renaşterea unui SOS
Amelia Earhart (născută în 24 iulie 1897 şi dispărută în 2 iulie 1937) a fost o pionieră a aviaţiei americane, o militantă pentru drepturile femeilor şi autoare de cărţi. Ea a fost prima aviatoare care a traversat în zbor solitar Oceanul Atlantic. Pentru realizările sale a fost decorată cu U.S. Distinguished Flying Cross. A stabilit numeroase alte recorduri, a scris cărţi despre experienţele sale de pilot care au devenit bestselleruri şi a jucat un rol important în înfiinţarea formaţiunii The Ninety-Nines, o organizaţie a femeilor-pilot.
În 1935 a devenit conferenţiară a Universităţii Purdue în calitate de consultantă în domeniul ingineriei aeronautice şi o consilieră a studentelor facultăţii. De asemenea a fost membră a Partidului naţional al femeilor şi de la începuturi o suporteră înfocată a Amendamentului drepturilor egale, o acţiune feministă iniţiată în 1921 şi a cărei finalizare – înscrierea sa în Constituţia S.U.A. – mai este aşteptată şi acum.
Înainte de a împlini 40 de ani a dorit să facă înconjurul Terrei la ecuator. După ce parcursese deja trei sferturi din zborul planificat cu avionul ei Lockheed 10 Electra a decolat în 2 iulie 1937 din Lae, Papua-Noua Guinee. A dispărut deasupra zonei centrale a Oceanului Pacific în apropiere de destinaţia prevăzută, insula Howland. Viaţa, cariera şi dispariţia ei prematură au fascinat întregi generaţii şi, după cum se vede în materialul de mai jos, continuă s-o facă până în zilele noastre:
«Salut, mă numesc Les Kinney, am fost agent federal, actualmente pensionar, şi cercetător în domeniul istoriei. Sunt membru al unui grup care la jumătatea lunii decembrie 2016 se va deplasa pe un atol îndepărtat al insulelor Marshall. Cercetarea noastră are ca subiect teoria potrivit căreia Ameliei Earhart i s-a terminat combustibilul şi a aterizat în apropierea unei insuliţe din atolul Mili. Există trei băştinaşi care afirmă că au asistat la această aterizare în decursul dimineţii de 3 iulie 1937. Am găsit rămăşiţe ale unui avion pe această insuliţă şi credem că acestea provin din aparatul de zbor Lockheed 10E al Ameliei.
Noi credem de asemenea că mesajele de urgenţă transmise de Amelia au fost auzite timp de mai multe zile. Aceste transmisiuni în AM au fost recepţionate de Garda de coastă a S.U.A., de trei staţii de recepţie ale companiei Pan Am şi de mai mulţi radioascultători din Statele Unite, Canada, Nauru şi Australia. Din nefericire condiţiile atmosferice, cauzate cel mai probabil de furtuni, au făcut ca majoritatea mesajelor să ajungă fie distorsionate, fie ininteligibile. Mai mulţi radioascultători au fost convinşi că au auzit-o pe Amelia vorbind. Unii au auzit un cuvânt sau două, alţii au auzit o frază sau două. Unii spuneau că au auzit transmiterea parţială a coordonatelor latitudinii şi longitudinii. Însă nimeni nu a auzit-o comunicându-şi locaţia geografică – cu o singură excepţie: Nina Paxton, o asistentă medicală din Ashland, Kentucky, care deţinea o consolă-radio nouă Philco afirmă că a auzit-o pe Amelia în jurul orelor 14.00 EST (Eastern Standard Time) în ziua de sâmbătă 3 iulie 1937. Conform relatării Ninei Amelia Earhart spunea că au aterizat pe o insuliţă din atolul Mili. Ea menţiona că navigatorul ei Fred Noolan a fost rănit, că rezerva de carburant este aproape epuizată şi avertiza că ei nu vor putea să reziste prea mult timp pe insulă.
Aparatul de zbor Lockheed al Ameliei era echipat cu un emiţător de 50 de waţi model 13C produs de compania Western Electric. Pentru a putea transmite Amelia ar fi trebuit să ţină un motor în funcţiune. Dintr-o diversitate de motive tehnice ea ar fi transmis probabil pe 6210 kHz, în partea superioară a benzii de AM, care era frecvenţa ei de emisie în timpul zilei. Există şanse mici ca ea să fi emis pe 3105 kHz, frecvenţa ei din cursul orelor de noapte.
Vă cerem tuturor ajutorul. Vom încerca să reproducem transmisiunea din 1937 de pe acea insuliţa îndepărtată. Vom folosi la începutul transmisiunii indicativul Ameliei KHAQQ. Vom transmite de două ori: la orele 12.30 EST şi din nou la orele 13.00 EST în două zile succesive în 15 şi 16 decembrie 2016.
Prima transmisiune va avea loc pe 6210 kHz şi va avea o durată de un minut. Vom repeta mesajul de două ori, la distanţă de două minute între cele două tranşe. Apoi va urma transmisiunea a treia pe 6210 kHz, după care vom intercala o pauză de trei minute şi apoi vom emite acelaşi mesaj de trei ori pe 3105 kHz timp de câte un minut, cu o pauză de două minute după fiecare mesaj.
Ştim că şansele noastre de reuşită sunt reduse. Nu putem recrea condiţiile atmosferice (şi de propagare - nota mea, YO4PX) din iulie 1937, iar interferenţele RF din 2016 sunt cu mult mai puternice. Dar credem că merită să încercăm. Îi rugăm pe toţi cei care deţin un receptor cu care s-ar putea recepţiona aceste transmisiuni în AM să tragă cu urechea pe frecvenţele menţionate. Fie că aveţi un vechi aparat de radio din anii ’30 sau un aparat modern cu care se pot recepţiona benzile de unde scurte vă rugăm să aveţi pregătite camerele celularelor dumneavoastră sau ale aparatelor de filmat pentru a înregistra momentul. Îndreptaţi camera spre aparatura dumneavoastră şi apoi spre dumneavoastră înşivă în timp ce înregistraţi transmisiunea noastră. Dacă veţi fi suficient de norocoşi s-o prindeţi probabil că veţi avea asigurate cinci secunde de notorietate într-un viitor film documentar de televiziune.
Dacă reuşiţi să recepţionaţi mesajul reconstituit al Ameliei şi să-l înregistraţi cu telefonul dumneavoastră sau cu aparatul de filmat chemaţi-ne pe insulele Marshall cu un telefon prin satelit la numărul 011-881-651-463-951.
Vă rugăm să popularizaţi acest mesaj în rândul oricăror grupuri de pasionaţi ai radioului, pe forumuri sau printre prietenii care ar putea fi interesaţi de misiunea noastră.
Programul transmisiunilor din 15 şi 16 decembrie
6210 kHz: 12.30 p.m. – 12.32 p.m. – 12.34 p.m. EST (17.30 – 17.32 – 17.34 UTC)
3105 kHz: 12.37 p.m. – 12.39 p.m. – 12.41 p.m. EST (17.37 – 17.39 – 17.41 UTC)
6210 kHz: 1.00 p.m. – 1.02 p.m. – 1.04 p.m. EST (18.00 – 18.02 – 18.04 UTC)
3105 kHz: 1.07 p.m. - 1.09.p.m. – 1.11 p.m. EST (18.07 – 18.09 – 18.11 UTC)
Les Kinney
................................................................................................................................................
(Credit MailOnline)
(Credit foto The Telegraph)
Cu soţul George P. Putnam (publicist) în 1931
Cu preşedintele S.U.A. Herbert Hoover pe peluza Casei Albe în 2 ianuarie 1932
Traseul ultimului zbor
Monument în onoarea Ameliei Earhart în Harbour Grace, Newfoundland/Labrador
Iată şi frumosul film documentar de 51 de minute «În căutarea Ameliei Earhart» realizat de Pioneer Production în 2002 pe baza scenariului şi în regia lui Martyn Ives. În încheiere naratorul spune: «Chiar dacă nu vor fi găsite elemente care să dezlege unul dintre cele mai mari mistere ale aviaţiei moderne legenda Ameliei continuă să trăiască. Ea rămâne Regina Cerurilor, o femeie curajoasă şi frumoasă care a rescris Cartea recordurilor şi a inspirat generaţii. A murit într-o încercare de pionierat pentru a demonstra lumii posibilităţile zborului. Prin aceasta a contribuit la punerea bazelor voiajului modern pe calea aerului, aducând la îndemâna noastră cele mai îndepărtate şi splendide colţuri ale planetei.»
Un video dedicat Ameliei Earhart în interpretarea muzicală a lui Iain Matthews
şi a trupei Plainsong (1972)
(Traduceri, documentare, adaptare şi prezentare de YO4PX. Surse: QRZ.com 10.12.2016, Wikipedia, Google Images, The Telegraph, MailOnline, YouTube)
* * *
