Hanuka şi generalul Washington

Iarna anului 1777 a fost aspră, aproape insuportabilă. Soldaţii staţionaţi în Valley Forge nu avea nici cea mai vagă idee de ce se află acolo. Printre ei se număra şi un soldat evreu şi era prima noapte de Hanuka. Când toţi soldaţii din cort dormeau deja buştean el şi-a scos menora şi a aprins o lumânare, a recitat rugăciunile şi s-a aşezat cu ochii aţintiţi pe mica flacără care pâlpâîa voios.

Îi stimula imaginaţia şi îi trezea o mulţime de amintiri. Simţi că cineva e în preajmă şi îşi ridică privirea. Generalul în persoană stătea lângă el. Acesta îl privi şi spuse cu blândeţe: «De ce plângi? Ţi-e frig, prietene?» Soldatul sări în picioare şi salută. Apoi răspunse domol: «Plâng în faţa Tatălui meu din Ceruri, Sire. Destinul nostru al tuturor se află în mâinile Sale. El hotărăşte soarta a milioane de oameni, a lumii-ntregi. Mă rog pentru izbânda ta, generale Washington. Am venit în ţara aceasta pentru a scăpa de persecuţia tiranilor care dintotdeauna mi-au năpăstuit familia, pe locuitorii oraşului meu, neamul meu. Despoţii vor cădea, Sire, dar dumneavoastră veţi ieşi biruitor!»

«Îţi mulţumesc, soldatule!», răspunse generalul cu emoţie în glas şi se aşeză şi el pe jos în faţa menorei. «Dar ce este acesta?» întrebă el curios. «E un candelabru», spuse soldatul. «Evreii din toată lumea aprind prima lumânare a sărbătorii noastre, Hanuka, chiar în noaptea asta, pentru a comemora o mare minune trăită de strămoşii noştri. Erau doar o mână de oameni în comparaţie cu numeroasa oştire pe care trebuiau s-o înfrunte, dar au rezistat ajutaţi de credinţa lor în Dumnezeu şi au avut parte de un miracol.»

Flăcăruia curată a lumânării aprinse lumina speranţei în ochii generalului ostenit şi el exclamă bucuros: «Eşti evreu? Înseamnă că te tragi din poporul Profeţilor! Şi zici că vom câştiga războiul? «Da, Sire!» răspunse soldatul plin de încredere. Generalul se ridică în picioare şi obrazul îi radia de o speranţă renăscută.  Şi-au strâns mâinile cu putere. Washington îl întrebă pe soldat cum se numeşte şi unde locuieşte şi apoi dispăru în bezna nopţii.

În prima noapte de Hanuka a anului 1778 veteranul nostru evreu şedea în casa sa pe Broome Street din New York. Prima lumânare de Hanuka ardea cu vioiciune pe pervazul ferestrei sale. Deodată se auzi o bătaie în uşă. Soţia lui se ridică şi deschise larg uşa. Spre uimirea ei în faţă-i stătea preşedintele Washington.

«Iată lumina cea miraculoasă, lumina Hanukăi!», exclamă el cu bucurie când zări lumânarea din fereastră. «Lumina ei şi vorbele tale alese au aprins o speranţă în inima mea în acea noapte cumplită şi geroasă», îşi aminti el. «Eram într-o situaţie disperată, dar cuvintele pe care le-ai rostit m-au încurajat!

Nu peste multă vreme vei fi decorat cu Medalia de onoare a Statelor Unite ale Americii pentru vitejia cu care ai luptat în Valley Forge, însă în noaptea asta vei primi de la mine o amintire.» Şi spunând acestea preşedintele puse pe masă o medalie de aur pe care era gravată o menoră de Hanuka cu o lumânare aprinsă. Pe reversul medaliei scria: «În semn de gratitudine pentru flacăra lumânării tale. George Washington.»

P.S. Descrierea acestei întâmplări, după toate probabilităţile imaginară, circulă de mulţi ani sub diverse versiuni în folclorul evreiesc. Ea conţine numeroase neconcordanţe istorice, ceea ce nu diminuează însă valoarea simbolică a ideilor sale - nota mea, F.G.)

...................................................................................................................

Hanuka reprezintă la evrei Sărbătoarea inaugurării și mai este cunoscută ca Sărbătoarea luminilor (Hag haUrim). Este o sărbătoare care durează opt zile şi comemorează rededicarea Templului din Ierusalim în urma victoriei revoltei conduse de frații Macabei asupra monarhiei seleucide din Siria, care încerca să distrugă religia evreiască și să elenizeze popoarele de sub dominația sa.

O Hanuka fericită! (Hag Hanuka Sameah)

Francisc Grünberg, 24 decembrie 2016

*   *   *

Înapoi la pagina principală