Marconi şi hackerul său
Nevil Maskelyne, circa 1903
(Foto credit Royal Institution)
To hack, în limba engleză = a tăia cu lovituri dure, puternice, dar şi obţinerea accesului neautorizat la date stocate într-un sistem sau un calculator. Pentru majoritatea oamenilor termenul hacking generează o reacţie negativă, un fenomen modern care implică punerea în primejdie a confidenţialităţii unor informaţii despre celebrităţi, date bancare sau de e-mail, însă pe de altă parte câtă vreme s-au produs progrese importante în domeniul tehnologic s-au găsit întotdeauna persoane dornice să testeze slăbiciunile sistemelor şi să propună îmbunătăţiri. În acest sens «hackereala» poate fi considerată de-a dreptul o îndatorire de a veghea cu scopul de a nu îngădui ca publicul să fie păcălit şi să-i fie încălcate drepturile cetăţeneşti de către instituţii mereu predispuse la imixtiuni în viaţa privată a oamenilor.
Acţiunea cunoscută sub această denumire nu este o «invenţie» de dată recentă. În articolul «Origin of Wireless Security: The Marconi Radio Hack of 1903» publicat în Hackaday la 2 martie 2017 Richard Baguley prezintă o întâmplare mai puţin cunoscută din istoria radioului:
Scena întâmplării este sala de lectură a Royal Institution din Londra. Data este 4 iunie 1903, iar inventatorul Guglielmo Marconi este pe cale să-şi demonstreze noul său sistem de comunicaţii fără fir despre care pretinde că poate transmite în siguranţă mesaje la mare distanţă fără ca acestea să poată fi interferate de un semnal poziţionat pe aceeaşi frecvenţă.
Inventatorul însuşi se afla în Cornwall, la peste 480 de kilometri, pregătit să transmită mesajele colegului său prof. Fleming în sala din Londra. Pe când lectura profesorului Fleming se apropia de final receptorul a prins pe neaşteptate viaţă, iar imprimanta codului Morse a început să tipărească în mod repetat un cuvânt: Rats (şobolani, laşi, dar la figurat şi în sensul de «prostii»). A urmat apoi un text insultător: «A fost odată un tânăr din Italia care a păcălit frumuşel publicul». Sistemul lui Marconi, presupus a fi inatacabil, tocmai fusese hăckuit.
Persoana aflată îndărătul acestei acţiuni a fost Nevil Maskelyne, un inventator, magician şi zurbagiu notoriu, un vechi rival al lui Marconi. Era directorul unei companii de comunicaţii fără fir concurente şi a fost implicat într-un număr de dispute cu Marconi în chestiunea patentelor din domeniul sistemelor de telegrafie fără fir. El a decis că cea mai eficientă cale de a demonstra că pretenţiile lui Marconi nu stau în picioare este aceea de a recurge la o demonstraţie practică.
În publicaţia The Electrician (Hackaday-ul din acea vreme) el a detaliat cum a hăckuit sistemul. Una dintre afirmaţiile repetate ale lui Marconi susţinea că datorită faptului că sistemul său foloseşte un semnal acordat alte semnale nu îl vor putea interfera decât dacă ele ar fi acordate pe aceeaşi frecvenţă. Spre satisfacţia lui Maskelyne această teorie nu fusese dovedită şi el nu era dispus să accepte că sistemul este sigur. De aceea s-a înverşunat să demonstreze acest lucru. Dar pe ce cale a reuşit s-o facă? În The Electrician el scria:
«În momentul în care mi s-a adus la cunoştinţă că demonstraţiile practice care însoţeau lectura au făcut posibile experimente independente am realizat pe dată că ocazia era prea bună pentru a fi ratată ... Singura speranţă era să inserez mesaje cu scopul de a provoca supărarea şi persiflarea cuiva aflat la recepţie. Mi-am zis că dacă acest lucru va fi posibil aceasta ar constitui o dovadă în sensul afirmaţiilor mele.»
Planul său consta în instalarea unui emiţător în apropierea sălii de lectură (probabil în teatrul deţinut de tatăl său, un faimos magician de spectacol), care să acopere semnalele provenite din Cornwall. Potrivit relatării sale emiţătorul nu lucra la puterea sa maximă – deşi era capabil să scoată 8 sau 9 amperi el a redus-o la 2,5 amperi. Şi nu s-a limitat la simpla blocare a semnalului, ci l-a bruiat pentru scurt timp cu propriile sale semnale Morse, afirmând că «s-a abţinut cu multă grijă de la orice interferare inutilă.»
Guglielmo Marconi
(Foto credit Smithsonian Institution)
Planul a funcţionat. Spre sfârşitul lecturii semnalele lui Maskelyne au pătruns în receptor, au fost decodate şi notate de Fleming, care s-a adresat apoi publicaţiei Times pentru a reclama un caz de «huliganism ştiinţific». A urmat un schimb interminabil de mesaje prin intermediul publicaţiei Times, în care Maskelyne şi Fleming se contraziceau, unul afirmând că interferenţa a fost produsă de el, Maskelyne, în vreme ce Fleming susţinea că s-a produs un alt fenomen, cum ar fi o buclă de împământare sau o descărcare electrică din sala de lectură.
John Ambrose Fleming (1849-1945), inginer şi fizician,
consultantul lui Marconi în Compania Marconi Wireless Telegraph
(Foto credit Royal Institution)
În cele din urmă s-a descoperit că receptorul folosit de Fleming nu era «sintonic», conform limbajului tehnic al epocii. Nu era acordat pe o anumită frecvenţă excluzându-le pe toate celelalte, din cauză că un receptor «sintonic» ar fi fost prea mare pentru a fi folosit în timpul demonstraţiei. Într-adevăr, în urma acţiunii rivalului său afirmaţiile lui Marconi au ajuns că producă o oarecare dezamăgire. Maskelyne şi-a încheiat relatarea cu fraza latină «Qui vult decipi, decipatur», o expresie juridică care în traducere înseamnă «Cel care doreşte să fie păcălit să fie dar păcălit». (Fraza cunoscută şi sub forma «Mundus vult decipi, ergo decipiatur» - Lumea doreşe să fie indusă în eroare, s-o inducem aşadar în eroare – a fost atribuită scriitoriului satiric Petronius din sec. I – nota mea, YO4PX)
În cele din urmă hăckuiala a dăunat prea puţin reputaţiei lui Marconi. Cu abia un an în urmă el transmisese primul semnal fără fir peste Atlantic şi a iniţiat un serviciu comercial transatlantic peste câţiva ani, în 1907. În acelaşi an i s-a decernat premiul Nobel alături de Karl Ferdinand Braun «ca recunoaştere a contribuţiei lor la dezvoltarea telegrafiei fără fir.» La decesul său în 1937 BBC a păstrat două minute de tăcere în semn de respect şi a cerut tuturor staţiilor de emisie să facă acelaşi lucru.
Cu toate acestea hăckuiala a avut darul de a readuce în discuţie securitatea transmisiunilor fără fir. În loc să accepte afirmaţia lui Marconi că aceste semnale sunt sigure şi nu pot fi interferate cercetătorii au început să caute modalităţile prin care ele pot fi monitorizate, bruiate sau manipulate prin diverse mijloace. Uşurinţa cu care Maskelyne a putut monitoriza semnalele din Cornwall a fost o ştire senzaţională şi pentru guverne şi a dus la crearea unor sisteme de codare a semnalelor fără fir, care au fost întrebuinţate în cele două războaie mondiale şi ulterior acestora.
Fiul său Jasper Maskelyne a aplicat aceste abilităţi «magice» în cel de al doilea Război mondial, în care a fost implicat în crearea unor false muniţii, tancuri şi alte trucuri care au contribuit la inducerea în eroare a naziştilor înaintea zilei D şi au ajutat soldaţii prizonieri de rătboi să ascundă unelte destinate evadării din detenţie, disimulându-le în obiecte de uz cotidian.
Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre acea perioadă fascinantă a tehnologiei lectura volu-mului Thunderstruck scris de Erik Larsen este un excelent început. Scrierea detaliază istoria radioului prin prezentarea vieţii lui Marconi şi, printre altele, a felului în care invenţia sa a contribuit la prinderea faimosului criminal Dr. Crippen, primul infractor capturat cu ajutorul telegrafiei fără fir. Comandantul vasului Montrose a comunicat autorităţilor britanice că l-a descoperit printre pasagerii săi pe Crippen şi pe complicea acestuiai, care încercau să se refugieze în Statele Unite, fiind daţi în urmărire internaţională pentru crimă.
Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre acea perioadă fascinantă a tehnologiei lectura volu-mului Thunderstruck scris de Erik Larsen este un excelent început. Scrierea detaliază istoria radioului prin prezentarea vieţii lui Marconi şi, printre altele, a felului în care invenţia sa a contribuit la prinderea faimosului criminal Dr. Crippen, primul infractor capturat cu ajutorul telegrafiei fără fir. Comandantul vasului Montrose a comunicat autorităţilor britanice că l-a descoperit printre pasagerii săi pe Crippen şi pe complicea acestuiai, care încercau să se refugieze în Statele Unite, fiind daţi în urmărire internaţională pentru crimă.
(Introducere, traducere, adaptare, completări de YO4PX. Surse: Hackaday, The Royal Institution, Wikipedia, Good Reads. Comentarii pot fi trimise la această adresă şi vor fi publicate sub articol.)
Alte articole despre inventatori ai telecomunicaţiilor fără fir:
Alte articole despre inventatori ai telecomunicaţiilor fără fir:
